KorAP: Find »[drukola/base=prăvălie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

150 de elevi"458. Primăria orașului Constanța și-a început activitatea dispunând numai de actele și registrele predate de către administrația rusă. În inventarul instituției au fost trecute și nouă clădiri, grădina publică, o moară, un spital, închisoarea, sediul vămii, 3 prăvălii și sediul prefecturii 459. Primul regulament privind administrația orașului Constanța a fost adoptat în urma discuțiilor desfășurate la 18 martie 1879 în cadrul Consiliului Comunal 460. La 6 mai 1879 primarul Constanței Antonio Alexandridi îi trimitea prefectului Remus Opreanu acest regulament spre

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de orașul Tulcea și la 19 km sud-est de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Enisala, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, la sud cu Jurilovca, iar la est cu lacul Razem. Localitatea Caramankioi avea: 211 case, 2 bordeie, 2 prăvălii, 18 mori și 126 de fântâni. În comună exista o biserică având hramul "Sf. Gheorghe", construită în 1845. După 1878 aici slujea un preot ajutat de un cântăreț. Școala din comună utiliza aceeași clădire în care își desfășura activitatea și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
limba turcă "nuntași". Acest sat era locuit înainte de 1878 în cea mai mare parte de către tătari. În timpul războiului din 1877-1878 mulți tătari de aici au emigrat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 242 de case, 3 hanuri, 3 prăvălii, 18 mori și 162 de fântâni 800. În fiecare din cele două sate ale comunei exista câte o școală, cea din satul Caranasuf fiind construită în anul 1881, iar cea din satul Duimgi, în anul 1895. Acestea aveau un singur

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
limba turcă înseamnă "bătăuși". Se învecina cu orașul Babadag spre nord, cu localitatea Canlî-Bugeac spre est, cu lacul Golovița și comuna Casapkioi spre sud, iar spre vest cu localitatea Ciamurli de Sus. Comuna Ciamurli de Jos avea: 201 case, o prăvălie, 18 mori și 159 de fântâni. În satul Ciamurli de Jos exista o biserică având hramul "Adormirea Maicii Domnului", unde slujeau doi preoți și un cântăreț. Această biserică fusese construită încă din anul 1866. Clădirea în care se afla sediul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
zaporojeni. După încheierea războiului Crimeii (1856) cazacii au emigrat în Rusia, locul lor fiind luat de către bulgari 808. Comuna Ciamurli de Sus cuprindea satele: Ciamurli de Sus, Camena, Eski-Baba, Hagi-Omer și Testemel. Acestea grupau: 385 de case, 6 bordeie, 4 prăvălii, 34 de mori și 170 de fântâni. În urma războiului din anii 1877-1878 o mare parte a populației musulmane din comună a emigrat în Imperiul Otoman. În localitate existau 3 biserici în satele: Ciamurli de Sus, Eski-Baba și Camena. Biserica din

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Spre nord și nord-vest se învecina cu comuna Atmagea, spre vest cu comuna Topolog din județul Constanța, spre sud și est cu comuna Slava Rusă, iar spre nord-est cu comuna Bașkioi. În Ciucurova existau: 156 de case, 7 bordeie, două prăvălii și o moară. Biserica rusească, ridicată în anul 1820, era în întregime din lemn. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici slujeau doi preoți și doi cântăreți. În anul 1862 în Ciucurova s-au instalat, alături de lipoveni, coloniști germani. Ulterior

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Tariverde cât și Inan-Ceșme au fost părăsite de către turci și tătari. În acest context, la Tariverde s-au așezat coloniști germani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cogealac, ce cuprindea și așezarea izolată Cainac-Baș, avea: 437 de case, 5 prăvălii, 10 mori și 279 de fântâni. Exista o singură biserică ortodoxă având hramul "Înălțarea Domnului", construită în anul 1892 în satul Inan-Ceșme. În satele Cogealac și Tariverde exista câte o casă de rugăciune a locuitorilor germani, în timp ce, în satul Cogealac

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Nalbant. Satul Congaz fusese întemeiat de către tătari, dar aceștia l-au părăsit, în mare parte, după războiul Crimeii. Satul Hagilar fusese întemeiat de către turci, iar Satul Nou era locuit de către români. Comuna Congaz cuprindea: 365 de case, 3 bordeie, 3 prăvălii, 16 mori și 150 de fântâni. Cea mai veche biserică ortodoxă din comună fusese construită în anul 1858 de către locuitorii creștini din Hagilar. În acest sat, la sfârșitul secolului al XIX-lea a început construcția celei de-a doua biserici

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
și Zebil, la vest cu orașul Babadag, la sud cu Caramankioi și Jurilovca, iar la est cu lacul Razem. La Enisala a existat permanent o comunitate romînească importantă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici erau: 150 de case, 2 prăvălii, 7 mori și 21 de fântâni. În satul Visterna exista o biserică având hramul "Sf. Ioan", iar în satul Enisala au fost începute în anul 1897 lucrările de construcție la biserica cu hramul "Sf. Treime"818. Singura școală din comună

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale, Jurilovca fiind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "un centru foarte important de export al icrelor negre și al peștelui afumat"820. În aceeași perioadă, Jurilovca avea: 416 case, 4 prăvălii, 15 mori și 17 fântâni. Biserica rusească din Jurolvca fusese construită în anul 1871 și avea hramul "Înălțarea Sfintei Cruci". Serviciul religios se oficia în limba rusă de către 2 preoți, un diaco și un cântăreț. În anul 1883 a fost

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
și Ciamurli de Jos, spre vest cu Beidaut, spre sud cu localitățile Casapkioi și Cogealac, iar spre est cu lacul Golovița. Comuna se compunea din satele Hamamgi și Potur și avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea: 219 case, 3 prăvălii, 17 mori și 17 fântâni. Existau două biserici, câte una în fiecare din cele două sate. Biserica din satul Hamamgi, având hramul "Adormirea Maicii Domnului", fusese construită de către locuitori în anul 1860 și, la sfârșitul secolului al XIX-lea, avea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de lipoveni, astfel că, în anul 1843 acestora li se acorda un firman prin care erau scutiți de biruri de către sultanul Abdul Aziz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 492 de case, 29 de bordeie, 6 hanuri, 8 prăvălii, 9 mori și 232 de fântâni. La începutul secolului al XIX-lea, în apropierea satului Slava Rusă a fost construită o mănăstire de călugări. Ulterior, în anul 1804, a fost construită și o mănăstire de călugărițe. În satul Slava Cercheză

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
829. Comuna Toxof era așezată pe valea râului Casimcea, 43 km sud-vest de Babadag și nord-est de Constanța, și la 10 km est de Cogealac. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 499 de case, 31 de bordeie, 5 prăvălii, 9 mori și 116 fântâni. În satul Râmnicul de Jos exista o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Nicolae". În anul 1900 a fost construită în satul Toxof o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Paraschiva". De asemenea, în satele Toxof și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
în anul 1874. În comună exista și o școală construită de către locuitori în anul 1880. Școala avea un învățător și era frecventată de către 93 de levi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 165 de case, două bordeie, o prăvălie, 19 mori și 38 de fântâni 831. Populația comunei, în aceeași perioadă, era de aproximativ 1 100 de locuitori, dintre care: 773 erau români, 280 bulgari, iar 28 ruși832. Ocolul Măcin avea o suprafață de 1 346 km2 fiind situat

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
s-a făcut pe la Ghecet. În acel moment orașul Măcin avea circa 400 de case și aproximativ 2 000 de locuitori 835. Măcinul avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea: 753 de case, 27 de bordeie, 7 hanuri, 34 de prăvălii, 8 mori și 22 de fântâni 836. În anul 1896 orașul Măcin era un mic port la Dunăre având o populație de 3 915 locuitori 837. Fiind "așezat pe un platou înalt, ce domină Dunărea", orașul beneficia de o "posițiune

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
platou înalt, ce domină Dunărea", orașul beneficia de o "posițiune frumoasă și sănătoasă" care i-a favorizat dezvoltarea 838. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "orașul e murdar, rău pavat și rău întreținut, strade strâmte și întortocheate, prăvălii cu învelitori (...) ce se prelungesc în stradă, în fine totul are înfățișarea unui oraș oriental"839. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1863. După 1878 iaci slujea un preot ajutat de un cântăreț

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
a fost construită o clădire nouă ca sediu al primăriei orașului. Pe lângă geamia din Isaccea funcționa o școală frecventată de către copiii turci din oraș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Isaccea avea: 618 case, 41 bordeie, un han, 11 prăvălii, 10 mori și 21 de fântâni 845. Isaccea era legată de Tulcea și Măcin printr-o șosea națională. Populația orașului, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 3 287 de locuitori, dintre care: 1 399 erau români, 675 turci

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
comună a fost construită de către lipoveni în anul 1874 și avea hramul "Sf. Treime". Serviciul religios era oficiat de către un preot ajutat de un diacon și un cântăreț. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea: 397 de case, 6 prăvălii, 10 mori și 5 fântâni, în timp ce, populația comunei era, în aceeași perioadă, de 2 025 de locuitori, din care: 1 905 erau lipoveni, 105 români și 15 evrei 868. Comuna Cârjelari era situată la 34 km sud-est de orașul Măcin

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
cele două școli activau 3 învățători, acestea fiind frecventate de către 115 elevi. În anul 1882 a fost construit un sediu nou pentru primăria comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cârjelari avea: 287 de case, 65 de bordeie, 4 prăvălii și 24 de fântâni. Populația comunei era de circa 1 800 de locuitori, din care 1 364 erau români. Alături de aceștia trăiau: 133 de țigani, 106 tătari, 101 turci, 87 bulgari și 8 ruși871. Dintre locuitorii comunei, 381 erau bărbați

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fiind traversat de către drumul Măcin-Hârșova. A fost fondat în anul 1896 de către lucrătorii italieni de la cariera de piatră din apropiere 874. Comuna Cerna avea o suprafață de 32 de km2 și cuprindea: 366 de case, 15 bordeie, 3 hanuri, 6 prăvălii, 6 mori și 11 fântâni 875. Biserica ortodoxă din comună avea hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" și fusese construită în anul 1841. A fost refăcută în întregime în întregime în anul 1897. Serviciul religios era oficiat de către un preot

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
geamii în satele Cuium-Punar și Canat-Calfa, dar acestea erau părăsite în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Sediul primăriei comunei a fost construit în anul 1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 207 case, 19 bordeie, 4 prăvălii, o moară și 11 fântâni 879. În aceeași perioadă, populația comunei era de 1 161 de locuitori, din care 1 155 erau români 880. Comuna Greci era situată la poalele munților Măcin, la 10 km sud-est de orașul Măcin, și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
în anul 1893 și avea 68 de elevi și 2 învățători 881. Primăria comunei avea sediul într-o clădire construită în anul 1889. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Greci avea: 339 de case, 3 bordeie, un han, 8 prăvălii, 3 mori și 31 de fântâni 882. Populația comunei era de 1 806 de locuitori, din care: 1 365 erau români, 168 greci, 111 italieni, 82 bulgari și 10 greci 883. Comuna Jijila era așezată pe valea părăului Jijila, la

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
110 elevi 889. Școala din satul Rachel a fost construită de către locuitori în anul 1899. Aceasta avea un învățător și 34 de elevi 890. Comuna Luncavița avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea: 376 de case, 38 de bordeie, 12 prăvălii, 15 mori și 12 fântâni 891. Sediul primăriei comunei, situat în satul Luncavița, a fost construit în anul 1880. Populația comunei, în jurul anului 1900, era de 1 567 de locuitori, din care: 1 404 erau români, 73 bulgari, 42 armeni

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de către un cântăreț. Școala a fost construită de către locuitori în anul 1880. Aceasta era frecventată de către 100 de elevi și avea un singur învățător 895. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Pecineaga avea: 264 de case, 8 bordeie, 4 prăvălii, 2 mori și 5 fântâni 896. În anul 1896 comuna Pecineaga avea 1 260 de locuitori 897. Localitatea se afla în apropierea șoselei ce făcea legătura între Măcin și Hârșova. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
construită de către locuitori în anul 1888, iar cea din satul Azaclău în anul 1898901. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea nu exista un sediu al primăriei comunei. În aceeași perioadă comuna avea: 176 de case, 2 bordeie, 8 prăvălii, 2 mori și 12 fântâni 902, în timp ce, populația comunei era de 891 de locuitori, din care: 822 erau români, 48 ruși, 7 bulgari, 5 greci și 5 țigani 903. Comuna Satul Nou era situată la vărsarea răului Cerna în Dunăre

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]