1,153 matches
-
Părerea lui Slețer” - scrie Budai-Deleanu - „este de mirat, totuși nu poate fi învinuit de părtinire”. Fără îndoială că legăturile sunt nenumărate și ele se manifestă cu deosebire când scrisul istoric caută să dobândească pretenții de valabilitate științifică; în momentul apariției praxis-ului politic - și, de ce să nu arătăm, el este prezent de-acum încolo din ce în ce mai des în cărțile ce pregătesc istorismul veacului al XIX-lea - direcțiile se separă. Coexistența celor două aspecte, științific și politic, nu exclude convergențele ideatice și metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune: mimesis-ul este activ și creativ. Însă Platon identifică o dualitate între artă (mimetică și narativă) și etică. Operele de artă pot influența negativ omul sau
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
amprenta constantă a unei umanități vii, consubstanțiale condiției reci a calculului rațional. De aceea, imprimând o dinamică particulară chiar muncii de echipă, el poate decide destinul unor descoperiri și poate orienta spectaculos direcții de desfășurare discursivă. Prin contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația înalt cognitivă pe care o presupune angajamentul vital și o necesară convergență către tenacitatea răbdătoare a unei întârzieri înțelepte care evită de-la-sine-înțelesul cotidian în beneficiul strategic al unei viziuni destinale superioare. Aici se reunesc
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prescripției (consubstanțială conformismului obedient care face din sarcina zilnică o amânare a actului modelator, adică o atentă supraveghere pasivă a derulării evenimențiale automate). Etica dublei adaptări presupune umanizarea asperității abstracte a normei și mai ales integrarea ei unui nivel al praxisului, găsirea unei formule de îmbinare a obligativității pe care ea o impune cu alte necesități izvorâte dintr-o evaluare imparțială a situației existențiale. Iar această evaluare este un demers comun al celor două tipuri de conștiință, în măsura în care fiecare, în beneficiu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înțelegi care sunt motivațiile reale ale cuiva; cum să faci față tragediilor și dilemelor majore ale vieții și, de asemenea, celor mai fericite evenimente"59. El cumulează în reperele definiției sale un concept care pare menit unei sistematizări esențializate a praxisului, însă, înțelepciunea cuprinde prin anvergura obiectelor vizării sale și o mare parte a domeniului științelor teoretice (chiar dacă uneori nu se află în aceeași rază de utilitate cu acestea). Ea întoarce contemplației care a construit-o minuțios serviciul unei abstracte metodologii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
strategii generale fără investitura gravității sau a unui obligatoriu caracter de esențialitate. Astfel, indiferent de culoarea axiologică răsfrântă în substanța individuală, a te angaja în act presupune intrarea în scenă a inteligenței conștiente de sine, iar factorul specific omenesc al praxisului este legat tocmai de liderul aptitudinal și de pachetul condițional al acestuia. Chiar în cea mai egalitară și neutră metodologie a actului, inteligența își face vizibilă influența și se identifică în realitate cu postura motorului universal generator de eficiență și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei, postulat psihologic de gradul întâi al condiției umane ideale și concept al imaginii statornice a ansamblului de ipostaze de manifestare în care individul, după o sentință nicasiană, "se distribuie fără să se împartă". Praxisul se apropie de ideal prin ordine și raționalitate, iar factorul spiritual asumă strategii diriguitoare și investiri cu semnificație în lipsa cărora activitatea ar deveni nearticulată, nestructurată, incomprehensibilă. Pe de o parte, actul vine, prin multiple tendințe ale automatismului (angajat în demersul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care înconjoară asemeni unui halou spiritualizat mecanica rece a desfășurării pragmatice. De aceea, și în înțelegere motivațională, este necesară o asistare a actului prin implicarea unei voci interioare, modelul daimonului funcționând (și la nivel explicativ) cel mai caracteristic în elementul praxisului. Aici este vizibilă cel mai pregnant contribuția forului cenzorial interior, într-o situație care dirijează întregul proces deliberativ înspre preambulul decizional al actului, într-un context psihologic al maximei angajări (străine de detașarea neutră a contemplativului). Prin opoziție cu acesta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vizibilă cel mai pregnant contribuția forului cenzorial interior, într-o situație care dirijează întregul proces deliberativ înspre preambulul decizional al actului, într-un context psihologic al maximei angajări (străine de detașarea neutră a contemplativului). Prin opoziție cu acesta din urmă, praxisul aduce cu sine o concentrare și o precipitare psihologice care întretaie permanent fluxul calm al evoluției destinale și adaugă la definiția traiectoriei individuale noduri de confluență interpretativă, adevărate repere de vizualizare a întregului personalității (știut fiind faptul că orice act
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei comprehensiuni directe (dar în egală măsură exigente) adevăruri dezbrăcate de expresie tradițional-teoretică, adică reluând în limbaj pragmatic esențialul conținut în aserțiuni ale unei discursivități riguroase. Devenirea inteligibilă este un concept compus care primește accentul diacronic în elementul caracterizant al praxisului și care orientează astfel dubla contribuție noțională în interpretarea unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive până la fixarea acesteia din urmă în concepte caracteristice, a căror specificitate temporală degajă structuri tipice de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
va susține fără umbre de dubiu o rigidă și intrasigentă opoziție la regim). Pentru Gentile, marxismul este o filosofie în care se poate găsi o explicită și cuprinzătoare filosofiei a istoriei, mai ales ca urmare a recitirii marxiste a filosofiei praxisului, care va deschide la rândul sau stradă pentru eliberarea de resturile obiectivismului ce se regaseau în continuare în filosofiile idealiste, inclusiv cea crociană, si sa se îndrepte astfel, decisiv către actualitate. În lectură gentialiană a lui Marx se regăsea deja
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
secol XIX se va realiza cu abordările lui Antonio Gramsci, care poate fi considerat cel mai clar și decis dintre cei trei în a afirma că filosofia marxista este o adevărată filosofie, care în mod substanțial este o filosofie a praxisului. Gramsci preia din conceptul crocian de istorie etico-politică (înțeles că reconstrucție istoriografica realizat din punct de vedere al istoriei ideilor și al consensului pentru a obține o adresă culturală specifică), un concept propriu, acela de hegemonie (înțeles că activitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
înțeles că activitate de orientare, cu dublu rol, moral și cultural, ce nu poate fi înțeles că o simplă repetare a realității economico-sociale), care se dovedește a avea o profundă afinitate cu cel crocian. Ei bine, tocmai în cazul filosofiei praxisului, Gramsci se scufundă în rădăcinile filosofice crociene ale filosofiei spiritului, pentru a remodelă marxismul. De la Croce, Gramsci preia intrumentele necesare pentru a depăși viziunea îngustă a raportului dintre structura și suprastructura impusă de viziunea marxista determinista de inspirație pozitivista, care
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
semplici. Perché è la questione della salvezza dei semplici di cui vuol parlare, che lo motiva a parlare. Questo non va în alcun modo dimenticato, perché è quell'elemento che trasforma îl linguaggio comune în linguaggio politico. "La filosofia della praxis non tende a mantenere i "semplici" nella loro filosofia primitivă del senso comune, mă invece a condurli a una concezione superiore della vită. Se afferma l'esigenza del contatto tra intellettuali e semplici non è per limitare l'attività scientifică
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
al inegalității firești dintre oameni, baronul d'Holbach, aducea în favoarea tezei sale argumente materialiste, mutând astfel discuția din zona sancțiunii divine pe terenul utilității și finalmente al consimțământului fiecăruia 2. Ulterior, marxismul a teoretizat legătură dintre știință și emancipare că praxis revoluționar, prin care omul conștientizat se lua în stăpânire pe șine, ieșea de sub imperiul necesității impersonale, transformând totodată și circumstanțele sociale în care se manifestă necesitatea respectivă. Cum avea să remarce Georg Lukács, a deveni conștient pentru societate era sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
mondo e un impegno costante nella prassi dialogica può consentire ad ogni persona di umanizzarsi e di diventare essere umano consapevole. Ci și disumanizza invece quando și evită attivamente questo processo di azione pratica dal momento che "siamo esseri în praxis e quindi în grado di trasformare îl mondo"53. Per questo motivo Freire bașa îl suo approccio pedagogico alla istruzione e alla formazione sulla necessità di esercitare quotidianamente la pratica educativa del confronto, del dialogo, della esperienza. Egli consideră prioritario
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
mulțumit să constate că hegemonia culturii dominante nu e absolută și că însăși cultura ca atare este o structură socială relativ autonomă față de politică. Retorica politico-ideologică a pătruns brutal în cercetarea curriculară prin Patti Lather (1986). Articolele sale „Research as Praxis” (1986) și „Issues and Validity in Openly Ideological Research” (1986)62 au produs stupoare și iritare. Sub pretextul „cercetării deschise, neortodoxe”, Lather pleda pentru ideologizarea investigațiilor pedagogice și curriculare - adică exact cam ce se făcea de mulți ani în „pedagogia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a dovedit a fi una dintre cele mai conservatoare „personalități de stânga” din Statele Unite. În plină epocă de prăbușire a comunismului, când „noua gândire” gorbaciovistă se afirma pe plan mondial, ea mai credea în „înțelepciunea lui Marx”. Vezi: „Research as Praxis”, Harvard Educational Review, 56 (3), 1986, pp. 257-277; „Issues and Validity in Openly Ideological Research: Between a Rock and a Hard Place”, Interchange, 17 (4), 1986, pp. 63-84. 63. J. Goodman, Elementary Schooling for Critical Democracy, State University of New York
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Grumet, Toward a Poor Curriculum, Kendall/Hunt, Dubuque, 1976. 108. M. van Manen: „Phenomenological Pedagogy”, Curriculum Inquiry, 12 (3), 1982, pp. 283-399; „Practicing Phenomenological Writing”, Phenomenology + Pedagogy, 2 (1), 1984, pp. 36-69; „«Doing» Phenomenological Research and Writing: An Introduction”, Curriculum Praxis Monograph Series, 7/1984, University of Alberta; „Action Research as Theory of the Unique: From Pedagogic Thoughtfulness to Pedagogic Tactfulness”, Curriculum Praxis Series, 32/1984, University of Alberta; The Tone of Teaching, Scholastic-TAB Publications, Richmond Hill, 1986; „By the Light
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Practicing Phenomenological Writing”, Phenomenology + Pedagogy, 2 (1), 1984, pp. 36-69; „«Doing» Phenomenological Research and Writing: An Introduction”, Curriculum Praxis Monograph Series, 7/1984, University of Alberta; „Action Research as Theory of the Unique: From Pedagogic Thoughtfulness to Pedagogic Tactfulness”, Curriculum Praxis Series, 32/1984, University of Alberta; The Tone of Teaching, Scholastic-TAB Publications, Richmond Hill, 1986; „By the Light of Anecdote”, Phenomenology + Pedagogy, 7/1989, pp. 232-256. 109. M. Greene, „Cognition, Consciousness, and Curriculum”, în W. Pinar (ed.), Heightened Consciousness, Cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
and Curriculum Issues: Lessons from Research and Experience, McCutchan, Berkeley, pp. 197-236. Kliebard, H. (1986), The Struggle for the American Curriculum: 1893-1958, Routledge & Kegan Paul, Londra. Kliebard, H. (1992), Forging the American Curriculum, Routledge, New York. Lather, P. (1986), „Research as Praxis”, Harvard Educational Review, 56 (3), pp. 257-277. Lather, P. (1991), Getting Smart: Feminist Research and Pedagogy with/in the Postmodern, Routledge, Londra. Lee, J., Lee D. (1960/1972), The Child and His Curriculum, Appleton-Century-Crofts, Inc., New York (ediții anterioare: 1950, 1940
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1), pp. 19-24. van Manen, M. (1984a), „By the Light of Anecdote”, Phenomenology + Pedagogy, 7, pp. 232-256. van Manen, M. (1984b), „Practicing Phenomenological Writing”, Phenomenology + Pedagogy, 2 (1), pp. 36-69. van Manen, M. (1989), „Doing” Phenomenological Research and Writing, Curriculum Praxis Monograph Series, Monograph No. 7. van Manen, M. (1991), The Tact of Teaching: The Meaning of Pedagogical Thoughtfulness, State University of New York Press, Albany. Walker, D. (1971), „A Naturalistic Model for Curriculum Development”, School Review, 80 (1), pp. 51-65. Walker
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Editura Veritas, Târgu-Mureș, 1996, p. 66. footnote>. Opera Sfântului Simeon Noul Teolog a pregătit temeiurile doctrinare ale palamismului de mai târziu. Chiar dacă scrierile sale au generat și multe suspiciuni în rândul unor călugări din vremea sa, axați mai mult pe praxis decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
paradis originar care făcea posibilă judecarea obiectivă a infernului marxismului francez și a purgatoriului său german. Lacan și întoarcerea la Freud. Heidegger și întoarcerea la Parmenide. Să ne oprim aici. La început n-a existat întîi un opus și apoi praxis-ul. Unitatea unui opus este infinitul: este operația sintetică și continuă a ansamblului utilizatorilor textului. A separa practica discursivă a lui Marx de instituționalizarea istorică înseamnă să uiți că cea de-a doua a creat din prima un sistem, sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de enunțuri semnate de Marx și de Freud s-au constituit într-un opus. Sau mai simplu: suma erorilor de interpretare comise asupra textelor lor pe măsură ce acestea au fost descoperite, rezumate, difuzate și utilizate ca suporturi și mijloace ale unui praxis organizatoric. Opera lui Marx, care a fost cea a marxiștilor, și-a arătat roadele după ce a fost redactată, cu puțin înainte de moartea autorului ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]