2,626 matches
-
pentru cunoașterea și înțelegerea lumii înconjurătoare, îi ajută să-și înțeleagă și să-și clarifice experiențele proprii, să deslușească tainele universului, le dau prilejul să observe lumea din alte perspective, le lărgește capacitatea de a-i înțelege pe cei din preajma lor și chiar pe ei înșiși. Pentru noi, cei maturi, sunt benefice fiindcă ne place să ne lăsăm seduși de această lume fascinantă la orice vârstă am fi, ne smulge din lumea pe care o ducem în zbaterile zilnice. Din
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
autentică este dublată de o intensă preocupare față de latura socială și culturală. Parohia „Sfântul Nicolae“ din Câmpina și-a început existența în anul 1896, când o bisericuță mai veche a fost deservită de preoți căsătoriți, pentru credincioșii care locuiau în preajmă. Această parohie era încadrată într-o instituție de foarte mari dimensiuni, în acea vreme, un fel de fundație având caracter caritabil, numită „Eforia Spitalelor Civile“. Din anul 1948, parohia funcționează în condițiile obișnuite de parohie. Părintele Petru Moga slujește, așadar
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum ... XIV. GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012. Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
perversă a rațiunii mă aruncă în monotonia digestiei. Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... Citește mai mult Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă.Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
invidiei. Adriana a refuzat să asculte și în sufletul ei nu s-a strecurat îndoiala ori gelozia. Pentru ea Sergiu era curat sub toate aspectele și la fel de curată considera că este prietenia lor. A fost frumos totul, dar numai până în preajma sărbătorilor de iarnă, pentru ca în noaptea de revelion să se spulbere, asemenea unui castel de nisip, întregul vis, întreaga poveste de dragoste și toată încrederea ei în prietenia băieților. Cu aproape două săptămâni înainte de Anul Nou, Sergiu a anunțat-o
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
mă rog, sâmți tu? - Că mie-mi sunteț' dragi amândouă... - Da' ci, Ioane, tu ai două inimi? - Nu am două inimi, Casandră, da' am una mare-mare ... Dar, ca mai mereu, tocmai atunci când nu te aștepți, nepoftitul răsare și el prin preajmă și se amestecă în vorba celorlalți. Și, așa, tam-nesam, după două-trei ghionturi brodite în cuvinte, i se făcu poftă de pere sântilești, poame care tocmai erau pe terminate în părul din ograda gazdei. Pomul își făcea veacul chiar lângă peretele
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
de zburdălnicii. Crinii de pădure, cu petalele roze pătate cu purpuriu, ar vrea să se joace cu fluturii, dar numai vreo două buburuze au ieșit la joacă, nici măcar un fluture cu ochi de păun nu dă vesel din aripioare prin preajmă ... O cîrtiță cu ochii mici și blana scurtă și deasă, a ieșit de sub pămînt prin galeria la care tocmai săpa chiar lîngă potirașul delicat și albastru, care s-a speriat: -Vai de mine, tu cine ești?! -Mă scuzați, a zis
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Benedict. Aflai în preajma lui mai mult trăire decât discurs, iubirea era prezentă mai mult sub formă de energie și flux energetic decât de corpuscul-cuvânt. Vorbea puțin, profund și cu mult tâlc. Numai cei care i-au stat mai mult în preajmă au ajuns să se sustragă cât de cât acestei tensiuni și să mai noteze câte ceva din cuvintele lui de folos. Avea dreptate și Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard când observa că datorită tăcerilor prelungi și încărcate de semnificații se crea
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
satisfacție. Convoiul se urnise din loc între timp, Strasmutzky, deși Moise îl implorase să mai aștepte, nu consimțise să-și amâne nici măcar cu o secundă plecarea. Ne grăbeam să-l prindem din urmă, mai că îl și ajunseserăm, când în preajmă ne răsunaseră primele împușcături. Ușa de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
o minigăleată proxi, în care seară de seară culeg ouă nestresate de țară. Un bidon albastru de plastic , proaspăt spălat, așteaptă să fie echipat cu murături pentru iarna proximă și atât de reconfortantă. Nevastă-mea își face de lucru prin preajmă, cu fusta mult deasupra genunchilor. Ridicându-mă , mut de uimire și de alb, deasupra pământului, și lăsându-mă, a câta oară, la dispoziția alchimiei multicolore a simțurilor. Nori la stânga, nori la dreapta, nori dedesubt. Oare să mai arunc o privire
IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358250_a_359579]
-
alte proveniențe, la fel de stranii și neverosimile. Despre „Paradoxuri și fenomene (in)explicabile” - vorbește Romeo Tarhon în prozele sale realisto-fantastice. Nașterea din cuvânt și imagine - acesta este parcursul firesc al întâmplărilor relatate de autor. Într-un cadru mirific, mitic și anume, preajma cetății Histria, „O limbă de pământ în saliva salină a lacului Sinoe” - acolo unde se se ivesc noaptea știme, de o frumusețe neomenească, ce-ți sucesc mințile, autorul plasează, printre relicve, „situri, vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
numai el să poată hotărî dacă mi se cuvine sau nu!... Se lăsase tăcerea, încât auzisem limpede zgomotul parchetului scârțâind îndărătul ușii. Uica Livi își închisese ochii și rămăsese așa o vreme, ca într-o adâncă reculegere. El este în preajmă, prinsese apoi să zică, ridicând cu gravitate un deget, când se apropie, când se depărtează. Degetul lui uica Livi indica oscilând apropierea și depărtarea misteriosului personaj de care vorbea. Îi simt prezența, și câinii i-o simt, ei îl țin
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
proaspete, stenice, degajând oarecare căldură sau poate impresia unei călduri lăuntrice, a uneia care nu arde pielea, nici sufletul. Te atinge ușor, precum mângâierea mamei, suavă ca a îngerului guardian, care nu te scapă din ochi niciodată. Îți stă în preajmă și-ți șoptește. Dincolo de tăcerea rugăciunii, se simte supremația divină: „Uși. Nu aștepta să ți le deschidă nimeni. Dacă ți le deschide cineva, / Întotdeauna primul este Dumnezeu / Nu te umilește cu prezența Lui, / Îți trimite un prieten.” (Tăcerile). „Lumina Cuvintelor
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
argumentul solid al propriului lor profesionalism spre a-și conduce, pline de noblețe și seninătate, către Lumină aproapele și nu de a-l îngropa cu rea intenție, definitiv, în țărână. Un fapt mult prea nespecific, din păcate, ipochimenilor contemporani din preajmă-ne. Este și unul dintre motivele fundamentale pentru care îi voi purta reputatului doctor în geologie și membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu-Șișești” HORAȚIU IOANIȚOAIA o aleasă recunoștință întreaga mea viață. Personalitate aproape deloc cunoscută în
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
ești cuminte, Dar tu la Biserică nu meri, Acolo e Domnul care îți dă minte, Daruri mai frumoase decât ceri Dar ești încă mică, nu ai ochii minții Larg deschiși spre îngeri, încă nu îi vezi, Nu îi vezi în preajmă, nu ți-asculți părinții, Și atunci în Domnul cum să crezi? Draga mea Marina, mai citește-o carte, Nu mai pierde vremea la televizor, Când vei crește mare, ce daruri bogate Le vei povesti copiilor? Vei fi domnișoară, vei avea
SCRISORI DE SĂRBĂTORI. SCRISOAREA MARINEI CĂTRE MOŞ CRĂCIUN. SCRISOAREA LUI MOŞ CRĂCIUN CĂTRE MARINA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358856_a_360185]
-
luminoasă. În această formă eterică, personajul urcă spre lună și descoperă puterea gândului, iar umbrei îi lasă misiunea de a consemna toate întâmplările pământești. O viziune asemănătoare are și Lucian Blaga, pentru care umbra este neființa, reflexul eternității: Toate-n preajmă vor să spună: / e și umbra-ntruchipare / a nimicului din Soare, / a nimicului din Lună („Umbra”). Într-o nuvelă a lui Cezar Petrescu, umbra apare ca întrupare a unei conștiințe vinovate; Ion Burdea-Niculești a renunțat la iubire, la bucuriile simple
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
fasole. După un timp o văzu pe Adriana trebăluind ceva prin curte. Emil se sprijinii în sapă și privii departe la orizont, ziua se pleca spre seară, razele aurii ale soarelui ce apunea scăldau totul cu lumină, se auzea prin preajmă behăitul oilor și al caprelor, pe văile și dealurile acelei câmpii unde ei locuiau oamenii își aduceau vacile de la păscut, curând avea să se sfârșească și acea zi ce pe el îl incomoda. Rămase câteva clipe pe gânduri sprijinit în
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
prim și necesar elan de pornire”. Iar restul, mărturisește el, „s-a petrecut aproape de la sine”. Acest „aproape de la sine” - l-a făcut să-l redescopere pe Marin Preda, „total necunoscut chiar și pentru cei care i-au stat în preajmă”. Un paradox. Cu cât crezi că-l cunoști mai bine pe un om, cu atât îți devine mai necunoscut. Și pentru această redescoperire după ce și noi l-am uitat și l-am neglijat întrucâtva (presupunând că l-am iubit și
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
pe care le păstrăm în sertare pline de riduri, printre altele o adiere de vînt dincolo de îndepărtatele fluvii unde îngerii vorbesc o mie de limbi transformate în păsări cu ochii ațintiți spre larg după urmele unui întreg mai pustiu ca preajma Infernului dantesc. Referință Bibliografică: Îmblînzirea Siberiei / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 387, Anul II, 22 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎMBLÎNZIREA SIBERIEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360334_a_361663]
-
de mic! ea vine uneori împotriva vrerii cum bucuria vine din nimic. Mai multe-odată, duce nu le poți, Prea concentrate-nu le-am rezista; Totalul lor e-o sumă rătăcită pe la porți legată de-o mârțoagă fără șa. Când vin în preajmă, tace poezia și muza nu mai vine pe aleia. Mai dă-ne , Doamne, bucuria când ne contemplăm iarăși femeia. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și o
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
și de poezie, împresurat de sentimente nefericite... Dar, când tocmai credeam că nimic nu-mi mai rămăsese pe lumea asta, dintr-odată un firav sunet am auzit lângă mine... Ce era sunetul acesta? O pasăre?... Nu, nu erau păsări prin preajmă Aud sunetul iarăși. Nici de data asta nu e o pasăre? Iarăși nu e!... O plăpândă și melodioasă șoaptă răzbate până la mine de pe tulpina unei flori. Ce sunt gingașele sunete pe care le aud necontenit? Nu sunt altceva decât acordurile
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
românul de libertate însetat Idealuri învață din istorie s-adune. Dacă nu te nășteai pe meleagurile noastre Oricum îl chemam pe Viteazul Mihai Și-l botezam Cuza în complicitate cu astre Să elberăm Țara pe nouă mai. Când vi prin preajmă vorbește poezie Și muza cântă diafan pe strună Să ne aducă prin veacuri frenezia Unirii veșnice în Patria Română. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Când timpul cipolește statuia lui Cuza / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388
CÂND TIMPUL CIPOLEŞTE STATUIA LUI CUZA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360349_a_361678]
-
buturugile arse, negre ca niște oi risipite prin poieni. Fiecare din ele are istoria ei, fiecare ar putea spune o poveste despre cele petrecute pe acolo, despre măreția copacului care a fost tăiat, despre copiii care s-au jucat prin preajmă, despre furtunile pe care coroanele le-au îndurat cu vitejie. Acum totul a rămas doar cioturi și scrum!... Nu știu de ce n-au lăsat oamenii în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
n-ai fi fost mereu cu capul în norii evlaviei, poate n-ai fi fost disponibilă pentru așa o amiciție cu mine! Evlavia ta în prietenie, cred, egalizează evlavia religioasă, căci religie a fost pentru tine să-mi stai în preajmă, amar de vreme să mă îngrijești... Drept este, ne-am cunoscut din tinerețe, am trăit, aș zice, în aceleași condiții, ne-am format caractere tari, însă nu țepene, doar puternice, nu lipsite de căldură, de compasiune, ușor exaltată, câteodată, cum
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]