4,647 matches
-
urbane vor fi mai puțin gigantice decât o arată aceste proiecții liniare și dacă nu cumva sperăm că se va asista la o repliere către orașele medii, aceste mari aglomerări nu vor fi, în definitiv, decât niște alăturări de case precare, lipsite de servicii de salubritate, de ceea ce se cheamă calitatea vieții, de servicii de ordine, de spitale, grupate în jurul câtorva cartiere bogate, transformate în buncăre și protejate de mercenari. Mafiile vor controla aici imense zone scoase de sub jurisdicția publică, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tehnologii vor permite reducerea și mai consistentă a timpului necesar producției de alimente, îmbrăcăminte, mijloace de transport și de divertisment; plasamentele industriale vor redeveni rentabile; noile servicii vor fi transformate în produse industriale; alți muncitori vor intra în zona salariilor precare; energii noi le vor înlocui pe cele devenite rare; tot mai multe bogății vor ajunge să fie concentrate în mâinile a tot mai puțini privilegiați; consumatorii și cetățenii în general vor dispune de o și mai mare varietate de opțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Va începe atunci, cel mai târziu prin 2050, o lentă deconstrucție a statelor, unele dintre ele apărute în urmă cu cel puțin 1 000 de ani. Clasa de mijloc, principal actor al democrației de piață, va reintra în starea materială precară de care credea că a scăpat atunci când s-a detașat de clasa muncitoare; contractul va fi din ce în ce mai important decât legea, mercenarii vor fi mai importanți decât armatele și serviciile de supraveghere, iar arbitrii vor fi mai importanți decât judecătorii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lor; salariații vor fi doar niște entități interimare, angajați pentru a îndeplini o anumită sarcină. Munca lor, tot mai supusă exigențelor rentabilității, comenzilor limitate în timp sau lucrurilor făcute la comandă, va fi tot mai stresantă, mai flexibilă și mai precară. Aceste „întreprinderi-trupe” vor juca în niște „teatre” îpiețele care le vor primi) atâta vreme cât vor avea „spectatori” - clienți, adică. Ele se vor dispersa de îndată ce vor fi montat o „piesă” îun produs) sau mai multe. Microîntreprinderile vor constitui esențialul acestor „companii teatrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cunoscut în prealabil, în vreme ce produsele „teatrelor” erau cunoscute cu precizie dinainte. Prima lor calitate va fi aceea de a ști să selecteze spectacolele ce urmează să fie jucate în fiecare stagiune. Culturile, limbile și localizările lor vor fi mobile și precare. Consiliile lor de administrație vor fi formate din profesioniști ai conducerii foarte bine plătiți. Șefii lor vor trebui să aibă timp suficient pentru a gândi pe termen lung, pentru a căuta noi atracții; ei vor trebui să gestioneze procese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
face să desființeze - dar asta numai pentru ei - frontierele între a munci, a consuma, a crea și a se detașa. în felul acesta, vor inventa un nivel maxim al binelui și unul al răului pentru o societate planetară volatilă, egoistă, precară și lipsită de griji. Arbitri ai eleganței, stăpâni ai bogățiilor și ai mass-media, ei nu-și vor recunoaște nici un fel de crez, nici național, nici politic și nici cultural. Se vor îmbrăca tot mai frecvent ca niște nomazi, revelând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
garantat pe viață ca pe un adevărat patrimoniu, iar salariul ca pe o rentă. Cei care vor munci pentru ceea ce va rămâne din stat sau din depedințele sale vor fi tot mai puțini, iar statutul lor va fi tot mai precar. Aceștia vor face totul pentru a întârzia deconstrucția statului, apelând chiar și la violență. Clasele de mijloc, sedentare prin natura lor, vor resimți o frică tot mai mare de boli, cărora nomadismul le va accentua propagarea. Vor revendica dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din ce în ce mai puține riscuri, pretinzând în același timp, sub presiunea asiguratorilor, o rentabilitate maximă; salariații vor reclama zadarnic ca partea lor din venit să nu scadă; consumatorii, alegători în același timp, vor revendica reducerea prețurilor. Prioritatea crescândă acordată termenului scurt, prezentului, precarului și lipsei de corectitudine va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor. Dezvoltarea, care permite astăzi oricui să spere, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
altora. Ulterior, ținta criticilor o vor constitui piețele; demersul critic va fi facilitat de constatarea faptului că piețele nu elimină nici sărăcia, nici șomajul și nici exploatarea, ci duc doar la concentrarea puterii în mâinile câtorva actori și accentuează starea precară a unor majorități mereu mai numeroase; că ele contribuie la dereglarea climatului, provoacă lipsuri și inventează noi gratuități, pentru a profita apoi de pe urma lor; că speranța de viață și calitatea vieții nu sunt câtuși de puțin aceleași pe tot Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o propun e dureroasă, răul care ne atacă este pur și simplu mortal. În cuvinte accesibile inteligenței claselor mai puțin instruite, dar nu total neștiutoare în legătură cu gravitatea și diversitatea plăgilor de tot felul care vin să amenințe supraviețuirea și așa precară a genului uman, ceea ce propusese prim-ministrul era nici mai mult, nici mai puțin decât fuga de virusul care atacase cea mai mare parte a locuitorilor capitalei și care, cum ce e mai rău așteaptă întotdeauna după ușă, poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la clubul Minnehaha, Amory. Echilibrul precar al lui Amory s-a prăbușit complet. Și-a imaginat grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a lui, În fața a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sinucidere. Altcineva era de acord că nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Căpitanul Bătătură, care se lipise cumva iarăși de grup, a spus că, după părerea sa, oamenii sunt irezistibil atrași de sinucidere când au o sănătate precară. Propunerea lui Amory a fost să comande fiecare câte un cocteil Bronx, să amestece cioburi de sticlă În băutură și s-o dea de dușcă. Spre ușurarea sa, nimeni n-a aplaudat ideea, așa că, terminându-și highball-ul, și-a proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească sănătatea precară. „Merită o lacrimă, merită o oră oare Să te gândești la lucruri foarte Învechite, La coaja fără fruct, la fugitiva floare, La visul previzibil, la fapte dinainte săvârșite?“ Olson se gândea, evident, la „Jack and Jill went up the hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
copiii și să-i ducă să petreacă sâmbăta după-amiază la Luna Park. Nu mai avusesem parte de multă vreme de o perioadă de relaxare, dar când ești singur pe lume așa ceva nu pare să conteze prea mult. Stăteam în echilibru precar pe marginea unui butoi de autocompătimire când se auzi un ciocănit la ușă și Korsch intră în încăpere: — Gottfried Bautz a fost omorât, domnule, zise el imediat. — Da, am auzit. Becker zicea că te-ai dus să arunci o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu prelingă în scrisul meu. Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și au inițiativă comercială, stimulați prin scoaterea la concurs a unor programe editoriale, de manifestări publice, de spectacol, de impresariat și altele, cât și împărțirea de pe acum chiar și a unor foarte mici beneficii pe care le-ar putea oferi precarul patrimoniu de astăzi, cum ar fi cote de gratuitate sau de reducere la casele de odihnă sau hotelul construit cu banii noștri; și nu devierea încasărilor în alte scopuri. Oricât de mici ar fi cotele de astăzi, chiar aproape simbolice
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
ANDREEV) Specia umană nu a învățat să trăiască în armonie nici cu ea însăși, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să își ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 și pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului își agită din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
dar reacția de acum, a fiicei este de neînțeles. Alta este situația lui M. Blecher. Născut în România, de o originalitate și expresivitate ieșite din comun, admirat de avangardiști din țară,din Germania, Franța, cu o operă restrânsă, din cauza sănătății precare, dar cu amprentă modernistă, ceea ce îl apropie,pe plan artistic,de școlile moderniste din lume, înclusiv teatrul lui Ionescu, Blecher este oarecum ignorat, centenarul nașterii sale nu a fost pus în evidență, cu excepția unei evocări în ROMÂNIA LITERARĂ și în
BLECHER ŞI EUGEN IONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364557_a_365886]
-
Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. În altă ordine de idei, omul zilelor noastre se luptă pentru a nu pierde sentimentul transcendenței. Ideea că este pe pământ pentru un sens care depășește viața lui precară de aici, este zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii terestre. La el, acțiunea capătă un primat asupra contemplației. „Homo Faber” triumfă asupra
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
căci obiectul i se cuvine oricum, fiindu-i mai ușor să-l fure decât să trudeasca pentru obținerea lui. Din păcate, constatăm aceste năravuri, începând cu “elita țării” și terminând cu omul de rând, care, dând vina pe situația materială precară în care se află, consideră că este îndreptățit să facă excepție de la regulă, furând, la un nivel mai mic, doar pentru că se fură și la nivele mai mari. Dar să vedem, totuși, care este adevărata excepție de la regulă. Să luăm
EXCEPŢIILE CELOR ZECE PORUNCI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364050_a_365379]
-
acum un an și împlinirea lor, traista pare să fie mai încărcată față de alți ani, mulțumită Celui de Sus. Puterea Lui s-a văzut în câteva probleme de sănătate pe care le vedeam cauze pierdute. Că o compensare pentru problemele precare de sănătate, au fost câteva împliniri pe planul preocupărilor pentru scris, pe masura puterilor mele. Îmi dorisem să mai tipăresc o carte izvorâta din luminișurile sufletului și gândurilor mele și „Luminișuri" au apărut sub îngrijirea editoarei Elenă Rodica Lupu la
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362434_a_363763]
-
petrece doar după preluarea clădirii în proprietatea Primăriei, prin executare silită. „Noi am organizat, la Casa de Cultură a Sindicatelor, Balul Balurilor, atât în 2010, cât și în 2011. Anul acesta am renunțat să îl mai organizăm acolo, din cauza condițiilor precare. Scena arată dezastruos, nu e ... Citește mai mult (1) Renovarea Casei de Cultură, susținută pe FacebookRestart, asociația elevilor de liceu, a lansat în rețeaua de socializare Facebook o cauză pentru susținerea renovării Casei de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare. Cauza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362460_a_363789]
-
petrece doar după preluarea clădirii în proprietatea Primăriei, prin executare silită.„ Noi am organizat, la Casa de Cultură a Sindicatelor, Balul Balurilor, atât în 2010, cât și în 2011. Anul acesta am renunțat să îl mai organizăm acolo, din cauza condițiilor precare. Scena arată dezastruos, nu e ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362460_a_363789]
-
dăruire datoria la templul culturii. Trebuie să amintim și fenomenele cu adevărat culturale, de valoare incontestabilă care, chiar dacă se adresează unei categorii de oameni formată cel mai adesea din specialiști și mari oameni de cultură, păstrează balanța culturală într-un precar echilibru. În această ordine de idei, Biserica este chemată să ia atitudine împotriva acelor manifestări care prejudiciază în modul cel mai grav sănătatea morală a societății care este incapabilă să ia, de la sine, atitudine împotriva lor. Discursul moral al Bisericii
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]