1,241 matches
-
surâd.” (M. Eminescu, I, 56) ceea ce îl deosebește net de atribut: „Sunt solitarul pustiilor piețe / Cu tristele becuri cu pală lumină.” (G. Bacovia, 102) „Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită.” (M. Eminescu, I, 42) Identitatea specifică a complementului predicativ realizat prin gerunziu rămâne implicită în planul semantic al celor două verbe: • complement predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piețe / Cu tristele becuri cu pală lumină.” (G. Bacovia, 102) „Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită.” (M. Eminescu, I, 42) Identitatea specifică a complementului predicativ realizat prin gerunziu rămâne implicită în planul semantic al celor două verbe: • complement predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice pe care se întemeiază (de dublă dependență) și în planul ei semantic: • complement predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, 42) Identitatea specifică a complementului predicativ realizat prin gerunziu rămâne implicită în planul semantic al celor două verbe: • complement predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice pe care se întemeiază (de dublă dependență) și în planul ei semantic: • complement predicativ: L-am văzut cum încerca să plece neobservat. • complement direct: Am văzut cum încerca să plece neobservat. III. RELAȚII DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice pe care se întemeiază (de dublă dependență) și în planul ei semantic: • complement predicativ: L-am văzut cum încerca să plece neobservat. • complement direct: Am văzut cum încerca să plece neobservat. III. RELAȚII DE COORDONARETC "III. RELA}II DE COORDONARE" Relațiile de coordonare sunt expresia sintactică a unor raporturi extralingvistice de „egalitate”, cu existență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
IV, 432) c. constituenți sintactici, de diferite dezvoltări, purtători ai unor funcții sintactice deosebite; în enunțul „Se uita la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare e de a scrie prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea dezvoltare infrapropozițională: „Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multiplă) realizare: „Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit ca Dl. Milo să se înconjure cu ei.” (M.Eminescu, Despre cultură, 196) $diletanți/ începători: nume predicativ care realizează, succesiv, în complementaritate cu verbul copulativ sunt, funcția de predicat descriptiv$$, „Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...” (M. Eminescu, I, 38) $subiect$$ „Și în farmecul vieți-mi Nu știam că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai ales (simpli și dezvoltați, cel mai adesea), purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice caracterizate prin multiplicare: „Conștiința noastră este când izvor de diversitate pentru lumea realităților, când izvor de unitate.” (C. Noica, 23) $nume predicativ$$, „Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.” (M. Eminescu, I, 140) $complement direct$$ „... Poate să ai, câteodată, nevoie, prin pădure, ba de-o apă, ba de-o mămăligă...” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai putut rămâne el însuși, mistreț în toată firea, ascultându-l pe Orfeu?” (M. Eliade, 515), termenul secund poetului preia funcția de complement indirect de la termenul-bază, lui, în relație directă de dependență cu infinitivul rezista iar termenul mistreț este nume predicativ, asemeni pronumelui personal el, întărit de adjectivul de întărire însuși, participând astfel la construirea predicatului împreună cu verbul copulativ rămâne. În modul acesta, prin intermediul termenului-bază, termenul secund este purtătorul tuturor funcțiilor sintactice, cu dezvoltare infrapropozițională sau propozițională 60: • predicat; termenul secund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca predicat verbal: „Și o pus părintele pravilă și o zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămână.” (I. Creangă, 4) sau este nume predicativ, component al unui predicat analitic: „Care sunt mai poetice, după d-ta, adică mai capabile de a deveni hieroglife...” (G. Călinescu, U.P., 97) • subiect: „Luca Moșneagu, megieșul nostru, vă duce cu căruța cu doi cai ca niște zmei.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stângă, când mi-am amintit deodată că toate acestea se întâmplaseră demult și le uitasem.” (M.Eliade, 184) • atribut circumstanțial: Doina, așa cum o știi, veselă și plină de elan, tot are momente în care viața i se pare searbădă. • complement predicativ: L-am regăsit foarte schimbat: închis în el, fără entuziasmul lui molipsitor, fără încredere în nimeni și în nimic. Când termenul de bază al apoziției este un vocativ, o propoziție principală sau o frază, termenul secund nu mai este purtător
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
S. Stati, Elemente de analiză sintactică, București E.D.P., 1972, pp. 58-103 4. K. Bühler; cf. S. Pușcariu, Limba română, I, 1940, p. 149 ș.u. 5. În lucr. cit., pp. 56-57, S. Stati vorbește de patru relații sintactice: subordonare, coordonare, predicativă (pentru relația de interdependență) și apozițională. Între relațiile de structură, V. Guțu-Romalo (lucr. cit., pp. 36-45) identifică două mari categorii: de dependență și de nondependență. În prima categorie este situată și relația de interdependență (numită și dependență bilaterală), iar cea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 156, pentru raportul dintre subiect și predicat, Marina Rădulescu, Relația sintactică dintre subiect și predicat, LR,. XXIX (1980), nr. 1, pp. 12-26, extinde termenul și la relațiile dintre verb și complementul său direct și dintre verbul copulativ și numele predicativ. 8. V. Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 41) numește această relație dependență complexă 9. Pentru argumentarea detaliată a nepredicativității acestei categorii de adverbe, vezi Ecat. Teodorescu, Adverbe predicative?, LR, 1964, nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică, 1972, pp. 93-101
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relațiile dintre verb și complementul său direct și dintre verbul copulativ și numele predicativ. 8. V. Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 41) numește această relație dependență complexă 9. Pentru argumentarea detaliată a nepredicativității acestei categorii de adverbe, vezi Ecat. Teodorescu, Adverbe predicative?, LR, 1964, nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică, 1972, pp. 93-101. 10. Prin faptul că într-un enunț precum „L-am văzut pe Mircea la meci”, doi termeni (aici pronumele l și substantivul Mircea) trimit spre același obiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al predicației cele două componente semantice, una de tip lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice, una de tip lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași măsură, împreună cu un verb copulativ, la realizarea planului global al predicației. „Ea este cum o știi.”/„ Ea este generoasă.” 4. Prin structura de tip analitic, constituenți analitici realizează și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
601) 44. Motiv pentru care G.A. situează atributivele circumstanțiale în categoria atributivelor explicative, în opoziție cu atributivele determinative în care se înscriu cele de calificare și de identificare (cf. vol.II, p. 277 ș.u.). 45. V. Hodiș, Elementul predicativ suplimentar. Contribuții, în LR, 1969, nr. 2, p. 139 ș.u.). 46. Predicativ suplimentar (V. Guțu Romalo, lucr. cit., p. 146 ș.u.; I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 637 ș.u.), atribut predicativ (Gh.N. Dragomirescu, Atributul predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
explicative, în opoziție cu atributivele determinative în care se înscriu cele de calificare și de identificare (cf. vol.II, p. 277 ș.u.). 45. V. Hodiș, Elementul predicativ suplimentar. Contribuții, în LR, 1969, nr. 2, p. 139 ș.u.). 46. Predicativ suplimentar (V. Guțu Romalo, lucr. cit., p. 146 ș.u.; I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 637 ș.u.), atribut predicativ (Gh.N. Dragomirescu, Atributul predicativ în limba română, LL, VI (1962), pp. 99-121), atributiv (G. Pană-Dindelegan, lucr. cit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
45. V. Hodiș, Elementul predicativ suplimentar. Contribuții, în LR, 1969, nr. 2, p. 139 ș.u.). 46. Predicativ suplimentar (V. Guțu Romalo, lucr. cit., p. 146 ș.u.; I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 637 ș.u.), atribut predicativ (Gh.N. Dragomirescu, Atributul predicativ în limba română, LL, VI (1962), pp. 99-121), atributiv (G. Pană-Dindelegan, lucr. cit., p. 133 ș.u.), atribut circumstanțial (Mioara Avram, Corespondența..., în SG, I, p. 158), nume predicativ circumstanțial (M. Rădulescu, Numele predicativ circumstanțial, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ suplimentar. Contribuții, în LR, 1969, nr. 2, p. 139 ș.u.). 46. Predicativ suplimentar (V. Guțu Romalo, lucr. cit., p. 146 ș.u.; I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., p. 637 ș.u.), atribut predicativ (Gh.N. Dragomirescu, Atributul predicativ în limba română, LL, VI (1962), pp. 99-121), atributiv (G. Pană-Dindelegan, lucr. cit., p. 133 ș.u.), atribut circumstanțial (Mioara Avram, Corespondența..., în SG, I, p. 158), nume predicativ circumstanțial (M. Rădulescu, Numele predicativ circumstanțial, în SG, II, p. 121
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]