1,599 matches
-
Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale din jilț, astăzi s-a simțit mai greoaie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Odată cu înțepătura vinovăției că ai dezertat de la îndatoririle de gazdă, ai să-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul de întâmplări... în primul rând, ușa de la camera ei a căzut din balamale. Pe urmă, ceasul acesta, dintr-odată, a stat. Pe urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la nume, În amintirea acelor momente de luptă de clasă. Ai priceput? Bunicii voștri erau unul legionar luminat, celălalt comunist ilegalist, prinși sub un alt mal al timpului. Iar voi, nepoții, zîmbiți dintr-o poză, agățați unul de altul, parcă presimțind ce nebunie o să-l apuce pe Ceaușescu - nu că În momentul ăla s-ar fi simțit bine. Aha... Ei, am priceput, sigur că da, ești plin de ironii de viață. Dar hai să mai luăm o poză și să mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avea În el o sămînță de artist... Are de unde... În vîltoarea evenimentelor dramatice, iată că Îmi găsesc prilej pentru filozofie. Dar, mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el o sămînță de artist... Are de unde... În vîltoarea evenimentelor dramatice, iată că Îmi găsesc prilej pentru filozofie. Dar, mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură bucățile pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la poliției În nici un caz. Sunt probabil musafiri ai doamnei McCaffrey. Am impresia că sunt niște oameni îngrozitori. Pearl, să aprindem toate luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate aceste circumstanțe eu voi trăi miracolul descoperirii lui Dumnezeu și a chipului său sădit în ființa mea și a oricărui om. Mă rog ca El să-mi acorde acest har și dar nemeritat. Stiu că nu va fi ușor, presimt multe dureri și tentații ale minții și voinței de a ceda. Stiu ce luptă mă așteaptă, dar sunt pregătit pentru ea. Doamne, fii tu lumina minții mele, fii tu puterea voinței mele! Arată-mi chipul tău, deși nu merit. Este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape mă înfior la gândul / că nu știu de unde mă pândește și unde se poate ivi) își face, în cele din urmă, efectul (Presimt că sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
numele numai pe vertebrele mari, cum știe el să ne spună acum la despărțire că nu există nici o literă În alfabet care să nu aibă pe conștiință miliarde de morți! Înțeles doar de la jumătate, prăvălit pe spate În grădina casei, presimt că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Mă pregătesc să umplu golul, rămas nerăsfoit, dintre tîmplă și diavol. Doar de la jumătatea acestui poem am să Îmbrac cămașa de forță și am să mușc din fructul nebuniei mele, din fructul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eleonora nu va râde de mine. Ea era implicată în "jocul" nostru, nu era un străin care să mă privească bănuitor și ironic. Așa că am trecut la fapte. ― Ai asistat vreodată la vreun proces, fetițo? ― Nu, îmi răspunse ea mirată, presimțind totuși ceva. M-am ridicat de pe bancă. ― Atunci ai să asiști aici la unul. Dacă nu putem să facem nimic, să facem măcar dreptate... Așadar, eu voi fi procurorul și tot eu voi fi avocatul apărării. Voi chema martorii mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu un cer înnorat putea fi ultima pentru oricare dintre ei. Cine va pierde? Întrebarea plutea în aer, în vreme ce soarele ieșit din nori se ridica peste frunzișul castanilor din curte. Răspunsul depindea de o Adunare temătoare și imprevizibilă, dar fiecare presimțea că în acea zi una din cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor avea să hotărască, iar iminența
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fremăta în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scump.) ― Aici o să trăiți fericiți o sută de ani ca-n sânul lui Avraam, ne-a spus Alexa cu fața luminată de fericire. (Ținea mult la Mihaela, încît toate bucuriile soră-și erau și ale ei.) A, dacă ar fi presimțit ce avea să se întîmple! Și curând, curând... PARTEA A TREIA I Până la prânz totul s-a petrecut ca de obicei. Am plecat de dimineață la serviciu într-o dispoziție de plenitudine. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din Power to the People și A Working Class Hero Is Something To Be... Mircea Udrescu îl știe pe Cornel Chiriac (1942-1975) de la vârsta grădiniței. I-a fost coleg de școală primară și de liceu într-un Pitești sufocant, care presimțea miculmare dezgheț al anilor1962-1971. Iubiri de-a valma, rebeliuni nevinovate, valuri de insurgență alcoolică pe ritm de swing și twist. O revistă samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu zăpada cât casa“, zicea povestea, vajnicul călărășean a binevoit să adoarmă-n nămeți, după vreun „nevinovat“ exces sorbitor la bufetul „Vișeu“ de pe Giurgiului (perpendicular pe strada care duce la Muzeul „George Bacovia“). Presimțind ceva, Pick a cerut să se ducă după el și, neputând să-și tragă stăpânul spre casă, uriașul s-a culcat de-a lungul acestuia, încălzindu-i trupul până dimineață. Iar asta nu e tot. Uitat fiind, altădată, la Fundulea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar nici pentru mine. Presimțeam că toată recolta adunată, mazăre, grâu, porumb, cartofi, totul va fi pierdut ca de altfel și păsările, porcii. Lucrurile mai de preț, între care neapărat aparatul de radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează un ucrainean. La un moment dat, ucraineanul n-are de lucru și întreabă: "Care sunt scriitorii români cei mai populari? Am vrea să-i traducem". Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
renunțări dureroase care mi o impun, pentru ca să te pun în poziție de a nu-ți nega față cu mine nici un moment individualitatea, de a nu fi ipocrit, și ca să-mi poți acorda drept mângâiere [... ] Crezi tu că nu le-am presimțit toate aceste? Ce vrei, sunt nefericită că am un fel de a doua vedere și gâcesc direct câte îmi pregătește soarta, ce să-ți mai spun, mă tem să nu-mi pierd după ce am pierdut tot, și puțina minte ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
primele zile din septembrie, nu mă mai gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de bănuit, dar, culcat în iarbă, îmi băteam capul cu alte griji. La început, mi-a trecut prin minte ideea neroadă de a-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi duce cufărul, punîndu-l în portbagaj. Știu, oare, că în destinul meu intervine o ruptură? Nu. Habar n-am. Nici măcar nu presimt. Hai, grăbiți-vă", zice nervos șoferul. "Unchiul George" consimțise, dacă nu cumva chiar aranjase, ca unul din tații bogați ce aveau copii la "Spiru Haret" să-i trimită o mașină care să-l aducă în Capitală. Mărinimos, mi-a dat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor și un cucerit. Dar, la întoarcere, pe drum, m-a descumpănit din nou. Mi-a zis: Cred că ar fi mai bine să nu afli adevărul, Luca. Presimt că el ne va despărți până la urmă". Avea o privire tristă și mi-am dat seama că se petrecea în ea ceva nelămurit. Oprindu-se, apoi, mi-a pus o întrebare care m-a lăsat fără glas: "Ești psihiatru, poți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că nu era În grădină. Dacă Vilma umbla toată ziua cu fantele ăsta! Unde s-o fi ascuns Julius? O să afle ea doamna totul, să n-aibă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]