1,205 matches
-
cu iobăgia nesfârșită a Linei nu se așteptase să ia lucrurile în felul ăsta. Se temea acum de ea. Lina nu se descleșta, nu vorbea, nu răspundea, învrăjbită, cu mutra cuiva care vrea să dea o lovitură urâtă. Lică, fără presimțiri, își terminase plimbarea în Ardeal cu prințesa Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
astfel în navă într-un mod pe care n-am avut cum să-l prevedem. Morton tăcu și-și roti încă o dată privirea prin încăpere, apoi adăugă: sau poate că vreunul dintre voi a avut mai mult decât o simplă presimțire? Dacă da, să ridice mâna. Grosvenor își întoarse capul, dar nu văzu pe nimeni ridicând mâna. Deodată, își dădu seama, cu uimire, ca ochii directorului erau ațintiți asupra lui. - Domnule Grosvenor, îi spuse Morton, oare nexialismul ți-a îngăduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul din fața lui, întrebă: - Da, căpitane? - Fii bun și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele; după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă el zăceau rămășițele calcinate a trei dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că se apropie și-i iau guulii, Ixtl se retrase, cuprins pentru prima oară de teama înfrângerii. Ar fi vrut să se repeadă asupra lor și să-i zdrobească, dar văzându-le armele acelea scânteietoare, se dădu înapoi, copleșit de presimțiri rele. Pierduse inițiativa. Oamenii aveau să-i descopere în curând ouăle și să le distrugă, zadarnicindu-i astfel încercarea de a se înmulți. De aici înainte trebuia să urmărească un singur țel: să ucidă. Faptul că se gândise în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum sunt, au și ceva înspăimântător, evocând anii de teroare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un voievod / Prin pădurea ochilor tăi.“ (Pădurea ochilor) „Beau în fiecare noapte / Câte o stea / Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult de cinci minute fără să leșini de durere! spuse Erina. Ce se Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși de presimțirile căpitanului. Când am plecat de la Suceava măria sa nu știa de nici o forță dușmană care ar putea amenința Moldova. Și, chiar dacă ar fi așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului, Apărătorii simțeau că locurile sunt blestemate și că o putere a adâncurilor se Întinde peste acea parte a țării. Apoi zăriseră focurile. Luptaseră, cu toții, la Lipnic și văzuseră, atunci, aceleași focuri al morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oamenii mureau, Își spuse, Încercând să facă durerea să se reverse spre ceilalți, miile de morți care se așternuseră pe ei Înșiși În calea urgiei otomane. Mureau cei mai buni. Iar atunci, În acea Înserare care se lăsa ca o presimțire a unui hău de Întuneric, moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed Își continuau marșul spre Suceava. La ce folosise atâta sânge? Slujba se sfârși, iar preotul aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
teamă, simte frica așezându-i-se pe spinare, vrea să-și aducă aminte de rugăciuni din copilărie, „Înger-îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu“, își strigă eventual mama - „Mama, mama!“ -, așa cum de la mare depărtare mama lui încearcă, mânată de presimțiri, să-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin buzunarele rochței. „Da! Uite-o aici! Ce bine îmi pare că o să am cu ce-mi șterge nasul, dar nu mi-l șterg în ea că este frumoasă și curată. Văd eu ce fac.” Teofana, parcă împinsă de o presimțire, căutând prin dulap ce rochiță să ia să se schimbe cercetase și cutia cu lucrușoare rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
perspective, Ilinca cedă imediat. Hai, zise ea așezîndu-se în genunchi. Aduceți apă! Toți se repeziră să aducă apă. Dar toate sticlele erau goale. Și apoi... cu ce să-i dai iedului să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și cel care m-a lovit. Nu știu cum, îi văd și simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă: „-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Robert Digby-Sisson a izbucnit în plâns când a citit ce-a scris Fanny Tarrant despre el, spuse Eleanor, întorcând paginile suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
făcea un loc sub soare, și profesorul în deplinătatea desfășurării unei profesii pentru care a avut o adevărată vocație!... Din păcate, deși mi-a făcut noi invitații când trec prin București, vizita aceasta a fost chiar ultima. Poate, ca o presimțire, că nu ne vom mai revedea, tocmai de aceea s-a prelungit acea memorabilă vizită, la unul din idolii mei, cărora le-am făcut statuie în inima și sufletul meu. Revenit acasă după vizita făcută prof. Nicola, spre seară am
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu, se îndreptară cu toții fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o femeie frumoasă. - O femeie! Tocmai acum, când scăpase de Mariana, doamna Popa nu era pregătită pentru o astfel de veste. Dar doamna doctor nu greșise niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat mireasa. Au intrat în prima crâșmă, lăsând-o pe Mariana să se întoarcă pe jos, în rochie de mireasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți ai siguranței lui: totul și everything
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fie condus din umbră de aici, de o grupare de dreapta (Smith se informase între timp și cum e cu Zelea Codreanu), al cărei nou Căpitan diabolic putea fi chiar această - sau acest - „Contesa”. Trebuia să mai rămână. Înfiorat de presimțiri stranii în privința situației de acasă, Smith se surprinse făcându-și o cruce mare, în timp ce zâmbea tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
venit cu Halley și va pleca cu ea în următoarea vizită. Destin, coincidență sau o “glumă” gen Mark Twain? Profesorul: Totuși unii cercetători și ghicitori în vise și coincidențe susțin că există un fir invizibil care ne stimulează intuiția, telepatia, presimțirea, anticiparea datorită sau nuunor evenimente pe care le trăim, le dorim sau nu, și că toate sunt sub influența energiei Universului. Puterea găndului poate crea conexiuni de neimaginat între oameni. Evelin: Desigur, coincidențe dorite, fericite nu pot exista fără blesteme
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu s-a cunoscut nimic; și-apoi aceste greșeli sânt inerente oricărui spectacol cu actori autentici, și chiar își au farmecul lor. Zeus trebuia să-l întrebe pe Prometeu, care furase
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]