1,175 matches
-
quinta la măidan, unde crește Ghiță-n burdihan. Carvazică, să nu mă rătăcesc În ififleli, am ajuns la Burzaco și-am coborât fix În gară. Pă zău meu și cu mâna pă inemă că n-am avut nici baremi o presimțire că ce m-aștepta În seara aia așa năpușitoare. Mă Întrebam pă rând, da cu a mai mare ileganță, că cine mi-ar putea fredona că aici, taman În Burzaco, mandezu o să primesc miracolu care dă-l auzi te ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă să nu se Înfiltreze În minister. Că află și Închid consulatu, și cine știe unde mă depeșează. Fără un compatriot cu care să mă nechez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și cel care m-a lovit. Nu știu cum, îi văd și simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă: „-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de viață, de vitejie, de Posada: „A Încercat s-aducă la cunoștința celor doi situația din țară” și „a afirmat În anumite cercuri că o explozie generală de nemulțumire se va produce În viitor”. Și nu era vorba de niște presimțiri ordinare, deoarece, pe urmă, nici una nici două, În mod nemilos Poliana a sondat. „Acești factori au determinat-o pe Poliana să sondeze posibilitățile de Înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu”. A sondat, săraca, un deceniu, nu-i lucru ușor. Căuta apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un singur loc În care puteai să fii liber”. Numaidecît m-am gîndit emoționat la baie. Dar nu: „acela al sentimentelor”. Locul nu mai e liber, ne informează Doina, În pragul disperării. E ocupat. Poate c-am avut totuși o presimțire justă, citesc mai departe Însuflețit de o nouă speranță În ce privește repunerea În drepturi a locului acela: „Acum... s-a dus iubirea. Bărbații trebuie să Învețe să cîștige din ce În ce mai mulți bani, iar femeile să-i cucerească eventual pe cîștigătorii economiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Glasul lui Dudley Smith: „Edmund Jennings Exley“. Îl lua cu fiori numai cînd rostea numele acela. După ce traversa podul, opri la un telefon public. Interurban: numărul lui Lynn. Lăsă să sune de zece ori. Nici un răspuns. 9.10 seara. O presimțire urîtă - trebuia să se fi Întors de mult de la poliție. Traversă orașul, pînă la destinație: Departamentul de Poliție din San Francisco, sediul Diviziei Detectivi. Bud Își prinse insigna În piept și intră. Omuciderile: etajul al doilea - săgețile de pe pereți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când căpătă viteză și se desprinse de suprafața apei, ridicându-se lin în aer. Se uită după el până când nu mai rămase decât o pată neagră pe albastrul cerului. Apoi se întoarse și intră în casă. Avea inima grea de presimțiri. Era îngrijorată pentru Michael; îngrijorată că se aștepta deja la prea multe de la ea, îngrijorată că preocuparea lui pentru trecut era obsesivă; chiar adolescentină. Era greu să-și amintească uneori că era cu șapte sau opt ani mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la trepte. Îl recunoscu prin Întuneric datorită feței slabe și ochelarilor. Era Hughes, de la stație. Alergase. Își scosese cascheta să ajungă mai repede, și o ținea aproape de corp. O văzu și-i spuse: — Kay - și asta o făcu să aibă presimțiri și mai rele, pentru că nu-și amintea să-i fi spus pe nume Înainte; de obicei Îi zice Langrish. Kay.... — Ce s-a Întîmplat? Întrebă ea. Spune-mi o dată! Respiră adînc. — Am fost cu Cole și O’Neil, la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru câțiva ani, dar Într-o zi a descoperit păr de câine pe bancheta din spate a mașinii lor de familie Peugeot. Problema era că ei nu aveau câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimeni. Nici n-ar avea de ce, știu cu toții că nu prea beau, așa, În general. Mă deprimă. Oricum, o jumătate de bere Îmi Îngăduie să zâmbesc. Ospitalier: - Voi? Ce-i cu voi? Adică: ce v-ați adunat așa? Aveam o presimțire, știam de la Leac, ori poate de la Cătălin, că se pune ceva la cale. Era evident că se pregătește ceva, altfel cum s-ar fi explicat că se adunaseră toți patru. De obicei umblau câte doi, Florin cu Cătălin ori Cătălin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să-și reprime senzațiile sau nevoile trupului ce-l puteau distrage de la misiunea lui. Astăzi însă, cu cât se forțează să-și repete în minte aceste cuvinte, cu atât dârdâitul puternic se încăpățânează să nu dispară. Și odată cu el, o presimțire neagră începe să-l apese, ca și cum ceva rău se întâmplase sau urmează să se întâmple. Din buzunarul scurtei îmblănite, scoate o bucată de piele fină cu ajutorul căreia curăță atent lentila optică a lunetei. Un lucru asupra căruia instructorii insistaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cinic sună, așa ar fi procedat și el. Aritmetica sinistru de simplă a războiului îl obliga să facă asta. Dar el este foarte obosit. Nimic ieșit din comun, făcea parte din cotidian ca o stare normală. Ceea ce schimbă lucrurile este presimțirea neagră care îi spune că acum este cu totul altceva. O simte precum o uriașă greutate așezată peste trupul său și asta înseamnă că sistemul lui nervos supralicitat amenință să cedeze. Mai trecuse printr-o astfel de perioadă, pe frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moment, avusese impresia că îmbracă giulgiul înmormântării. Reflectorul se aprinde din nou, cercetează terenul cu încetineală de melc. Exasperat, Marius strecoară printre dinți o înjurătură. "La naiba cu reflectorul ăsta! Așa nu vom ajunge nicăieri, niciodată!". Starea de așteptare cu presimțiri rele face ca golul din stomac ce începuse să-și facă simțită prezența de la pornirea misiunii să devină dureros de intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe dinăuntru de o sfârșeală teribilă. Starea periculoasă a celui care cedează în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care au generat două tipuri de probleme: (a) slăbirea Rusiei; (b) noile tentații de tip „intervenționism sovietic” ale Rusiei. După războiul rece, Europa nu părea a fi un continent al păcii și armoniei, ci exista pericolul să devină unul al presimțirilor rele. Totuși, nu trebuie trecut cu vederea faptul că aceste conflicte s-au făcut resimțite doar pe zone restrânse, fără să amenințe pacea pe întregul continent. Modul de implicare - ipotetic sau nu - al marilor puteri în problemele europene anunța implicații
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
alături, În compartimentul Încins de căldură, fără să ne cunoaștem. Nu știam nimic unul despre celălalt, eu aveam numai curiozitatea de a-i vedea chipul, de a mă uita În ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, Însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai tîrziu, ciudate Întîmplări ale vieții, În chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, Întotdeauna necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
demisiunea din postul de director al Ministeriului de Interne, rămâind, se înțelege, pe timpul alegerilor la postul său. Dar se știe că nu va putea să rămână la acest post decât până în ziua când Parchetul va lua măsurile cuvenite. Supărat de presimțirea acestei necesități fatale, "Romînul" de la 5 mai atacă în mod pieziș pe magistrații însărcinați a arunca lumină asupra scandaloasei afaceri al cărei mijlocitor a fost d. S. Mihălescu. Dar în loc de a stărui asupra cestiunei adevărate, le zice magistraților următoarele: După
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
maselor în secolul nostru, despre care scrisese Ortega y Gasset, și a apariției stranii a tiranilor totalitari care infirmau orice evoluție în conștiințe după două mii de ani de creștinism, două milenii în care martirii umanității suferiseră parcă zadarnic. Aveam sentimentul, presimțirea că intrasem într-o nouă eră, dar abia mai târziu, când o apăsătoare experiență avea să se adune în urma mea, și după grele amenințări, avea să țâșnească gîndul: Era ticăloșilor. În ziua aceea îmi dădea târcoale, dar nu reușeam să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
picioare. Ușa fu dată de perete și în hol apărură trei ofițeri; în urma lor, Matilda, care îmi arunca o privire neliniștită. Rămase acolo la ușă, de care se rezema și își încrucișa brațele la piept, gravă, cu chipul cutreierat de presimțiri rele. "Domnul Petrini, nu? spuse unul din ei, care nu era șeful lor, avea mai puține însemne pe epoleți. "Da, eu sânt ce s-a întîmplat?" "Găina a ouat", zise șeful lor, un căpitan de rangul doi și mă apucă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
superiori, ca să nu mai vorbesc de general, din școala militară, arătau altfel. "Ai vrut sa vezi un ofițer român, zise el, nici după ce ai fost arestat n-ai renunțat la șovinismul tău? Crezi că noi facem aici discriminări rasiale?" Relele presimțiri, văzîndu-i figura și auzindu-i cuvintele, mi se confirmară. " Ați pus în pericol Transilvania cu acțiunile voastre smintite, continuă el ridicând vocea. Și continuați să complotați, primiți și dați ordine de peste hotare, împotriva regimului, în timp ce ocupați posturi în universități, crezând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte. Acum e prea tîrziu!" "De ce?" "Mircea a plecat, a fost numit secretar al CC. Azi am aflat, l-am căutat la lelefon eu, să-l rog să-ți găsească un post, nu neapărat bibliotecar, parcă ași fi avut o presimțire că trebuie să intervin... "Tovarășul Mircea nu mai lucrează la noi, n-ați citit ziarele? mi-a răspuns secretara lui, care mă cunoștea. Nu mai e, tovarășă Matilda..." Am închis și mi-am aruncat ochii pe Scânteia. Acuma cine să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își treceau examenele fără să știe nimic. Mulți dintre ei se plasaseră undeva în fund, masă compactă, ai să vezi de ce. Ei dădură tonul ropotului de aplauze care urmară după ce vorbitorul, triumfător, se așeză. Aici avui o tresărire, o grea presimțire. Aceste aplauze (care, desigur, nu erau chiar unanime, dar ce mai contau câteva zeci de abțineri?) erau rele, nejustificate și în mod sinistru premature. Nu trebuiau întîi ascultate cele trei fete? Ce se aplauda? Iarăși mă felicit și astăzi că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care le ține secrete până în ultimul moment, ...a fost vorba să vină numai "copiii", și el, fără să-i spună, a invitat o grămadă de lume... Noroc că a găsit un purcel de lapte, și a avut parcă o presimțire și a pus-o pe Sultana să cumpere destul vin și cozonac de la o cofetărie, "unde se face foarte bine...". "Bine, mamă, bine", o întrerupse fiică-sa, pentru că doamna Cucu amenința să nu se mai oprească și nici să plece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]