1,376 matches
-
lingvistic constituit de Întregul enunț, induce În mintea interpretului faptul că și el, AN, face parte din masa nedefinită, comună a celor care nu au tăria să spună/recunoască ... . AN nu este suficient de abil să anuleze capcana Întinsă prin presupoziția Noi avem o problemă la sfârșitul primei fraze rostite, și să contraatace, eventual, prin enunțuri ca Poate tu ai o problemă, nu noi. Tu cu siguranță ai mai multe probleme, nu numai una. Tu ai o problemă, eu nu. Tu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mare măsură, interpretarea secvențelor ce au urmat. Lipsa de reacție a lui AN i-a permis lui TB să-și continue, nestingherit, construcția pregătită cu migală. Prima parte a secvenței următoare are ca obiectiv principal să comunice receptorului indirect, prin presupozițiile conținute În enunț (Poporul român este blestemat. Amândoi am fost comuniști. Amândoi am fost tarați de năravurile comunismului), că el, TB, este conștient de viața grea pe care o duce românul simplu, că este alături de acesta și, Într-un moment
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că vina o poartă actualii politicieni și guvernanți, foști comuniști, din categoria cărora și el, ca și contracandidatul său, face parte. AN continuă să rămână fără reacție, lăsându-se păcălit de natura retorică a Întrebării prin care TB Își strecoară presupozițiile și de aparenta sinceritate și părere de rău cu care el Își asumă, În numele tuturor actualilor politicieni foști comuniști, din categoria cărora făcea și el, AN, parte, vina de a fi aparținut acelui sistem și de a nu fi În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a unui eu singularizat, care este menită să evidențieze diferența specifică fundamentală Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală a făcut. Negarea implicației principale a acestei ultime aserțiuni (Spre deosebire de mine, tu ai trăit din muncă politică) Nici eu nu am trăit din muncă de partid. nu mai are nici un efect. Aserțiunea lui TB este menită să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nevinovați, netarați, din care făcea și el parte, care a fost nevoită să se supună regimului; a doua categorie, din care făcea parte AN, era cea a adevăraților comuniști, care au făcut, benevol și conștient, muncă politică / de partid. Așadar, presupoziția permisivă de Început Amândoi suntem comuniști s-a dovedit a fi o capcană pentru adversarul său. Tăvălugul distrugător al puternicului eu, În contrast cu un tu debusolat, Își continuă acțiunea. Presupoziția următoare face parte dintr-o serie de lovituri decisive L-ai
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care au făcut, benevol și conștient, muncă politică / de partid. Așadar, presupoziția permisivă de Început Amândoi suntem comuniști s-a dovedit a fi o capcană pentru adversarul său. Tăvălugul distrugător al puternicului eu, În contrast cu un tu debusolat, Își continuă acțiunea. Presupoziția următoare face parte dintr-o serie de lovituri decisive L-ai susținut pe Ceaușescu. Implicațiile posibile sunt zdrobitoare: Ai fost un ceaușist / Te faci vinovat de starea În care a fost adusă Țara / Ești parte a blestemului acestui popor ș.a.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mă convingi, ..., că nu ești capabil să Înțelegi ... a cărei implicație este la Îndemâna oricărui interpret Tu nu poți să-Ți schimbi mentalitatea de comunist. În prezentul subcapitol, am Încercat să demonstrăm rolul important al acestui tip de context intern, al presupoziției semantice care, În funcție de obiectivele pe care le urmărește locutorul prin actul de comunicare, poate influența Într-un mod decisiv, interpretarea enunțului. Cele două situații de comunicare analizate, din acest punct de vedere, au scos În evidență faptul că, tipul acesta
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
-l face parte integrantă a unui eveniment din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului la așteptările acestuia, În manevrarea raporturilor dintre aserțiune, presupoziție și implicație În funcție de nivelul lor de pertinență pentru interpret. 2.2. Co(n)textul semiotic Dacă noțiunea de text are mai multe sensuri, atunci același lucru ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca entitate
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
expresiile deictice sau indexicale care, pentru a avea semnificație, trebuie ancorate Într-un anumit context spațio-temporal; acestea sunt numite expresii contextuale. Contextualitatea include expresiile deictice, implicatura (prin care se obține un adaos de informație care este inferată pe baza unor presupoziții de fundal, neexprimate) și anafora (referirea la informațiile exprimate anterior În discurs). Prin stilul de comunicare formală, se evită ambiguitatea, incluzându-se În enunț informațiile despre context, adică exprimând explicit referenții, presupozițiile și cunoștințele de fundal care, În comunicarea contextuală
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de informație care este inferată pe baza unor presupoziții de fundal, neexprimate) și anafora (referirea la informațiile exprimate anterior În discurs). Prin stilul de comunicare formală, se evită ambiguitatea, incluzându-se În enunț informațiile despre context, adică exprimând explicit referenții, presupozițiile și cunoștințele de fundal care, În comunicarea contextuală, rămân neexprimate. Alegerea unuia din cele două tipuri de comunicare de către locutor depinde de nivelul de cunoștințe pe care acesta presupune că interlocutorul Îl are despre contextul În care se produce enunțul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de competență și performanță lingvistică (competența trimite oarecum la ideea de modularitate a intelectului) și pe cele de structură de adâncime și structură de suprafață (primul ar corespunde formei logice, cu care autorii teoriei pertinenței vor opera), 2) dezbaterile privind presupozițiile, implicațiile, implicaturile, 3) aspectele legate de legile discursului, postulatele de sens și de conversație, principiile raționale care guvernează comunicarea verbală, 4) problema conectorilor pragmatici, a deicticelor, a referinței, 5) teorii din domeniul altor discipline cum ar fi teoria alegerii raționale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ea se bazează pe un anumit număr de fapte sau de propoziții pe care interlocutorii le consideră reciproc adevărate și care nu au nevoie să fie explicitate. Exemplu clasic al acestui tip de manifestare, În plan lingvistic, este constituit din presupozițiile pragmatice, definite ca propoziții despre care locutorul crede că interlocutorul le crede adevărate, iar interlocutorul este determinat să creadă că locutorul le crede adevărate”<ref id=”130”>Apud Moeschler, J., op. cit., p. 6 referință </ref> . Teoria pertinenței nu susține condiționarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
zentării pro porționale sau al sistemului majoritar în două tururi nu este necesară maximi zarea numărului de voturi, și nici existența unui sistem bipartid. Ignoranță rațională și asimetrie informațională În discutarea scopurilor participării partidelor la competiția politică voi utiliza următoarea presupoziție: scopul unui partid este de a putea exercita influență asupra procesului decizional fie pentru a culege beneficiile atașate ocupării funcțiilor fie pentru a implementa politicile preferate, fie pentru a putea controla distribuția resurselor către propriul colegiu, vizând men ținerea în
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
prin care să intenționeze reducerea ratei de participare la vot cu scopul scăderii costurilor de convingere a votanților. Partidele pot fi interesate să reducă setul de votanți doar la cei radicali sau la cei accesibili prin stimulente selective. Una dintre presupozițiile pe care le voi utiliza în acest capitol ia în calcul raționalitatea partidelor (a competitorilor electorali), indiferent de scopul final pe care și-l propun. În acest context, prin raționalitatea comportamentului politic al participanților la competiția politică înțeleg adoptarea acelor
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
perioada 1992 2004 se observă o similaritate în ceea ce privește rata de participare la alegerile parlamentare și la primul tur al alegerilor prezidențiale 11 (ținute simultan), lucru care nu este valabil pentru alegerile din 2008 (parlamentare) și 2009 (prezidențiale). În enunțarea acestei presupoziții am în vedere atât schimbarea modalității de alegere a senatorilor și deputaților, cât mai ales decizia de a decupla organizarea alegerilor parlamentare de a celor prezidențiale 12. Tipurile de abordări diferă la alegerile prezidențiale față de cele parlamentare; la prezidențiale sunt
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
dezvoltarea sa să nu introducă nici o propoziție care să contrazică un conținut exprimat sau presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul ei colecționează timbre”, “văduvă” presupune că soțul a murit, presupoziție contrazisă de cea a propoziției următoare, “soțul ei colecționează” (soțul trăiește). (cf. Moeschler și Reboul, 1999: 441- 442). 2.3. Consistența logică a discursului Acceptam, mai sus, că un șir de enunțuri poate fi considerat ca fiind o secvență discursivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sintactic. Analiza consistenței unei secvențe discursive ne ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
asupra lumii, în care lumea fizică există independent de gândirea noastră, ceea ce nu înseamnă că și cunoașterea sau experiența lumii reale este independentă de gândirea noastră sau că nu putem acționa asupra ei. Voi prezenta în continuare o serie de presupoziții ale viziunii realiste asupra lumii, preluate din Realitatea ca proiect social a lui John Searle: Lumea fizică există independent de reprezentarea noastră. Oamenii au acces la o lume prin diverse moduri interconexe (precepția, gândirea, limbajul, convingeri, imagini, hărți, etc.), ele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ei cu pictura. Ea selectează mai degrabă un set de teorii particulare despre măsurile narațiunii, privirii sau importanței privitorului în pictură, adică un mănunchi de mai multe teorii care nu pot fi colectate și unificate într-un set general de presupoziții despre natura sau funcția narațiunii în pictură. Din acest motiv, cele mai dificile și mai constructive momente ale lucrării țin de latura ei interogativă care consideră că întrebările și răspunsurile despre țesătura picturii cu narațiunea împărtășesc imprecizia altor întrebări și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un teanc de rufe, Stansbury O’Donnell ilustrează valorificarea acestor funcții. El arată că, deși momentul prezentat pare lipsit de consecințe, apare totuși impresia că în imagine este vorba despre acțiunea cuiva asupra a ceva, și că există loc pentru presupoziții despre alte acțiuni. În imagine, gestica legată de gruparea, ridicarea, sau lăsarea jos a teancului de rufe, este implicită, dar nu se poate spune cu certitudine care din ele îl precede pe celălalt. Considerând poziția mâinii drepte, privitorul are impresia
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un fel similar, la începutul unei lecturi, cititorul interpretează întâmplarea sau întâmplările povestite în relație cu o serie de întâmplări probabile. Interpretarea se construiește și în relație cu o serie de detalii cunoscute sau în relație cu o serie de presupoziții despre ceea ce, în desfășurarea narativă, ar fi putut fi înainte sau ar putea să urmeze. Ceea ce s-ar fi putut întâmpla, cititorul nu știe și poate nici nu va ști vreodată, iar ceea ce urmează să lectureze, nu știe încă. El
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în sistemul internațional. Cele trei mari puteri SUA, Marea Britanie și Franța au făcut o serie de considerații cu privire la natura morală a sistemului, în sensul în care un sistem care este fundamental bun pentru ele este bun pentru întregul sistem internațional. Presupoziția ascunsă este aceea că toate marile puteri ale sistemului internațional din acel moment sunt fundamental mulțumite de statu-quo-ul existent și că acceptă în mod rațional un sistem considerându-l ca fiind cel mai bun. Se ignoră însă faptul că sistemul
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
fel acțiunile sale. Liberul arbitru este o instanță pozitivă, controlabilă, care ne permite să ne manifestăm reținerile în fața cunoștințelor neîndeajuns cercetate sau care sunt suspectate a fi urmarea unor capricii, neânțelese nouă, ale lui Dumnezeu. De aceea filosoful renunță la presupoziția geniului rău, înlocuindu-l cu facultatea liberului arbitru. Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile îndoielnice, și astfel ne împiedică să fim înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne a creat ar fi atotputernic și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
realităților raportate pentru comunitățile de vânători și culegători. Ea mizează uriaș pe ideea unei diferențieri fundamentale și ocazional belicoase între bărbat și femeie. Omul etern își are, nu-i așa, propriile „probleme de familie”, nu mai puțin eterne! Or, această presupoziție tinde să ignore, în fapt, numeroase evidențe etnografice și chiar arheologice contrarii. Ea restrânge nefiresc, printre altele, impactul social al femeilor și copiilor, inclusiv în domeniul economic, ignorând cu atât mai mult măsura uriașă în care existența și acțiunea lor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
care să transceadă abordarea pur economică a banilor. Ceea ce susține Simmel este că există ceva dincolo de locul banului de piață, ceva care îl leagă de cultură și de societate, ajutând astfel la înțelegerea evaluărilor și curentelor psihologice și chiar a presupozițiilor metafizice ( Simmel, 1989 apud Deflem, 2003). În primul rând este analizată relația dintre bani și valoare, considerându-se că valoarea are o latură obiectivă ce transcede granițele socialului și a realizărilor individuale, în timp ce prin intermediul banilor valorile subiective (atașamentul oamenilor față de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]