3,388 matches
-
a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat. Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să creadă ce vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel Înarmat cu pistol automat, spunându-mi să-l urmez, fără a preciza unde. La drept vorbind, mă resemnasem...! Încercam să fiu curajos dar, totuși eram revoltat: să apar În fața plutonului de execuție la ora nouă noaptea...? În sfârșit, din presupuneri În Închipuiri de felul cum voi fi executat, am ajuns la o construcție veche cam șubredă În care gardianul deschise o ușă unde un alt gardian cu trei arestați - tineri ca și mine - ce se rezemau de o targă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
interesantă este conceptul suprem al neghiobilor. Poate că nu gândesc limpede. Sunt foarte trist și frământat astăzi. Plus că sunt conștient de anormalitatea propriei mele experiențe. Câteodată mă Întreb dacă am vreun rost aici, printre alți oameni. Eu plec de la presupunerea că sunt unul dintre voi. Dar totodată nu sunt. Îmi suspectez propriul raționament pentru că soarta mi-a fost de natură extremă. Ca tânăr, am fost o persoană studioasă, ce nu era făcută pentru acțiune. Deodată, totul a devenit numai acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Doar când s-a ridicat de pe ea brusc și aproape a țipat, cuvintele lui au căpătat sens: — Miss, zicea el, e ok dacă îmi dau drumu’ în tine, Miss? Când am auzit prima dată această anecdotă, mi s-a confirmat presupunerea mea destul de sceptică cu privire la calitate sexului pe care îl poate avea cineva cu o persoană de cincisprezece ani. Dar Sheba n-o spusese în acest fel. Ea o povestea ca un exemplu al farmecului lui Connolly, a galanteriei lui sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
țigară de la țigară întorcând pe toate fețele revelația serii. După o oră, eram deja hotărâtă să mă duc a doua zi la școală și să-i spun totul lui Pabblem. Nu mă preocupa prea mult educația morală a lui Connolly. Presupunerea mea atunci - ca și acum - era că băiatul era perfect capabil să se apere singur. Dorința mea de a-i spun lui Pabblem era motivată pe de-a întregul de furie. Încet, cu cât mi se terminau țigările și rulada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cuierele îmbrăcate în catifea din dulapuri. Sigur, memoria nu e o facultate prea obedientă. Nu poți să hotărăști exact ce să ții minte. Anumite lucruri te pot lovi la un moment dat ca memorabile, dar memoria doar își râde de presupunerile tale. Oh, n-am să uit asta niciodată, îți spui când vizitezi Sacre Coeur la apus. Și ani mai târziu, când încerci să recompui Sacre Coeur, e așa de rece și de abstractă de parcă ai fi văzut-o doar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se redusese până la dimensiunile dorite de ea. Există un dosar despre el, i-a explicat Mike. În zilele noastre, există câte-un dosar despre toată lumea. N-avem nimic concret, altfel ne-am fi mișcat deja. Jina, nu e decât o presupunere bazată pe fler. Vreau să vă întoarceți acasă. Tu și Danny. Te rog, veniți acasă. De emoție, Jinei i s-a strâns stomacul. Tandrețea lui Mike se revărsa prin telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ce-ai pus-o În mișcare, dar inflexiunile vocii nu erau cu nimic schimbate față de clipele anterioare. — Erau oare documente ale Întreprinderii unde lucra? — Tot ce știu este că nu prezentau mare importanță. — Mie-mi trebuie adevărul gol-goluț, și nu presupuneri... O să mă duc mîine la Întreprindere și Încerc să aflu despre ce documente era vorba. Dar zău că nu mai Înțeleg nimic. Pretinzi că nu știi de unde să apuci toată povestea, dar nu pot Înțelege cum de n-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dat-o el În vileag de mult... Dar dacă-l prind și pe el, deliberat, În aceeași plasă cu clienta mea? Oare ce s-ar Întîmpla În cazul acesta?... Eram tare cătrănit pentru că băteam pasul pe loc În labirintul de presupuneri. — Ei, hai! O să beau și eu ceva. O să-mi las mașina pe undeva pe-aici. Se poate, nu? Nu mai pot de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu-mă șmecherește. CÎt despre zona asta, las pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar putea duce la șantaj? Vă gîndiți la ceva anume ? De exemplu, ar fi putut domnul Nemuro să fie implicat În așa ceva? — Nu, jur că n-are absolut nici o legătură cu domnul Nemuro. E doar o Întrebare bazată pe o presupunere... Dar orice pe lumea aceasta are și un dedesubt, o parte invizibilă celor care privesc din afară... ca ușa pe care tocmai ai intrat... Dacă nu știai unde duce, habar n-aveai ce se află dincolo de ea. De aceea aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau mi-a fost furat. Nu, mai bine să zicem că a expirat și urma să fie reînnoit. Da, și-atunci poate că o parte din cei treizeci de mii de yeni Îi erau destinați chiar lui. Dar astfel de presupuneri nu-mi serveau oricum la nimic. Mai mult decît atît, autobuzul meu mergea oriunde, numai la mine acasă nu... pînă la urmă. Adevăratul autobuz a luat-o din loc. Fereastra a devenit din nou oglindă Întunecată. Silueta femeii se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
soț al Anei. Era mijlociu de statură, bine legat, plăcut la înfățișare, părea să fie un om liniștit, liniar, dar privirea ușor îngustă ar fi putut tăinui, îmi spuneam, o fire ascunsă, perfect comodă, poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă ce răspândea încredere în viață, o anume siguranță de sine, pe care puteai fi invidios dacă, eventual, nu gândeai altceva despre el, un fel de optimism sau nepăsare, era greu de precizat. Dădurăm mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar fi clădit aceste piramide, pe care a înfățișat toate meșteșugurile și toate științele, spre a le feri de distrugere și de uitare. Temându-mă de alte sarcasme, m-am grăbit să adaug: — Oricum, Ibn-Battuta precizează că astea sunt doar presupuneri și că nimeni nu știe cu adevărat la ce erau sortite aceste ciudate construcții. — Pentru mine, piramidele n-au fost înălțate decât pentru a fi frumoase și maiestuoase, pentru a fi cea dintâi dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite, cardinalul o remarcase și, la sfârșitul zilei, când trebuise să plece, o luase pur și simplu cu el, o dată cu bagajele. Procedeul șocase, iar plângerea ajunsese la urechile lui Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în Camden o numesc Centrul Londrei (nu sunt snoabă, sunt selectivă), lucrurile ar decurge cam la fel, adăugându-li-se poate un film străin de artă. Dar Sebastian era o ființă de pe altă planetă, omul de pe planeta costumelor, și toate presupunerile cădeau. De exemplu, el chiar a sunat când spusese că va suna. Am răspuns la telefon cu cea mai calmă voce, lăsând să se simtă o vagă urmă de surpriză când s-a prezentat, revenind imediat la tonul inițial. (Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sau să trag“. —Sam! Se ridică în picioare când mă văzu. Chiar uitasem cât de bine arăta. Toate femeile din bar și chiar câțiva dintre bărbați probabil îl priviseră lung și nostalgic în ultimele douăzeci de minute. Am știut că presupunerea făcută este corectă când o grămădă de capete s-au întors să vadă cu cine are el întâlnire; am sperat doar să nu gândească dezamăgiți: „aia?“. Aducându-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și pe Charles, am adăugat. Ceva în legătură cu un anunț. —Mă căsătoresc! îi spuse instantaneu Belinda lui Baby. Uite! Și-i arătă mâna stângă. Pe inelar avea cel mai mare diamant pe care îl văzusem vreodată. Partea cu diamantul era o presupunere, dar nu puteam crede că era un zirconiu cubic. A urmat o avalanșă de întrebări care erau deplasat chiar și pentru ea. Nu este palpitant? L-ai văzut pe Gabby de curând? Este adevărat că ieși cu Tony Muldoon? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Au găsit doar heroină? am întrebat curioasă, având timp să reflectez. Mă privi mai atent. De ce spui asta? Uite, l-am asigurat eu, nu știu prea multe despre obiceiurile drogaților. Chiar nu știu. Crede-mă pe cuvânt. Era doar o presupunere că ar fi putut fi doar o pastilă 1, știi tu, amestecată cu ceva cocaină. E mai probabil ca la petrecerea propriei logodne, chiar înainte de marele anunț, să se fi fofilat să ia așa ceva, mai degrabă decât heroină simplă. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar mânca de vie. Aveam nevoie de un mic avantaj ca să egalez scorul. —Nu-mi spune, i-am zis, l-ai pus pe Saul să-ți dea cât mai multe informații despre ce a văzut în tipografie. Era o simplă presupunere, dar se pare că astăzi era ziua mea norocoasă. —Cum de ai știut? a spus repede. Presupun că ai dosarul lui Charles. —Dosar? am răspuns repede. Ce dosar? A oftat lung, fără a mai rezista. Totul este în acel dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ZMEURA DE CÎMPIE (roman Împotriva memoriei) Dedic această carte, din partea generației mele, rudelor noastre de sânge, veteranilor din războiul antifascist. PRESUPUNERI „Război este când te duci la război și te Întorci Înapoi și visezi război.“ [ Această definiție a fost auzită de prietenul meu, profesorul și pictorul Dorel Zaica, În 1978, de la copilul Cristian Mustață care avea atunci 4 (patru) ani.] A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Popescu văzu În marginea Îndepărtată a plăpumii de aburi, acolo unde drumul subțire și noroios se ridica din valea sau vâlceaua care-l ascundea, un punct roșu. Rămase cu ochii ațintiți pe acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără care venea grăbită spre calea ferată. Popescu deduse că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata era Încălțată cu cizme de cauciuc și căuta să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
văzut și nici o altă persoană pe care s-o poată întreba ce se făcuseră, unde au dispărut. Bănuind că se întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
văzut și nici o altă persoană pe care s-o poată întreba ce se făcuseră, unde au dispărut. Bănuind că se întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și sub care se afla prins un spirit dornic să scape de acolo și să lase
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și Îmi tăiase răsuflarea. Cum am putut fi așa de pe dinafară? Cum de nu mi-am dat seama? Am făcut eforturi să respir și să pătrund Înțelesul spuselor lui Kelly. Toate chestiile alea oribile care fuseseră scrise - toate exagerările, Înfloriturile, presupunerile și minciunile crase - veneau de la nimeni alta decât Abby, care se autoproclamase la apogeul lumii media. De ce naiba mă urăște atât de mult? mă gândeam eu Întruna, cu o redundanță irațională. De ce? De ce? De ce? Desigur, niciodată nu ne-am plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]