1,737 matches
-
se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
subiectul, dar le vorbise examinatorilor și despre Pușkin, Lermontov, și despre Tolstoi, Cehov. Intrase printre primii, cu felicitări. Începuse cursurile și avea numai succese: se remarcase deja la seminarii și scria cronici, piese de teatru, poezii și traduceri. Ceea ce se prevestise despre el în orășelul nostru, că va ajunge un mare scriitor, începea să prindă contur. Și el deja era preocupat până la narcisism de sine ca deținător al acestei vocații literare, era captivat de propria sa persoană, pe care avea tendința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făcea "Poșta redacției". (A murit și el, și păcatele lui uitate sunt.) Cineva ar trebui să încerce totuși recuperarea poeziei lui Ion Bobu. A fost sufletul de poet cel mai autentic pe care l-am cunoscut. Enescu ghicise bine, dar prevestise greșit. * Văd că scrisoarea lui Victor începe să primească răspuns. Trebuie să omit multe, dar nu un fapt minor în care Bobu a fost implicat indirect. Puțin timp după conferința lui Enescu (episodul m-a învățat pentru totdeauna că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
necunoscute ale clădirii, În căutarea unui loc pentru prologul Medeei, și am descoperit la subsol un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor de scenă nu ar putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
altcândva? Sau în altă țară? A.R. Nu cred în stele și nu cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de fals e. Dar nu mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în realitate, trebuia să-mi fac această extracție și o tot amânam; de aici probabil bucuria din vis că am făcut-o, că am lăsat în urmă o experiență neplăcută). Mama credea în vise și de la ea știam că asta prevestește decesul unei persoane nu foarte apropiate, după care nu suferi prea mult. De suferit n-am suferit prea mult (dispariția lui fulgerătoare mi s-a părut, de fapt, neverosimilă, cu doar două săptămâni înainte, de Paști, trecusem pe la el, arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lunecă încet de-a lungul trupului meu întreg, făcându-l al său. Nu mai pot să mă încălzesc în nici un fel. Întâlnire Aia mă aștepta de parcă ne-am fi dat întâlnire. Mătușa aceea, preoteasă în templul Venerei din Eryx, îi prevestise, într-un fel, sosirea mea iminentă. M-a așteptat liniștită, citindu-mi cărțile. Trecuseră destui ani de la prima noastră întâlnire, de la curtea lui Cotys, până la venirea mea la Tomis. Mă întreb cum de-a intuit că aveam să ajung acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iau românii premiul Nobel. O să fiu direct și o să întreb : de ce nu ar putea un cârcotaș să vă întoarcă această întrebare ? De ce nu lucrează să ia premiul Nobel chiar Alina Mungiu-Pippidi, căreia Monica Lovinescu, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache îi prevesteau un mare viitor literar, criti‑ cii de teatru i-au premiat Evangheliștii în 1992 drept cea mai bună piesă a anului, iar Alex. Ștefănescu scria în România literară în anul 2000 că ar trebui să organizeze din nou un plebiscit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a speculat, în numeroase cărți consacrate vieții lui Eminescu, ziua de 28 iunie 1883, când poetul este declarat nebun. Fără a-și îngădui vreun comentariu pur personal, exegetul citează câteva pasaje din referirile celor apropiați poetului, la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu poeziile Urare și Din a vremilor risipă, avea o vârstă, nici nu împlinise 30 de ani, nu publicase nici un volum, și un poet, un mare poet, «marele mag», Macedonski, om la 60 de ani, îi expediase un catren care prevestea un destin, versuri pe care le reproduc Ion Voiculescu și Liviu Grăsoiu în volumul Poezii de V. Voiculescu, Editura Minerva, 1983, Biblioteca pentru toți Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
odinioară. Îl auzea de multe ori spunând: ,,Ești o proastă, o momâie, o vacă!” Cuvintele acestea aveau să cântărească cel mai greu în decizia ei. Avea de gând să pună capăt acestei relații, definitiv și irevocabil. Ah! Dar cine poate prevesti viitorul? ,, Câte spații neștiute ai de străbătut, câte întorsături are viața, de câte ori aceasta te poate ridica și coborî, câte cărări trebuie să străbați ca să ajungi la drumul mare?”, se întreba ea ascunzându-și ochii triști și negri sub pleoape. Dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
admir păunul cum își rotește coada, cu câtă măiestrie se urca pe știubeiul fântânii și scotea niște sunete deosebite. Oamenii din sat cunoșteau mersul vremii după strigătele păunului popi... Știau mai cu seamă când vine ploaia, căci glasul păunului o prevestea cu exactitate. Când scoteau jocheii mânjii popii la plimbare prin sat, noi copii ne adăposteam sub gard, în șanț sau intram în ogradă. Ne era tare frică de copitele lor aruncate în goană. În gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fiului lor a sosit la primăria Pungești, cu întârziere de un an, adică la 18 septembrie 1942. Veștile transmise la radio și aflate din gazetele timpului nu erau liniștitoare pentru români, războiul nu se terminase în șase luni cum se prevestise, cu trufie, la începutul acestuia din iunie 1941, armatele se împotmoliseră în nesfârșitele stepe rusești, se ducea război de poziții staționare. Armata română, slab echipată în comparație cu cea germană, îndura frigul năpraznic al grelei ierni din 1942. în țară s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Pilotul, colegul său îi spusese că va fi "încântat să mă cunoască, o să vină o stewardesă și o să te invite în carlingă". De această dată, până și condițiile atmosferice parcă țineau cu mine; ninsoarea din miercurea anterioară se topise, se prevestea o zi de toamnă însorită, iar starea mea de spirit era de sporită curiozitate, aveam să văd pentru prima oară Madridul este adevărat doar câteva ceasuri. Urma să traversez pentru prima oară Atlanticul, să văd de sus America Centrală și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de franceză mi-a spus o dată că colegul său ar fi fost plin de elogii la adresa mea, citind în cancelarie cu glas tare teza la română de care tocmai dăduse între cele de corectat și care abunda de cunoștințe „extraordinare“, prevestind chiar: băiatul ăsta va fi într-o zi cineva!), nici nu părea să mă vadă, pe când eu îl urmăream cu mare curiozitate, de nu cu admirație, lecțiile lui fiind atât de anoste. Din ce știu, profesorul nostru de chimie, Nistor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întâlniri ulterioare cu el: o dată în vara lui 1947, pe o alee a cimitirului clujean, unde adesea mă plimbam și eu ca atâția alți amatori de verdeață și liniște, excelent mediu pentru lecturi dificile și meditații amoroase, când mi-a prevestit cu satisfacție că peste un an nu vor mai exista decât publicații îngrijite de stat, că periodicele și editurile vor înceta să mai aparțină particularilor - m-a trecut un fior rece prin șira spinării, simțind că e vorba de moartea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în măruntaiele lui și uiți de tine. O poetă întrebată care i se pare cel mai neliniștitor lucru la ora actuală, ea răspunde că-i "blazarea generală care nu prevestește nimic bun". Nu cred că are pe deplin dreptate. Timpul este acela care le rezolvă pe toate. Iau în mână o figurină de bronz, reprezentându-l pe Shiva, zeul acela cu cinci chipuri, patru brațe și două aripi, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
răsăritului de mâine. Apar și fluturii multicolori, greierii și-au pregătit elitrele de cântec, albinele s-au refugiat în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fiind conștientă de enormele diferențe structurale între Est și Vest și de nepregătirea Comunității însăși, doream o formulă rapidă de parteneriat global, fiind șocată de acele târguieli diferențiate care accentuau eterogenitățile reliefate între țări chiar din 1990 și care nu prevesteau deloc o reîntâlnire armonioasă. Geografă și familiarizată cu rugozitățile materiale care constituie arhitectura spațiului și cu duratele lungi ale construcțiilor teritoriale, am scris între 1990 și 1992 mai multe articole referitoare la moștenirile comunismului și la reincorporarea lor în cadrul transformărilor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
martirizată de patru generații. Evident, evenimentul face parte dintr-o suită de evenimente desfășurate istoric și relevând dimensiunea politicului. Vorba lui Napoleon : „politica e Destinul !”. Evident, nu trebuie să ne culcăm pe lauri. Evident, orizontul e încărcat de nori ce prevestesc poate alte furtuni, evident, istoria nu se încheie și, cum spune Hegel, ea nu e terenul fericirii. Dar e al speranței (a fost aceasta tot timpul, și mai ales în cele mai crâncene momente). Dar ciclul acestui imperiu al Răului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Testamentul celor doisprezece patriarhi, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: În final Iuda Își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La Începutul Testamentului Însă, Iacob Îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul Îl va Însoți În toate imprejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð 'Iskarièthj, tradus În românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]