2,799 matches
-
în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de exod al talentului românesc în alte limbi și în alte țări”, autorul apreciază că „scriitorii români nu și-au sacrificat, înstrăinîndu-se, caracteristica lor națională, Isvor al d-nei Bibescu, Chira și puțin cunoscuta la noi De nos oiseaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care nu mai era nevoie acum. — Heko-chan! Priviți! explodară asurzitor vocile unui grup de fete de lângă Takamori. Abia atunci și-a dat seama Takamori că toată agitația era pricinuită de cunoscuta stea de cinema, Hieko Takamine, care se întorcea, împreună cu soțul ei, în Japonia. Doamna de pe la mijlocul balustradei, care făcea semne cu mâna și zâmbea fermecător, nu era altcineva decât Hieko Takamine pe care o văzuse în filme. Reporterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mine vădit interesată, ai idee cum o să arate rochia pe care o s-o porți? — Cum a fost la serviciu? mă Întreabă Dan, cînd mă sună după-masă. — SÎnt complet Înecată În șampanie, rîd eu, luptîndu-mă deja cu o durere de cap pricinuită de faptul că băusem mult prea mult, În timpul zilei. La tine? — SÎnt complet Înecat În bere, răspunde. Am ieșit la un pahar să sărbătorim, la prînz. — Asta Înseamnă că putem să mergem la culcare mai devreme diseară? — Absolut. Ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește așa nu are dreptul să ceară nimănui să moară? De fapt, râul cel mai mare pe care mi i-a pricinuit Inchiziția nu e nici frica pe care am trăit-o acolo, nici umilința la care m-a supus. Răul cel mai mare a venit după aceea... Inchiziția mi-a smuls un văl de pe ochi. M-a făcut să văd câtă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de bocit cel puțin un mort. Pavia a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari s-a concentrat atunci asupra Gailei. Rămăsese neclintită în hotărârea ei de a nu se-ntoarce la Pavia, dar mă silea totuși să-i spun totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care mi-a înmânat o scrisoare de la tatăl său către mine. L-au implorat pe Rotari să se oprească, de dragul propriului regat. Drept dovezi ale bunelor lor intenții și ale sincerelor sentimente, ne-au informat despre marile dezordini de la Ravenna, pricinuite de Mauriciu, care încercase să-l dea jos cu forța pe Isacco Platone. Teodoro Calliopa reușise să potolească răscoala, pusese mâna pe el în timp ce încerca să fugă la Cervia și-i tăiase capul în forum. Au continuat descriindu-ne starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pachet de Marlboro, iar la „Café de Flore”, unde afișa În mod regulat aere de superioritate, a comandat „un espresso très serré”. La „Flore” Îi preparau o cafea foarte tare. Dar tremurul degetelor, când a ridicat ceșcuța, nu a fost pricinuit de o stare de nervi. Vibrațiile se datorau unei supraâncărcări emoționale. Cofeina reprezenta cel mai slab dintre stimuli. Mi‑a spus: - Pe vremuri, Rakhmiel mi‑a fost profesor. Pe urmă a predat În Anglia, la „London School of Economics”. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de asta nimic n‑a mai putut‑o opri. Alegându‑mă pe mine sau, mai bine zis, obligându‑mă să scriu această biografie, m‑a obligat totodată să mă gândesc și la moartea mea. Dar nu numai moartea lui pricinuită de zona zoster, Guillain‑Barré și așa mai departe mi‑a dat de gândit, ci și multe alte morți. Era vremea de recoltare a unei Întregi generații. De exemplu: chiar În ziua În care a avut loc discuția de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un clește mare de cărbuni. — Și după aceea cineva mi-a trimis un număr din ziarul cu articolul în care se spunea că mai ești încă în viață, zise O’Hare redându-mi crâncena emoție pe care istorisirea i-o pricinuise. Și atunci am văzut ca într-o străfulgerare, mi-a mărturisit el, de ce mai trăiam și care era principala sarcină pe care trebuia s-o îndeplinesc, zise el făcând un pas spre mine, cu ochii holbați. Iată-mă, Campbell, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi el. „Dintre cele ce deschid multe uși și multe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă apă, unde spăla vasele de la prânz, fata rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe Lola care a fost odată. Bărbatul a anihilat femeia care îl dominase timp de douăzeci și doi de ani; masculul a distrus femela și s-a distrus pe sine însuși. Dumnezeule Sfânt! De ce își amintea deodată toate astea? Îi pricinuise atâta rău! Au trecut luni de zile până să se mai poată atinge din nou de o femeie, și în ziua în care a făcut-o, se temea atât de tare de un nou eșec, încât de-abia și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca vecinul lui să-i ia mâna, și așa, toți patru, până când au format un lanț, pentru că ultimul războinic și-a folosit mâna liberă ca să se prindă de piciorul vraciului. Era un moment grav. Când defunctul va simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru alții nu era un delict? — Cei de la șosea vor argumenta că asta e o lege absurdă și perimată. — Poate că da. Dar când s-a introdus, Guvernul a părut foarte fericit de această lege. Scăpau de durerile de cap pricinuite de incursiunile yubani-lor pe teritoriile vecine. Nu puteau să le controleze raidurile și puterea și le-au oferit acest acord într-o vreme când acesta îi prejudicia pe yubani. Yubani-i erau stăpânii acestor selve, de aici până la poalele masivului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înseamnă sfârșitul, oricât de întinse ar fi pământurile de la Xingú și oricâtă bunăvoință ar avea călugării de la Vilas Boas... Câți numără Vilas Boas? — Doi: Claudio și Orlando... — Doi oameni nu sunt de-ajuns ca să oprească răul care li se va pricinui acestor indieni. Nici două mii, nici două milioane. Câtă vreme Omenirea nu recunoaște faptul că cei care îi distrug pe indieni o distrug și pe ea, nimeni nu va salva triburile amazoniene. Poate că se va întâmpla o minune, îndrăzni să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând. Mașinile îi vor nimici pe yubani și aceștia nu vor mai pricinui niciodată necazuri. O mașină verde va veni să ne distrugă și va ști să ne găsească oriunde ne-am ascunde... Vocea lui vădea îngrijorare. Vorbeau despre mașină, dar ea nu era acolo... Cum este mașina asta? Când va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ávila. Faptul că ați acordat atâta credință lui Dumnezeu probabil că a epuizat capacitatea dumneavoastră de a mai crede și altceva. De ce să nu admiteți - deși pare absurd - că un băiat are puteri necunoscute și presimte că i se va pricinui un rău neamului său? — Bine! Bine, acceptă preotul, ridicându-și brațele și agitând pipa. Să admitem... De-a ce o să ne jucăm acum? Să vedem ce este și pe unde va veni mașina verde... — E un avion... Am înțeles de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de sarbacanele și de curara lor, orbiți de setea lor de răzbunare, incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu se distrugă selva și să nu ne aducă boli.“ — Putem să ne petrecem viața discutând același lucru, spuse bostonianul. Nu e vina noastră dacă dumneavoastră vă îmbolnăviți și nici dacă garimpeiros vor diamantele din râurile dumneavoastră. Nu vrem să pricinuim daune, dar stați în calea noastră... Când un tren merge cu o sută de mile pe oră și un cal îi traversează calea, logic este să se dea calul la o parte, nu să facă trenul un ocol... Noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la cantina taberei și, pe urmă, asupra grupului de războinici care apăreau lângă hățișuri, timizi și descumpăniți. Îi arătă cu mâna: — Uitați-vă la ei! le ceru el. Goi și lipsiți de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă animale, decât făpturi omenești. Și în țara mea, dumneavoastră știți, există mai mulți oameni dispuși să ocrotească animalele, decât ființele omenești. O sută de yubani pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici o dovadă că era american. — Greșeala mea, dottore, zise Carlon cu un sarcasm ce transforma scuza În insultă. Văzând că Brunetti nu continuă, Întrebă: — A fost ucis, nu-i așa? fără a se strădui prea mult să-și ascundă plăcerea pricinuită de-o astfel de posibilitate. — Așa s-ar părea. — Înjunghiat? Cum de aflau atât de multe și atât de repede? Da. — Ucis? repetă Carlon, vocea-i fiind Îngreunată de-o simulată răbdare. Nu vom ști sigur până când nu vom primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a reușit să continue livrările chiar și-n timpul războiului, prin Yemen, cred. Fosco făcu pauză o clipă, apoi adăugă: — Dar am auzit că a avut probleme În timpul războiului. — Ce fel de probleme? Întrebă Brunetti. — Păi, nu destule să-i pricinuiască vreun neajuns, sau cel puțin asta am auzit eu. Nici una dintre fabricile alea nu s-a Închis În timpul războiului și nu mă refer doar la ale lui. Din câte am auzit, toată zona a rămas În producție completă. Va exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poziție confortabilă. Hugo a ridicat ziarul smotocit și a început să cerceteze, din nou, ideea lipsei lui de sentimente; cu toate că, totuși, exista un sentiment copleșitor pe care-l resimțea de la momentul nașterii încoace. Asta dacă nu lua în considerare durerea pricinuită de contactul pe care maxilarul lui îl avusese cu linoleumul spitalului. Sentimentul cel copleșitor era acela că avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]