104,850 matches
-
judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum se poate discuta în această privință. Aceasta este astăzi prima condițiune a oricărei organizațiuni civilizate. Cît despre chestiunea drepturilor politice, principiul este tot așa de indiscutabil pentru mine." Leroy-Beaulieu considera: "România se pretinde stat european și stat liberal și, totuși, legile sale față de evrei o pun în afară de statele europene, în afară cel puțin de statele occidentale, a căror santinelă ea se
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
e plurilingvismul, nu monolingvismul. M.P.M.: Ce profesori, ce oameni de cultură ți-au marcat personalitatea? I.C.: În timpul gimnaziului un călugăr benedictin, Hildefons Peng, care era filozof, profesor de germană și bibliotecar (am fost ajutorul lui la bibliotecă). El trăia după principiul că adevărata realitate e cea a cărților. M.P.M.: Și profesorul meu, Alexandru Graur, era fascinat de lumea cărților. Ne spunea mereu: "cărțile din cărți se scriu". I.C.: În timpul studiilor de la München eram legat de profesorul de filozofie umanistă Ernesto Grassi
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
și, totodată, îndatorirea solidarității fraterne a întregii omeniri. Pentru el rațiunea supremă a fost și a rămas, cît a trait - dreptatea. La alt pol al istoriei, în mediul concret, s-a răspîndit - însă - si concepția potrivit căreia primordial ar fi principiul forței (Machiavelli). Cu luciditate și realism, Zweig socotește, în 1934, ca uimitorul ideal formulat de cel dintîi european, "privind rezolvarea contradicțiilor în spiritul dreptății", ca și mult dorită unire a națiunilor sub semnul unei civilizații comune, a rămas o utopie
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
sângeros precum Ceaușescu era îngăduit adesea la balurile marilor curți. Astăzi, un Ion Iliescu, la fel de pătat de sânge, nu mai are ce căuta între oamenii onorabili. Acum, viața concretă a fiecărui individ lovit de mineri e la fel de prețioasă că abstractul principiu al suveranității. Conducătorii care își imaginează că vor putea să cotonogească în numele dreptului celui mai tare trebuie să mediteze la ce i se întâmplă lui Milosevici. Nu știu câți dintre parlamentarii care-l priveau tâmp-flegmatic pe Tony Blair au priceput mesajul subiacent
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
care își cîștigă o existență obscură practicînd o îndeletnicire ce i se pare extrem de rușinoasă și periculoasă: scrie cărti-colaj, adică române în care aproape nici o frază nu îi aparține lui: totul e preluat din alți scriitori, tăiat și remixat după principiul lui copy and paste. Tholon e veșnic terorizat de brigandismul lui literar, obsedat că într-o bună zi va fi prins, ca impostura îi va fi dată în vileag iar el va înfunda pușcăria precum cel mai ordinar dintre criminali
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
puternică, triumfătoare (de altfel evadează pînă la urmă), dar de existență ei depind toate celelalte personaje din român. Într-un român în care e vorba despre femei cărora le e furată frumusețea, protagonistul absolut, în sensul profund al termenului, ca principiu de structurare a narațiunii, este totuși o femeie... Ceea ce nu face decît că Hoții de frumusețe să fie un roman cu atît mai incitant și provocator. Păcat de ravagiile făcute, parțial, de traducere. Nu mi-e cunoscut scriitorul norvegian Lars
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Marquez), la japonezul Takeshi Kitano, la chinezul Chen Kaige (laureat Palme d^Or, acum șase ani, cu Adio, concubină mea ), la americanii David Lynch și Jim Jarmusch, la israelianul Amos Gitai, la rusul Alexandr Sokurov și la cîțiva "outsideri" în principiu foarte periculoși. Conform tradiției, în competiție figurează un număr considerabil de filme franceze (4). Și tot conform tradiției, și-au anunțat participarea zeci de staruri ale Planetei Cinema, cu numele legate de filme din festival sau doar de avalanșă de
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși ca niște animale sălbatice. Însă acest contrast nu face decît să reconstruiască un altul, esențial: cel dintre Sine și Alteritate: primul se conserva, pentru că el e principiul ordonator, în vreme ce al doilea e conținut și epuizabil. Interesantă mi se pare, în această dialectica, poziția naratorului, care reprezintă, semnificativ, Străinul prin excelență. Impresia mea este că acest Străin va sfîrși însă prin a fi asimilat locului, si ca odata
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de nu mai puteau stă pe picioare", nu ne arata nici un fel de popor, ci voiește pur și simplu defăimarea românilor" (p. 127). Direcția nouă în Ardeal este o scriere maioresciana nu numai prin titlu, ci mai ales prin susținerea principiului fonetic în scrierea limbii române, desolidarizându-se de etimologismul învățatului blăjean Cipariu, pe care-l ascultase în anii de liceu. Septimiu Albini a fost mai ales un dascăl. Alcătuind o monografie a Școlii de fete a Asociatiunii o recomandă pentru
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
cărții, plus datele absolut esențiale despre el nu-i fac neapărat o intrare adecvată în cultura română. Această colecție de eseuri nu a fost concepută întîmplător în forma în care apare, sau din spirit de agoniseală, ci ea reflectă un principiu filozofic al autorului: ceea ce îl anima pe Simmel în toate aceste fragmente care fiecare ar fi putut genera un discurs autonom într-un subdomeniu distinct al filozofiei este convingerea că un conținut de gîndire e organizat nu de o unitate
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
interesant din întreg volumul, după mine), "Modă" și "Cochetăria". Ceea ce le este comun celor trei eseuri este faptul că atît aventură, cît și modă ori cochetăria presupun o anumita structura duală, o bivalantă constitutivă, privită drept complementaritate, nu disjuncție. Or, principiul unei logici a conjuncției, a reuniunii unor direcții aparent distincte, mi se pare a fi o amprentă a argumentației lui Simmel în acest volum. Giovanni Casanova a fost animat în goană să după sexul frumos, se pare, permanent de intenția
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
sînt aceia care au permanentă nevoie de o distanțare de ei înșiși, cei care nu se pot percepe decît prin contraste puternice. Prin numărul lor, contrastele devin sistemul, iar acel fundal față de care constituiau inițial abaterea se reduce la un principiu abstract, la o ipoteză din ce in ce mai vagă. La limită, noi toți sîntem aventurieri, în măsura în care lumea în care trăim e pătrunsa de tensiuni și neprielnica. Paradoxul aventurii stă în capacitatea ei de a funcționa că fragment și întreg totodată. În chip asemănător
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
de obicei nu le face, modă pare centrifuga în măsura în care ea aliniază și uniformizează. Dar de fapt și modă este tot centripeta, căci ea delimitează interiorul de exterior, exact așa cum, la un alt nivel, o făcea aventură. Cochetăria funcționează conform aceluiași principiu al dualității și paradoxului: mesajul ei este simultan afirmativ și negativ, iar în această aparentă ireconciliere stă puterea de seducție a femeii. Căci cochetăria e un privilegiu feminin, susține Simmel. Nimeni nu a auzit de barbati cocheți, dar Simmel oferă
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
lesne de confundat, ambiguități insolvabile. Tot acest cuantum de nedeterminare existent în magma altminteri extrem de bine închegata a cărții are un efect foarte chibzuit de strategie persuasiva, sporind curiozitatea și, în același timp, temperînd suspiciunile celor care nu cred din principiu în ambițiile istoriei de tipul celui de la Annales. Ce este gestul? Dacă Le Goff nu se înșela și lumea occidentală este într-adevăr o civilizație a gestului, întrebarea e extrem de dificilă, pentru că asta înseamnă că gesturile fac într-o asemenea
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
și păcatului. După Sf. Augustin, mîntuirea individului, care este scopul vieții monastice, e preconditionată de înstrăinarea de propriul corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi în mișcările unei întregi comunități. Așa se explică disciplină monastica, bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
apasă pe contribuabil" (RL 2668, 1999, 20) - sau de asumare ipotetica - "Dai sau nu dai viza, ilegalii tot vin" (RL 2462, 1998, 5). Ultimul caz poate fi un veritabil test al valorilor în discuție: prima sa parte se putea în principiu formulă și la persoana a III-a ("se dă sau nu se dă..."), creîndu-se astfel o distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
calității intelectuale a unei publicații culturale. Aceasta ne obligă să nu ne amestecăm în textele colaboratorilor noștri. Fiecare răspunde de ce scrie. Ar fi greu să le împărtășim toate ideile. Aprecierile lor pot să nu fie și ale redacției. Dar, în principiu, ne abținem să-i cenzuram, intervenind doar în cazul unor erori flagrante de informatie din care cresc erori flagrante de apreciere. Acestea fiind zise, să vin la cauza care m-a determinat să scriu editorialul de astăzi. Am primit recent
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
de bună credință, cultivați și onești, precum autorii scrisorilor luate în discuție. N-am dori să pierdem nici un colaborator. Și cu atît mai puțin unul de talia d-lui Mihăieș. Mai presus de toate, n-am dori să abdicam de la principiul nostru că dreptul la opinie (și implicit la replică) este sfînt și se cuvine protejat.
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
dar el îți era eliminat, în aceeași zi, dintr-un text de mult mai mică răspîndire, dintr-o revistă. Am pătit-o eu insumi o dată cînd am citat frazele finale din prefață lui Călinescu la Istoria literaturii. Lexicul religios fiind în principiu prohibit, poeții vedeau, măi peste tot, înlăturate cuvinte precum cruce, biserica, sfînt, iar pe Dumnezeu scris exclusiv cu litera mică. Nici cuvinte că moarte, suferință, negru, boala nu mergeau totdeauna. Rîma fiind cîteodată necesară, în loc de moarte, cenzorul propunea soarte. Sensul
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
Budha, să citești mai apoi ceva din dialogurile lui Platon și știi destul." Și știi destul trebuie înțeles prin prisma frazelor următoare: "Fiindcă nu știam destul de bine nici nemțește, nici franțuzește, am citit împreună mai întâi Despre rădăcina pătrată a principiului rațiunii suficiente apoi în franțuzește traducerea Dialoagelor lui Platon și din L^Orient pittoresque despre budism și confucianism." Nu trebuie să ne inducă în eroare deplasarea către Platon sau confucianism. Maestrul rămâne Schopenhauer: "Abia-n urmă am citit singur celelalte
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
devine un caleidoscop de detalii și nuanțe o dată ce nu mai e doar o parte din lumea noastră, ci un univers în sine. Fascinant univers! Oricît de pasionante ar fi aventurile lui Cosimo, care se rostogolesc în carte după un veritabil principiu al bulgărelui de zăpadă, mereu mai multe și mai minunate, această lume a copacilor mi se pare tot ce are românul mai frumos și mai seducător. Toate cele trei cărți ale lui Italo Calvino sînt construite pe acest principiu al
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
veritabil principiu al bulgărelui de zăpadă, mereu mai multe și mai minunate, această lume a copacilor mi se pare tot ce are românul mai frumos și mai seducător. Toate cele trei cărți ale lui Italo Calvino sînt construite pe acest principiu al imaginarului imersat în plină realitate. Funcționarea lui, însă, e garantată de felul în care povestea în sine e rostita, de felul cum naratorul explică, se miră și el (sau ea, în cazul Cavalerului inexistent), comentează, anticipează, se declară perplex
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]