1,457 matches
-
cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături avea fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am împrăștiat ciulinii în fața ușii, după care am început să batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa "e cu mă-sa cu căruțu la sticli goali" și că se întoarce abia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
românești. „Ba încă, în unele locuri, poporul român ajungea demult chiar la poalele Balcanilor, dând mâna cu românii din sudul Pensinsulei Balcanice”. La miazănoapte, hotarul „se ține acuma aproape de apa Ceremușului. De pe malul drept al Ceremușului privește ca de pe o prispă înaltă spre șesul Pocuției, stăpânit câtva timp de voievozii Moldovei”. În acest spațiu se înscriau hotarele statului român, așa cum a fost prefigurat în cursul anului 1918 și recunoscute prin tratatele de după primul război mondial. La miazăzi, România avea doi vecini
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
degrabă vedenii, și multă colivă. Și foarte multe sticle de vin regional, ascunzînd acest belșug improvizat cu care sînteți obișnuiți și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el vorbea rusește. Căutau băutură, s-a Înțeles cu Gărdăreanu să le dea niște țuică, ei ar fi dat să intre În curte, că doar așa făceau, peste tot pe unde au ajuns, se serveau singuri, dar boierul stătea În prispă, rezemat În pușca de vînătoare. Cum erau rătăciți printre dealurile alea numai ei, probabil că și-au dat seama că, dacă-și puneau satul În cap, restul trupei nu mai găsea nimic din ei... PÎnă la urmă am scăpat, ne-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scaun, proptit cu bărbia Într-o bîtă de baseball artizanală pe care e scrijelit Democrație originală, se uită la clipul lui Roxette, Joy Ride, și face comentarii grețoase despre o posibilă Întîlnire cu anatomia cîntăreței. Toată scena se Întîmplă pe prispa micuței clădiri a corpului de gardă, unde a fost scos televizorul pentru a vedea meciul României cu Argentina, la Cupa Mondială. Și, În ciuda euforiei provocate de meci și de ziua superbă de vară, tuturor ne stă În gît atitudinea ofițerului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud?! Limbosu se foia de pe un picior pe altul, privind pe furiș spre grupă. Hai, sergent! Raportează, așa cum m-ai învățat pe mine trântindu-mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
speria, că nu am ajuns bețiv, dar m-am deprins să beau și eu câte un pahar... Ce-i rău în asta? Nu-i rău, dar să nu fie prea mult. Bine, Marandă, da’ mâine tot te duci tu până la Prispă crâșmarul să-i ceri niște rachiu, să fie acolo în casă, că uite îi vine omului așa un gust și n-are de unde și pace... Și nu-i păcat să lași un om să-i ducă dorul? Dacă așa spui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai grijă cum te miști când ai să te duci la cal să-i duci de mâncare și apă. Treaba asta am s-o fac doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine. Până atunci însă trebuie să te duci pâș-pâș până la Prispă crâșmarul, să aduci un strop de rachiu, că - asta n-am să i-o iert rusului - mi-o băut ultima picătură. Uite că se înserează. M-oi duce mâine dimineață. Nici chiar dacă te rog mult nu te duci? Vezi, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la nici una nu găsea răspuns. Deodată i-a trecut prin minte ca o viespie imaginea calului zvârcolindu-se în mijlocul focului.... „Și l-am priponit să nu scape ușor! Doamne!!!”... Cu această imagine în fața ochilor, s-a prăbușit leșinată peste marginea prispei... În așteptarea întoarcerii Marandei, Toaibă și-a turnat încă un pahar de rachiu. A cântărit paharul în zarea roșie de afară și... l-a dat peste cap, împăcat cu sine. Parcă și greutatea din furca pieptului se mai ușurase. De
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ne clătim sufletele. Apoi ce văd eu acolo pe fundul sticlei nu este nici de un pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au mâncat în silă... Toaibă s-a întins pe laiță și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a dus după rachiu. Când s-a întors, Toaibă tocmai făcuse ochi. Te-ai întors, Marandă? Umple un pahar, rogu-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar dincolo de ea stăpân era doar întunericul. „Da’ ce-i cu mine? Am vedenii și năzăreli?” gândea Toaibă intrând în casă. Speriat de ceea ce i se întâmpla, a luat sticla cu rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să știu, Toadere? Mi-ooo venit așaaa un chef săăă... Să ce, Toadere? Săăă be... beau cu tineee un paaa... pahar... Daaa de unde daaacă nu-i? Dacă nu-i, nu bem și pace. Nuuu merge trea... treaba așaaa. Du-te laaa Prispă... Lasă pe mai târziu, Toadere. Acum culcă te și dormi, că ești ostenit. Euuu vreaaau să fac cin... cinste. Vreauuu să beauuu cu ne... nevasta meaaa. Sunt trudită și eu și... Dacăăă... dacă nu teee duuuci, mă supăr foooc! Așaaa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate acoperi?” „Drept-îi, Toadere. Drept-îi. Da’ și tu n-ai tăcut... Te-o mâncat limba tocmai când și unde nu trebuia... Acum dacă s-o întâmplat ce s-o întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
puțin, să stăm noi de vorbă. Știu și eu? Să nu mă vadă careva, că îi vai de capul meu. Mă dau afară. Toaibă însă a deschis portița și l-a luat de mână. Intră, omule, și stai colea pe prispă. Marandă! Adă un pahar cu rachiu. Goarza, vrând-nevrând, a intrat și s-a așezat pe colțul prispei. După ce a gustat din rachiul adus de Maranda, Toaibă i-a vorbit cu glas moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de capul meu. Mă dau afară. Toaibă însă a deschis portița și l-a luat de mână. Intră, omule, și stai colea pe prispă. Marandă! Adă un pahar cu rachiu. Goarza, vrând-nevrând, a intrat și s-a așezat pe colțul prispei. După ce a gustat din rachiul adus de Maranda, Toaibă i-a vorbit cu glas moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit să mă caute și poate bănuiești și de ce? Eu... Eu nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea când a dat cu ochii de goarză. Ce-i cu tine, Cotârlă? Unde te silești așa? Veneam după matale. De ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-ai pecetluit soarta! Ieși!!! Toaibă n-a așteptat să-i spună a doua oară. A ieșit fără să spună bună ziua și nu s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă nu-ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lor, care era strașnic de atent la orice mișcare a porții, nu a lătrat... „Uite că nici câinele nu a mai stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o trimitea pe Maranda după rachiu... Ea însă nu a îndrăznit niciodată să-l înfrunte printr-un refuz categoric. Îi vorbea doar cu glas moale: Iar ai început să bei, Toadere. Iar... De unde o să luăm parale ca să plătim datoria la Prispă crâșmarul? Lasă, Marandă. Lasă că oi vedea eu de unde. Incă mă mai pot mișca și acolo la ocnă n-am apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din curte și a pornit așa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și acolo la ocnă n-am apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din curte și a pornit așa, fără țintă, dar picioarele l-au dus parcă fără să vrea spre crâșma lui Prispă... Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere! Am venit eu, da’ mi-i rușine de matale. Îți sunt dator și nu am de unde scoate paralele așa repede. Le-i scoate tu cândva, că doar n-o intrat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din curte și a pornit așa, fără țintă, dar picioarele l-au dus parcă fără să vrea spre crâșma lui Prispă... Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere! Am venit eu, da’ mi-i rușine de matale. Îți sunt dator și nu am de unde scoate paralele așa repede. Le-i scoate tu cândva, că doar n-o intrat zilele-n sac. Îi găsi tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]