3,372 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CUCERIRI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 300 CUCERIRI Cucerind o înălțime oarecare, Cauți să prinzi dintr-o privire, Priveliștea aceea încântătoare, Și-n inimă suprema fericire. Dar sunt unii mai timizi din fire, Ce adâncul îl iubesc cel mai tare, Dar care-nscriu în ale științei file, Succese mari și chiar răsunătoare. Baia de Arieș iulie 1964 Referință Bibliografică: CUCERIRI
CUCERIRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369901_a_371230]
-
S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori care pătau orizontul. Era o vedere splendidă pe imensitatea de apă. Anca termină repede cu oala pusă la fiert și veni lângă Ionel să admire priveliște, într-adevăr de neuitat. Stăteau așa contemplativ unul lângă altul, când Anica îi luă mâna și i-o puse pe coapsa ei caldă cu o privire care cerea un sărut de mulțumire. Era o invitație fățișă mai ales că știau
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
motive. Am mâncat cireșe mai mult decât am fi putut să umplem două coșulețe, am cântat și am spus glume, după care am coborât puțin obosiți să ne odihnim. Era iarbă verde, bogată, între nuci, umbră deasă, răcoroasă și o priveliște de basm pe toată valea până unde se întindea grădina la al cărei capăt trecea firav un pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm nucile micuțe de pe ramurile ce păreau
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
misterul. Să le descoperi meșteșugurile cele mai importante pe care le ține în secret. Fiecare arbore are istoria și secretul său, ca și omul. Cât de frumos este să te trezești dimineața și să-ți plimbi privirile peste o întreagă priveliște împodobită cu verdeață. Arbori mari și stufoși ce-și înalță vârfurile pe piscuri, la poala lor având tinere lăstare ce se-aștern lângă colțurile șerpuitoare ale unui râu. Ici colo, câte o casă imensă asemeni unui castel sau alta mai
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselor pe care, cîndva, o dorisem atît de mult și unde totul urma să se întîmple în exuberanța liliacului alb și mirosul dulce
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu,alteori înveșmîntați în albne uitam la soare pînă amețeam în timp celeoparzii dormeau pe canapele de catifea,ne repetam unul altuia bătăile inimiiîntr-un du-te-vino al literelor așezateîn cuiburile lor, la începutul primăveriicînd toate priveliștile sînt pline de farmec.Ești liber față de ceea ce accepți, prizonierfață de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselorpe care, cîndva, o dorisem atît de multși unde totul urma să se întîmpleîn exuberanța liliacului alb și mirosul dulce, profundce-și datora dreptul
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
veșnica fericire a tuturor celor adormiți din veac în dreapta credință, pregătindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmează, a înfricoșătoarei judecăți. Duminica lăsatului sec de carne ne pregătește spre dobândirea fricii de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, punându-ne înainte priveliștea Judecății de Apoi. Urmează Săptămâna brânzei, care este o pregătire liturgică și duhovnicească pentru Postul Mare. Miercuri și vineri în această săptămână se pune slujba Postului, cu rânduiala tricântărilor (triodia) și cu metaniile mari, însoțind rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Gustăm
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
mi fii reașezarea eu să ți fiu locul și pasul din care spre tine vine îmbinarea în acuarelă dintre ce i frumos și bine Cine mi dă o întîmplare în care să mă pierd frizând orice urmă de împăcare cu priveliștea mi din gînd îi dau tot ce eu am scris și a rămas doar în arhiva din abisul unui vis timpul meu din veșnicul ce ne a fost dat și am rămâne împreună numai noi în orice veac ne am
DE AM PUTEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370615_a_371944]
-
și să beau o cafea. Poate că-mi revin mai repede”, se gândi Laura și ieși din cameră cu pași mici, aproape pe vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
puțin mai înainte venise cu Nando. Da nu pot decade în așa hal, oare cei de râs în asta,” gândi George. Ziua se pleca spre seară, la orizont cerul era cenușiu închis aveai impresia că undeva departe atingea casele, acea priveliște avea ceva sumbru întunecos ce parcă ar fi înveșmântat oamenii și casele într-o noapte adâncă, nesfârșită. Privind acel orizont George avea senzația că ceva rece și dureros i se strecura în suflet împovărându-i inima. Mergea abătut pe acea
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele își făcea apariția triumfătoare de sub crestele înalte ale munților ce abia se întrezăreau în depărtare. E sfârșit de ianuarie. Se anunță o zi tumultoasă. Deodată, în fața noastră se dezvăluie o priveliște magnifică: mănăstirea Agapia Nouă - o cetate a tăcerii care stă retrasă, liniștită, visătoare și care, vorba lui Galaction „se ridică între munți zveltă, albă și strânsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă”. Agapie, al cărui nume
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
umăr și am pornit pe drumul ce duce la Agapia din deal. Când linia caselor se termină, în fața mea se afișă un munte cu piepturi abrupte și cu păduri seculare. Îmi ridicai privirea și rămăsei câteva clipe înmărmurit de frumusețea priveliștii ce se ridica în fața ochilor, și atunci mă năpădiră amintirile unui vis frumos din îndepărtata mea copilărie, când admiram pentru prima dată albul imaculat al zăpezii și verdele odihnitor al acestor păduri de brazi. Mă simțeam acum copleșit de emoții
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
murmurul pârâului ce traversează curtea interioară, muzica tainică produsă de toaca bisericii, toate îmi dădeau fiorii unei înalte trăiri duhovnicești. Cetate a ascultării și a rugăciunii Cu ochii scăldați în lacrimi și sufletul încărcat de emoții, abia deslușeam în fața mea priveliștea frumoasă și provocatoare a micuței cetăți de muncă și rugăciune, cu biserica în mijloc, strălucitoare ca un far, cu casele albe din lemn și cerdace largi lucrate în stilul caselor țărănești de la munte, cu o stare de spirit caracteristică ascultării
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
falnicei Veneții.. Spiritul locului nu e cel al turistului entuziasmat, ci al locuitorului preocupat de igrasie, transportul în comun și salubritate... În sfârșit, un peisaj transilvan de largă respirație ni-l relevă pe Liviu Lăzărescu că pe un poet al priveliștii care descoperă, de astă dată, natura în simplitatea ei mirifica. Îndrăgostit de meleagurile natale, pictorul își poate permite să fie sincer și subiectiv, liric și fabulos. --------------------------- Dr. Dorel SCHOR Țel Aviv, Israel 6 septembrie 2016 Referință Bibliografica: Dorel SCHOR - LIVIU
CĂUTÂND „SPIRITUS LOCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362695_a_364024]
-
nou ,dar fără rezultat . Și curiozitatea,sau naiba știe ce, o împinge de la spate, să intre, fiindcă a venit aici cu o treabă importantă și nu o să renunțe așa ușor. Apasă mânerul și ușa se deschide fără nicio împotrivire . Dar priveliștea ce i se oferă, o îngrozește pe de-a dreptul. Mădălina zace într-o baltă de sânge ,la podea. Îi atinge gâtul ,încercând să îi ia pulsul . Nimic,nici măcar o pâlpâire slabă . „ A omorât-o ! Doamne ,iubesc un criminal ! ” * Trecuse
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
o oră. - Da...M-am speriat foarte tare,am alergat la hotel și l-am anunțat pe Micki . Nici aici nu mințea. Chiar se speriase. Era actriță de ceva timp ,jucase și în filme în care se petreceau crime ,dar priveliștea oferită de realitate era mult mai infiorătoare. - Adică pe soț ? Și dumnealui unde se afla la ora aia ? - În camera lui ,216 ! La capătul coridorului. - Și cum a primit vestea ? - Cum credeți ? A fost devastat ! Abia se căsătoriseră ! - Așa este
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
tăcerea din mașină, de răcoarea mirosind plăcut a vanilie și cocos, melanj între aerul condiționat și mireasma degajată de un cartonaș maroniu întruchipând chiar un fruct de cocos, ce atarna deasupra bordului. Aproape că uită de ce fusese atât de neliniștită. Priveliștea orașului i se adresa acum pensionarei, ei, adică, celei absentând în ultima vreme de la traficul diurn, mai ales, matinal. Îi plăcură străzile curate dimineața, trotuarele împodobite cu flori de toamnă, de copaci ale căror corole erau fasonate într-o citadină
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
pădurea. Aici au decis să facă popas. Au întins pătura sub un brad mare și rămuros, unde soarele încălzea puternic. S-au așezat să se odihnească. Era atât de cald, de le-a venit să facă și plajă. Și ce priveliște grandioasă aveau în fața ochilor. Poienile pe coamele munților, iarba verde răsărită de curând, vitele păscând prin livezi, oile cu mieii păscând în jurul caselor. Iar în zare, maiestuoși, se vedeau Rarăul și Giumalăul. După ce s-au odihnit destul, au intrat în
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
civilizația europeană și chiar universală. Crucea, acea apariție miraculoasă a semnului sfânt de pe cer încadrată de dumnezeiasca chemare: Prin acest semn vei birui!, l-a renăscut, pregătindu-l pentru marele său destin creștin, care-l aștepta. La vederea unei asemenea priveliști relatează Eusebiu, împăratul și întreaga lui oștire-care, mărșăluind alături de el, asistase și ea la minune-fuseseră cuprinși de uimire, întrebându-se ce putea să însemne acel semn pe cer. Tot cugetând la minune și adâncindu-se în gânduri, iată s-a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
mari! Au băut cafeaua și au așteptat câteva minute până au fost serviți cu preparatele pe care le-au comandat. În acest timp au ascultat trilurile păsărelelor care se auzeau din pădurice. Era o plăcere să stai și să admiri priveliștea ce se arăta dinaintea lor. - Uite, vezi, de-aia îmi place mie la munte, mai mult decât la mare! spuse Ștefan. - Mie îmi place și la munte și la mare! zise Ilinca. Fiecare zonă cu frumusețile ei. Ador muntele dar
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353319_a_354648]
-
e mult mai nedrept faptul de a rămâne invizibilă până azi recunoașterea supremă, atât de meritată, în ce îl privește pe acest unic și genial artist al muzicii! Numai orbul, săracul, poate ocoli pământul fără să se entuziasmeze de nicio priveliște, numai sărmanul fără auz poate fi înconjurat de privighetori și nu le bagă în seamă, numai nefericitul condamnat la muțenie poate fierbe de ardoarea graiului și e robul tăcerii...! Dar, o țară, în întregimea neamului ei, om cu om, ce
SILE DINICU. POVESTEA FRUCTULUI FĂRĂ SÂMBURE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353371_a_354700]
-
fac puțină plajă aici sus pe munte dacă la mare nu prea am reușit. - Putem să mai profităm de soare vreo oră cel mult, apoi intrăm în criză de timp dacă dorim să ne respectăm programul. Lume multă, platoul larg, priveliștea deosebită, așa că Săndica intenționa să-și urmeze propriul său program, nu neapărat cel stability cu Mircea. Cum avea suficient de mulți spectatori, mai interesați decât cei de pe plajă, unde corpuri dezbrăcate sunt cu sutele, aici pe munte va găsi pe
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
săruta și șoptește pământului, locul unde dăinuie în ziduri de cetate, inimi de oameni adevărați ai acestui pământ. viorel muha “ Se spune ca acasă este acolo unde-ți este inima. Dar acasă ... Indiferent încotro te-drepți, indiferent unde-ai fost ... Priveliștile pe care le vezi, aerul pe care-l respiri, viața pe care o duci ... Acesta este Brașov ... unde inima-ți aparține. Pentru că uneori răsăritul nu apune, iar unele amintiri nu se șterg niciodată. Cand un loc de o așa splendoare
THIS IS BRASOV de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352843_a_354172]
-
al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual, al luptei dintre „visceral și real“ - și proiecția numenalității este umbră „hiperboree“: Voi plonja într-o astfel de apă mărită, / izbindu-mă de brownienele priveliști, / într-o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Tg. Mureș și Cluj șoseaua tranzitează mai multe culmi. Un minunat drum în serpentine printre păduri alternativ de fagi și rășinoase situate mai la înălțime. Au avut multe ocazii de a coborî din mașină spre a admira mai de aproape priveliști de vis. Se simțeau bine unul cu altul astfel încât admirau priveliștea aproape îmbrățișați neuitând pupicul de rigoare. Un pupic mic și inofensiv deși ieșiseră din zona „publică” de a cărei morală se ocupă Dumnezeul atotvăzător și bârfitoarele locale. Erau liberi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]