KorAP: Find »[drukola/base=privire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...2350 >

58,730 matches

Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866

Acasa > Poezie > Pamflet > CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUȚĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂRMACII de Alexandru Vlahuță Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei; Inimi dogorâte-n para poftei de-a

CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
Corola-blog/BlogPost/343618_a_344947

Acasa > Versuri > Frumusete > ÎȚI VOI CÂNTA ÎN ȘOAPTĂ... Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Privirea mea, iscoditoare și curioasă Încearcă să-ți pătrundă gândurile, La fel cum cerul pătrunde marea Stârnind furtuni ce-i tulbură adâncurile. În preajma ta, sufletul meu se deschide Precum o albă și magică orhidee. Știu că iubirea, izvor de suferință este

ÎŢI VOI CÂNTA ÎN ŞOAPTĂ... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Iti_voi_canta_in_soapta_floarea_carbune_1347889125.html [Corola-blog/BlogPost/343618_a_344947]
Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847

văd bine. Are un zâmbet cald, un zâmbet rar. Fără să vreau mă simt îmboldit să-l observ pe cel de lângă ea. Diferit. Înalt. Cine o fi? Nu mai contează. O prinde de mână și pleacă împreună. Îi urmăresc cu privirea. Aș vrea să alerg și să-l dau la o parte, să-i smulg mâna din mâna lui și să fie a mea. -Hello! Trecu o fâlfâire prin fața ochilor mei. Pesemne vreunul dintre amicii mei încearcă să mă readucă în fața

DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
flacăra mare sau cele cât gămălia unui ac?! Dizertația mea metafizică e întreruptă. O femeie trece pe lângă mine. Nu e frumoasă. Hainele negre nu sunt elegante. Vrea să pară ,,credincioasă” probabil. De ce-oi fi gândind așa? O urmăresc cu privirea. Are la cincizeci de ani, dar ține să arate mai tânără decât mișcările semețe pe care le face. Un preot rumen și rotund ca o bute o ascultă. E de câteva minute bune în genunchi în fața lui. Plânge și dă

DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
față” gândesc eu, însă cu toate acestea rămân în genunchi. -Spune, fiule, ce păcate ai făcut? ,,Păcate?!” Ce să-i spun? Nu pot vorbi despre păcatele altora. Și nici nu știu care sunt păcatele mele. Tac. Mă privește cu atenție, plimbându-și privirea spălăcită pe fizionomia mea, în speranța că voi vorbi. Dar eu tac mai departe. -Vrei să-mi zici ceva anume, care îți mustră conștiința?! Oh! Aș începe cu toate nonsensurile din viața mea, aș începe cu tot ceea ce mi-a

DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
nea Mihai. Stă pe o treaptă cu o votcă alături. Mă așez lângă el. -Ia un gât, băiete! Nu mă las rugat și omul mă privește lung. -Ce-i cu tine? mă întreabă. - Nimic. Ce să fie? Răspund eu, evitându-i privirea. - Băi, flăcăule, cu mine nu-ți merge. Se vede că te chinuie ceva aici...și îmi lovi tâmpla dreaptă cu degetul. Hai, zii, te-a lăsat fătuca aia blondă? Tac. Parc-ar avea sens să-i spun. A înțeles tăcerea

DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
Corola-blog/BlogPost/356485_a_357814

repar doi dinți. Am cam așteptat la coadă Și cred că mult aș mai fi stat, Dar a vrut ca să mă vadă O doctoriță în halat. Văzând cât e de frumoasă Pe loc m-a luat un tremurat Și-n privirea ei, duioasă, Gura mea știrbă am căscat. Să arăți la o femeie Gura ta cea păcătoasă Ce blestem poate să-ți deie Soarta asta nemiloasă? Chiar dacă e stomatolog În mâna ei te simți copil Și stai întins ca un olog

M-AM DUS CA SĂ-MI REPAR DOI DINŢI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/M_am_dus_ca_sa_mi_repar_doi_dinti.html [Corola-blog/BlogPost/356485_a_357814]
Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638

furiș,cuvintele spuse șoptit,sfârtecate aproape,de cei care vroiau să guste dragostea. -Ești cea mai frumoasă ființă,iubito!,murmură Cezar,cu noblețea acelui tânăr bine crescut,timid și încă ...virgin.Hai să ne așezăm aici! Găsiseră un loc mirific. Privirile încărcate de dragoste evitau cu stângăcie deznodământul.Deodată,două stele mari ca două lacrimi,începură să se întreacă în căderea lor spre pământ. -Hai să ne punem câte o dorință!exclamă Ela. -Eu o să-ți fac mai degrabă o declarație

DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1464768734.html [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987

fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența

DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența și își ridică privirile spre el. Avea ochii scăldați în lacrimi ce probabil le reținea cu greu și cearcăne adânci care aminteau de noaptea nedormită. Totuși, pe fața ei se citea împăcarea. - Am făcut un pachet cu o mică gustare. Om îmbuca ceva pedrum

DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
îi schimbase deciziile. Opriră pe la Sănica, trebuia cineva să aibă grijă de orătănii și de cei doi șoldani, dacă nu se vor întoarcepână în seară și doar ea le știa rândul. Își continuară drumul tăcuți, umăr la umăr, urmăriți de privirile mirate ale femeii, căruia nu-i dădură nici o explicație despre locul unde „se porniră gătați ca de ospăț” cum exclamase aceasta când îi văzuse cu noaptea în cap în pragul casei, nici de ce. Nici măcar când Sănica își întrebase sora dacă

DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
Se ferea de altfel și de gura sătenilor. Nu-i putea nimeni reproșa că-și poartă bărbatul dezordonat intentionat, fiindu-i teamă de diferența de ani dintre ei. Deși nu recunoștea în ruptul capului, Maria era foarte geloasă. Vedea pretutindeni priviri intense care îi urmăreau bărbatul, orice vorbă adresată de Șerban unei femei, din politețe sau pur și simplu că așa erau împrejurările era răstălmăcită zile și nopți în șir, nelesându-se de loc convinsă că totul se petrecea doar în închipuirea

DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643

după primul său al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de școală a copilului). Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârșite (după o despărțire). Mâncăcioase (de la un ruj). Copilăroase (de la un zâmbet). Timide (de la o privire). Roșii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te miri ce). Senzuale (de la un sărut). Acre (din nimic). Șarmante (de la cercei). Răpitoare (e de la ei sau de la ea). Fericite (din mai nimic). Misterioase (din copilărie). Mistuite (din dragoste). Mironosițe

MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_mihai_marius_tuca_se_mihai_marin_1381593948.html [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884

acoperit de alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese scris. Să moară mișelește de brațele criminale ale valurilor, pentru că ei, părinții lui se iubeau așa de mult. Ochii minții îl vedeau pe Adrian aplecat asupra ei. Privirea lui întrebătoare era plină de groază.Deși trecuse mai bine de un an, Carmen și soțul ei nu și-au revenit din coșmar. Amândoi aveau nopți când nu dormeau, dar nici nu vorbeau.O durere cruntă le măcina sufletele; se

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
surprindeau lacrimile șiroindu-le pe obraji. Și pentru a nu părea prea slabi, fiecare se retrăgea în altă cameră. Se comportau ca doi străini. La început mai discutau și chiar luau masa împreună. Apoi, treptat, au început să-și arunce priviri dușmănoase și să se acuze reciproc. Deși rudele și prietenii încercau să-i apropie, să le explice că nu au nici o vină, răceala dintre ei s-a adâncit tot mai mult. Carmen era îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
gând să se plimbe. Merse spre cel mai izolat loc. Se cățără pe o stâncă, așezându-se pe vârful din bătaia vânturilor. Aici obișnuia să vină de când se întâmplase accidentul lui Adi.Vroia să scape de prezența soțului și de privirile lui acuzatoare. Trecuse vremea când doreau să fie doar ei doi.Acum se evitau; devenise un chin prezența celuilalt. Cu ochii pierduți în zare, Carmen gândea: ,,Trebuie să plec de-acasă. Nu vreau să mai văd aceste locuri care-mi

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum de marinar, șosete albe și pantofiori negri de lac. Părul blond cenușiu, cârlionțat cădea de sub bonetă.Îi râdea privirea.. Lacrimile parcă o ardeau. Șterse ochii și deschise albumul la ultima poză. Inima îi bubuia gata să-i iasă din piept. Tresări. Pe masă era un tort cu cinci lumânări.Stând în picioare pe un scaun, băiețelul cu steluțe în

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
scaun, băiețelul cu steluțe în ochi, încerca să stingă lumânările. Ținut de mânuțe, Adi stătea între părinții lui. Erau atât de fericiți! ***** Era o vară toridă. Un cer albastru, fără nici o urmă de nor. Adrian stătea singur pe stânca ascunsă privirilor, privind apele nesfârșite. De când se întâmplase accidentul cu fiul său, avea un singur prieten: pe domnul Johnnie Walker, îmbuteliat în sticla pătrățoasă. Credea că soția sa, Carmen, nu-l mai iubește.Uneori, avea impresia că-l urăște. Schimbau câte o

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
Îmi lipsești atât de mult!Ce frumoasă ești, iubito! Ești inteligentă, finuță, cu un suflet de aur. Ești femeia iubită, ești doamna visurilor mele. Voi face tot ce pot pentru ca noi doi să fim împreună.'' Adrian studiază fotografia intens, aruncând priviri de hipnotizator. ,,Să crezi, iubito, că te iubesc. Să crezi''! Speranța înflori în sufletul lui. Se gândea că va continua să căute servici, dar se va înscrie și la un curs pentru operatori tv.,,Viața a râs de mine, Carmen

CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042

Sarchizian Prin mulțimea de pe stradă Vine-o doamnă elegantă În mătăsuri, ea se gată Și pe toc inalt se poartă. Lumea toată se întoarce Să o vadă,s-o admire, Merge dreaptă și nu-i pasă Că-i sorbită din privire. Frumusețea-i orbitoare Parc-ai vrea s-o furi, când trece Și s-o bei când stai în tihnă, În pahar,cu apă rece. Unduioase gesturi are Și nu poți a înțelege Că așa fină cum este Are forță, cât

DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1476281215.html [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982

vrea să plec fără să vă spun ce trebuie să faceți atunci când eu nu voi mai fi! Pentru că v-am iubit foarte mult, am să vă spun la fiecare câte ceva. Eu îmi stăpâneam cu greu lacrimile; toți amuțiserăm și aveam privirile îndurerate. Doamne, mă gândeam, cât de lucidă și verticală este în fața morții! Își îndreptă privirile spre mine și-mi spuse: - Draga mea, pe tine, care mi-ai fost ca o fiică, am să te rog să mă îmbraci cu un

MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
mai fi! Pentru că v-am iubit foarte mult, am să vă spun la fiecare câte ceva. Eu îmi stăpâneam cu greu lacrimile; toți amuțiserăm și aveam privirile îndurerate. Doamne, mă gândeam, cât de lucidă și verticală este în fața morții! Își îndreptă privirile spre mine și-mi spuse: - Draga mea, pe tine, care mi-ai fost ca o fiică, am să te rog să mă îmbraci cu un deux-piece de culoare albastră, pe care l-am pregătit special pentru această ocazie. Să mă

MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838

la cumpăna dintre ani. Iată că la acest prag fac și eu un popas acum, căci numai măsurând bine faptele din trecut poți să alcătuiești tiparul după care să le poți croi, mai apoi, pe cele ce le vrei împlinite. Privirea pe care o aruncăm asupra vieții este, de fapt, privirea care se îndreaptă spre noi înșine; uitându-ne în jur, vom găsi întotdeauna ce căutăm, fie lumina, fie umbra și luându-le ca reper, pornind de la acestea, vom construi pilonii

2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_in_prag_de_anul_nou_2_elena_buica_1356810052.html [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
și eu un popas acum, căci numai măsurând bine faptele din trecut poți să alcătuiești tiparul după care să le poți croi, mai apoi, pe cele ce le vrei împlinite. Privirea pe care o aruncăm asupra vieții este, de fapt, privirea care se îndreaptă spre noi înșine; uitându-ne în jur, vom găsi întotdeauna ce căutăm, fie lumina, fie umbra și luându-le ca reper, pornind de la acestea, vom construi pilonii noilor fapte de viață. Anii senectuții m-au învățat să

2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_in_prag_de_anul_nou_2_elena_buica_1356810052.html [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356

se duce Menire mea cu zăpezi de amintiri, Pe izvorul lacrimilor se scurge Speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, Pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, Să evadez în priviri de cititor. Autor, Maria Filipoiu ÎNTREBĂRI Adeseori m-am întrebat: Al cui spirit am împrumutat Pe drumul vieții ce-l străbat Cu sufletul îngândurat? Am fost menită-n viața mea, Să scriu ce am trăit cândva? Aș vrea să-ntreb

„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1451546726.html [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]