1,916 matches
-
Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice stridențe. Lui Mini i se păru că vede parcă intrând de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Înmormântarea va avea locîn ziua... la ora... cu participarea a trei preoți. Și, la momentul stabilit, cortegiul cernit a pornit. Au fost angajate famfara, care, de obicei, era nelipsită, de la asemenea evenimente, și trei grupe de bocitoare, care să încadreze, procesiunea: un grup în față, unul mai pe la mijloc și celălalt la urmă. Echipa de filmareîși făcea, cu sârg, datoria, peste tot, pe unde era traseul mulțimii care-l însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o să le simtă. Lui Juan Lucas Îi plăcu grozav de mult ideea asta și spuse că În timpul cutremurului o să iasă la fereastră ca să vadă lumea fugind Înnebunită de spaimă și noi o să stăm și-o să ne uităm ca la o procesiune. Au rîs și au băut pentru a sărbători terminarea planurilor; apoi trecură imediat În sufragerie. Julius veni și el, fiindcă de cîteva zile Îl acceptaseră să stea la masă cu cei mari. Servitorii au rămas descumpăniți; de atunci Julius n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descoperit în icoana Maicii Domnului „Cipiota” 6 cuie din argint, 1 cui din aur ornamentat și 1 cui din alamă. La sfârșitul acestei etape de primenire, pe data de 26 august 2005, Icoana Maicii Domnului „Cipriota” a fost adusă în procesiune de la Atelierele de Restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată acasă de viețuitorii mănăstirii și mulțimea de credincioși prezentă cu această ocazie, având toți bucuria duhovnicească de a i se închina cu adâncă evlavie. Lumânări aprinse ținute în mâini de către credincioși
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, cea mai impunătoare biserică din punct de vedere arhitectonic din lume, ce uimește în mod plăcut prin formele sale desăvârșite. În anul 1641 Sfântul Ierarh Varlaam împreună cu domnitorul Vasile Lupu aduc în procesiune din Constantinopol la Iași, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și le așează cu mare cinste și evlavie în Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi". Astfel, Sfântul Ierarh Varlaam s-a obișnuit ca din fiecare gând, fiecare întâlnire, fiecare acțiune să facă o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care o păstorise cu mai bine de 350 de ani în urmă. Cu siguranță sfântul s-a bucurat de mulțimea bisericilor, de frumoasa așezare sufletească și de buna rânduiala a oamenilor acestor locuri, pe care i-a întâlnit în această procesiune. Drumul...parcă am zburat; nici nu am simțit când a trecut. Am fost întâmpinați de un sobor de zece preoți, în frunte cu Preotul Paroh Adrian Brădățanu, de mulțime de credincioși, glasuri de clopote și o zi însorită și frumoasă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
era unul din directorii acestui magazin mare, cea care deținea locul doi ca importanță și locul Întîi ca talent și pricepere, iar de pe buzele acestei femei vesele auzisem adesea Întîmplări fantastice privitoare la ceea ce se petrece zilnic acolo. Povestea despre procesiunea strălucitoare a femeilor bogate ce veneau acolo să-și cumpere gătelile; despre actrițe, dansatoare, soții de milionari, vedete de cinema și despre toate curtezanele celebre care, pentru o haină din blană de cincila, plăteau pe loc, punînd pe masă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca o fantomă. Dintre cei cinci bărbați care ieșiseră din „junglă“ pe șosea și Înaintau, Într-o procesiune lentă, spre turnul de apă, cel mai În vîrstă avea probabil cincizeci de ani, dar era atît de prăbușit, semăna Într-atît cu un maldăr fără formă de zdrențe soioase, păr Încîlcit și substanță umană, Încît era imposibil să-i stabilești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind apa, ci un altul mai bun, mai puternic, antrenat pentru această muncă. Sîntem departe. A început. Trebuie luate toate deciziile. Ritm. Capul sus. Respirație controlată. De-a lungul țărmului se deplasează o procesiune de bicicliști. Deasupra fiecărui culoar, prinsă de un fir de oțel întins peste parcurs, atîrnă o placă numerotată. Are înscrisă distanța. Cinci sute de metri. Un sfert e parcurs. Scările nu mai sînt acolo, dar în mintea mea încă le
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ar fi o reprezentare a zeului suprem din Iuda ce poate fi corelată oarecum cu viziunea carului divin descrisă în primele capitole din Cartea lui Ezechiel. Zeul Yhwh așezat pe tron, foarte probabil, era și destinatarul unui cult public prin intermediul procesiunilor sau ceremoniilor de întronare precum par să facă trimitere Ps 24,7-10 sau Ps 68,25-26: „Apare alaiul tău, Dumnezeule, alaiul Dumnezeului și regelui meu, în locul cel sfânt”. Și mai explicit pare Ps 47,6-9: „Dumnezeu se înalță în strigăte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină obiect de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
greacă sau sirobizantină: influența lor s-a făcut simțită în anumite părți ale cultului. În această perioadă, dacă nu chiar în epoca pregregoriană, au fost introduse responsoriile din Săptămâna Sfântă și antifonele din grupul hodie, de origine orientală. Binecuvântarea și procesiunea din Duminica Floriilor arată clar influența orientală; Adorația Crucii este o ceremonie a bisericii din Ierusalim care a supraviețuit după anul 614 în riturile iacobite și maronite din Siria. Ceremonia a fost introdusă la Roma de Papa Sergiu I (687-701
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Astfel, Martin Gerbert susține că schola romană a fost înființată de Papa Silvestru I (+ 336), imediat după pacea constantiniană: „S-a format o Schola cantorum pentru întregul oraș (Roma). Când într-o bazilică se celebra o sărbătoare ori exista o procesiune sau o stațiune, la acestea participau toți cântăreții”. F. Rainoldi, însă, afirmă că această ipoteză nu poate fi susținută întrucât elementele prezentate sunt puțin convingătoare. Muzicologul Haberl afirmă că schola datează din timpul Papei Ilario (461-468). Cu siguranță că schola
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din repertoriile rituale oficiale. Așa s-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni triumfale de o vulgaritatea șocantă, la care lua parte doar pentru a nu jigni sentimentele reginelor și prințeselor ale căror vieți și țări le salvase. Cînd aceste aventuri se sfîrșeau, invita personajele principale la el acasă, și pentru că anexase intrigile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care părea a fi omletă. Rima își luă furculița și începu să mănînce. După o pauză sumbră, Lanark era gata să-i urmeze exemplul, cînd se auziră huiduieli, rîsete și ovații ironice. în spațiu, dintre mese și monument înainta o procesiune de tineri și tinere neîngrijite care țineau pancarte cu lozinci: MÎNCAȚI OREZ, NU OAMENI E RĂU SĂ MĂNÎNCI OAMENI SĂ-L IA NAIBA PE MONBODDO MONBODDO NU-I îN STARE SĂ FUTĂ Pe fiecare latură mărșăluia un polițist, iar în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-și extindă sfera percepției. Își simți corpul întins pe pământ. Fără imagini vizuale, dar puțin câte puțin, impresia se definitivă în mintea lui. Era întins pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din întâmplare un alai; în fruntea lui mergea un bărbat care purta în brațe o cutie de carton, fără capac, cu o păpușă înăuntru, cât un copil de două-trei luni; la început mi s-a părut că asist la o procesiune pentru ploaie sau așa ceva și numai după ce oamenii s-au depărtat mi-am dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au fost abandonate, utilitatea lor diminuîndu-se odată cu integrarea acestora. Sîntem curioși ce se ce
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să-și extindă sfera percepției. Își simți corpul întins pe pământ. Fără imagini vizuale, dar puțin câte puțin, impresia se definitivă în mintea lui. Era întins pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de roboplane. În apropierea acestora planau staționar câteva nave spațiale, gata să intervină la nevoie. Robotancuri și mașini de mare viteză, aflate în misiuni de supraveghere, se încrucișau pe străzile laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
slavă ce dădeau ocol lumii largi a făpturii“. Jos, în Yazd, era lună șiită de doliu și pe naclele ca niște vârtelnițe ce stăteau în mijlocul piețelor, așezaseră pânza neagră. Tatăl lui, din zelos al focului sacru, ajunsese bocitor musulman în procesiunile lui Ali. Era mare necinste adusă lui Armaiti și lui Vohu Mahah. Marele Preot din templu le spusese că alegeau cea mai mare pedeapsă, schimbându-și calea. Omar auzise mustrarea și, în mintea lui răzvrătită, începu să răsune numaidecât adorația
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]