960 matches
-
orice parte a pielii dar cel mai frecvent apare pe trunchi, brațe și picioare. Boala se manifestă prin apariția unor mici proeminențe localizate pe corp, care pot fi ușor confundate cu o iritație sau cu mușcăturile de țânțari sau pureci. Proeminențele pot varia ca dimensiune de la dimensiuni de 1-2 mm până la 4-5 mm. Au o formă în general rotundă sau hemisferică, sunt de culoarea pielii și dure la pipăit. Numărul leziunilor de pe corp poate varia între una și câteva zeci. Virusul
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
să interpreteze rolul Ottokar în "Voievodul Țiganilor" de Strauss într-un turneu de vara în Germania fiind inclus într-o distribuție internațională și achitându-se de încredințare cu foarte mult success. Cu toate acestea, Caraman nu va mai revenii la proeminența din perioada 1990-1994, orientându-se încetul cu încetul către mediul universitar. În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei coloanei. C3, C4, C5, C6 și C7 au corp vertebral și arc posterior. Corpurile lor vertebrale sunt separate de discuri vertebrale. Pe fața superioară a corpurilor vertebrale există 2 proeminențe laterale ce se potrivesc unor adâncituri laterale de pe fața inferioară a corpului supraiacent. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
accentuează structurile anatomice. Este o investigație de rezerva, ce permite o explorare regională mai largă a coloanei cervicale din profil. În secțiune sagitală T1, măduva se detașează perfect de LCR care este un hiposemnal. În T2, LCR este un hipersemnal. Proeminențele osteofitice sau discale produc o împingere localizată (ștergere) a spațiului subarahnoidian. Hernia discală este bine vizibilă. Degenerescența discală se traduce printr-o pierdere a semnalului discal. Suferința medulară prin compresie este vazută bine în T2 sub forma unui hipersemnal. Pe
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
publicația italiană "La Dolce Vita". Menționat ca făcând parte din lumea jazz-ului de către Virgil Mihaiu în cartea sa "Cutia de rezonanță - eseuri despre jazz din perspectiva culturii contemporane. Octavian Ursulescu, în cartea sa "Titel Popovici" îl enumeră printre numele proeminențe ale festivalurilor de jazz. Artiștii săi preferiți au fost per rând: Jimmy Smith, Oscar Peterson, Bill Evans, Keith Jarrett, Michel Petrucciani, Armen Donelian. Muzicieni și cântăreți cu care a colaborat în decursul vieții: Lucian Fabro, Gelu Farțonea, Ion Bontaș, Titi
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
frontală, sagitală, occipitală, solzoasă) și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid, temporal, parietalul de partea opusă. Fața externă sau fața exocraniană ("Facies externa ossis parietalis"), este convexă și netedă. Are la mijloc o proeminență rotunjită - eminența sau tuberozitatea parietală ("Tuber parietale"), care corespunde de obicei punctului lățimii maxime a craniului. Sub tuberozitatea parietală se află două linii semicirculare: linia temporală superioară ("Linea temporalis superior ossis parietalis") și linia temporală inferioară ("Linea temporalis inferior ossis
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
În the Ghetto", single-ul numărul 1 în Topul Britanic din 1968, Albatross al trupei rock Fleetwood Mac și single-ul numărul 1 în Topul Britanic din 1961, al clarinetistului englez Acker Bilk, "Stranger on the Shore" toate cu trăsături proeminențe, în fiecare caz aranjate că un acompaniament la muzică originală. Compozitorii acestor șlagăre au primit credite de co-scriere pentru "Elvis on the Radio Steel Guitar în My Soul", "3am Somewhere ouț of Beaumont", și respectiv "A Melody from a Past
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
("Os zygomaticum") numit încă și osul malar sau jugal, este un os pereche, de formă patrulateră, situat pe partea laterală și superioară a craniului facial, ca o punte între față și craniu. Formează proeminența pometului obrazului, peretele lateral și planșeul orbitei și ia parte la formarea pereților fosei temporale și infratemporale și arcadei zigomatice. Are 3 fețe (laterală - facială, temporală, orbitară), 5 margini (antero-inferioară - maxilară, antero-superioară - orbitară, postero-superioară - temporală, postero-inferioară, postero-medială), 2 procese sau
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
la formarea marginei laterale a orbitei. În sus aceasta se articulează cu procesul zigomatic al osului frontal ("Sutura frontozygomatica"), iar înapoi cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica"). Pe marginea posterioară a acestui proces, se găsește o proeminență inconstantă numită tuberculul marginal ("Tuberculum marginale") pe care se inseră fibre ale fasciei temporale ("Fascia temporalis"). În apropierea marginii anterioare a procesului, pe fața lui orbitare, la 1 cm sub sutura frontozigomatică se află o mică ridicătură - eminența orbitară ("Eminentia
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
structuri guvernamentale ale celor două regiuni. Eforturile KSČ, deși nu neapărat motivate de sentimente antislovace, erau îndreptate masiv în favoarea centralizării. Aderența insistentă la dictatele sovietice submina autonomia la fel de mult ca orice sentiment deschis anti-slovac. Indiferent de soarta finală a federalizării, proeminența sa în rândul chestiunilor din societatea slovacă — atât la nivel de opinie publică, cât și la nivel de partid — este o indicație a cât de importantă a rămas diviziunea între cehi și slovaci. Un studiu din anii 1960 a relevat
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal și, prin urmare, unesc precuneusul cu girusul cingular. Plica de trecere parietolimbică posterioară este întotdeauna superficială, și lasă o proeminență, mai mult sau mai puțin accentuată, pe șanțul parietooccipital. Plica de trecere parietolimbică anterioară este uneori superficială, uneori profundă, în acest din urmă caz, șanțul subparietal curge în șanțul cingular, de unde el continuă direcția curbei anteroposterioare.
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor două jumătăți din care se formează mandibula, este fibrocartilaginoasă la făt și se osifică în primul an de viață. Simfiza mentonieră se continuă în jos printr-o proeminență triunghiulară, cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene, la nivelul premolarilor, se găsește o proeminență inconstantă - torusul mandibular ("Torus mandibularis"), care are o prevalență de 6% în populația albă și poate fi o jenă în purtarea unei proteze dentare, în acest caz fiind îndepărtată pe cale chirurgicală. Marginea inferioară a corpului mandibulei se extinde posterolateral de la
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2 sau 3 rădăcini dentare, care sunt separate între ele prin septuri interradiculare ("Septa interradicularia mandibulae"). Pe fața anterioară a porțiunii alveolare se află niște proeminențe verticale, numite eminențe alveolare ("Juga alveolaria mandibulae"), acestea corespund reliefului alveolelor dinților frontali (incisivi și canini) care proemină în afară. Pe partea posterioară a porțiunii alveolare a mandibulei, sub dinții molari și pe creasta buccinatorului (ce se află posterior de
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulae"), prin care pătrunde mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară ("Arteria et vena alveolaris inferior") și nervul alveolar inferior ("Nervus alveolaris inferior"). Gaura mandibulei reprezintă orificiul posterior al canalului mandibular. Gaura mandibulei este mărginită anterior de o proeminență triunghiulară - lingula mandibulei ("Lingula mandibulae") care este un reper pentru anestezierea locală a nervului mandibular; lingula mandibulei acoperă parțial gaura mandibulei. Pe lingula mandibulei se inserează ligamentul sfenomandibular ("Ligamentum sphenomandibulare"). Gaura mandibulei este mărginită posterior, uneori, de o altă proeminență
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
proeminență triunghiulară - lingula mandibulei ("Lingula mandibulae") care este un reper pentru anestezierea locală a nervului mandibular; lingula mandibulei acoperă parțial gaura mandibulei. Pe lingula mandibulei se inserează ligamentul sfenomandibular ("Ligamentum sphenomandibulare"). Gaura mandibulei este mărginită posterior, uneori, de o altă proeminență - antilingula ("Antilingula"), aceasta fiind întâlnită în 50% de cazuri. De la marginea inferioară a găurii mandibulei, cu direcția în jos și anterior, spre corpul mandibulei, pleacă un șanț - șanțul milohioidian ("Sulcus mylohyoideus mandibulae") pe unde coboară artera milohioidiană ("Ramus mylohyoideus arteriae
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
luat locul și s-a căsătorit cu văduva longobardă a lui Atenulf I, Maria, totodată fiică a lui Pandulf al IV-lea de Capua. Conducătorii normanzi din sudul Italiei au numit duci de Gaeta din diferite familii locale cu oarecare proeminență, în special normanzi, până la 1140, când ultimul duce originar din Gaeta s-a stins, lăsând orașul în mâinile regelui Roger al II-lea al Siciliei, căruia i se adresase încă din 1135. Primul duce normand după scurta domnie a lui
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
rombencefalului și mezencefalului. În săptamâna 4-a (23 zile) de viață intrauterină se formează mugurii mandubulari, ce se vor uni median și ventral și vor forma primul arc branhial. În stadiile următoare (embrion de 25-26 zile), în partea sa dorsală, proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
partea sa dorsală, proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
superioris") sau mușchiul glosofaringian, glosofaringianul ("musculus glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin contractat și astfel alimentele nu pătrund în rinofaringe; de asemenea se contractă într-un mod peristaltic în timpul deglutiției. Este inervat de plexul faringian
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]