3,283 matches
-
este profesia prin excelență, probabil prima, dezvoltată istoric de omenire.” Este de remarcat aici că, mai mult ca sigur, caracterul istoric al profesiunii a determinat nominalizarea specializării de aeduca pe alții cu însuși termenul generic al tuturor profesiunilor: profesor. A profesa înseamnă a practica în special funcția de educator în raport cu unele categorii de populație, dar și într-o dependență clară în raport cu propria persoană. Profesorul este prin excelență un adult, de cele mai multe ori mai în vârstă decât cei educați. Ca adult, ca
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
caz, femeile însele contribuie la „reprogramarea mașinăriei patriarhale”. Feminismul radicalxe "„feminismul radical" s-a configurat în America de Nord din nemulțumire față de stânga radicală a anilor ’60-’70 și de marginalizarea spre care tindeau să fie împinse problemele femeilor, indiferent de ideologia profesată de către diferite orientări politice. Chiar și în contextul unei stângi cu pretenții universal eliberatoare, femeilor din interiorul mișcării li s-au redistribuit roluri tradiționale: să scrie lozinci, să facă operațiuni de secretariat și cafele, să asigure confortul bărbații revoluționari. Feministele
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (Kligmanxe "„Kligman,Gail", ibidem, pp. 124-130). Avorturile în spital se făceau cu aprobarea procuraturii, eventual cu un procuror prezent în astfel de cazuri. Medicii și moașele riscau închisoarea și retragerea dreptului de a profesa dacă nu procedau la denunțarea femeilor care voiau să avorteze. Cum avorturile s-au practicat totuși pe ascuns, cei mai mulți ginecologi, ca și cele mai multe femei de vârstă fertilă intrau deja în situații de culpă și de vulnerabilitate, indiferent dacă erau prinși
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în funcție de problemă, și deci expresia „număr semnificativ de persoane” trebuie tratată cu relativitate. Acest număr nu înseamnă neapărat majoritatea populației sau a unui public, iar eficiența opiniei publice în raport cu puterea politică și administrativă nu depinde atât de numărul membrilor ce profesează o anume opinie, cât de intensitatea atitudinală ce stă în spatele opiniilor și de activismul în viața socială (F. Allport, 1937). 3. Populația preocupată de o anumită problemă formează publicul. Sunt mai multe publicuri, fiecare constând din totalitatea indivizilor afectați de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pletoric, cu fața roză și păr bIond, rar. Cu tot numele nemțesc, era român curat, dintr-o familie răzășească, și bănuia a se trage dintr-un ostaș al lui Ștefan cel Mare poreclit astfel ori poate de origine străină. Hergot profesa medicina infantilă și trăia în casa albă cu două loggia, împreună cu soră-sa, ceva mai tânără, Erminia, celibatară ca și el. O altă soră, Paulina, se căsătorise cu Conțescu. Erminia fusese cu un sfert de secol în urmă obiectul unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renunțase complet la ideea de a face un lucru excepțional. Ideea unei "catedrale a neamului" persista în cercurile "patriotice" și religioase, și Pomponescu era omul la care toți se gândeau, numai pentru motivul că era un personaj politic și fiindcă profesa verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nu mai are. Îi dăduse nu chiar prea de mult o sumă foarte importantă, un adevărat depozit, prin care înțelegea să scape de orice grijă materială câtăva vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și el, care nu se risca. - Spune-mi, domnule, ce fel de om este acest Gavrilcea, care văd că e un personaj? Gaittany bătu în retragere, prudent: - Ți-am spus că doar am auzit de el. Cine este propriu-zisși ce profesează n-aș putea să-ți spun. Și, conform obiceiului său, încercă să schimbe vorba, revenind tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
văzut deunăzi pe Calea Victoriei la braț cu fata lui, o cunosc acum (faptul era adevărat). - Ioanide este mehenghi, dădu Suflețel definiția situației,graeculus insidiosus! Joacă pe mai multe cărți. Își împinge băiatul pentru cazul când ar da năvală bestiile. (Suflețel profesa o antipatie zgomotoasă și foarte sinceră momentan împotriva Mișcării, de acord cu ceilalți doi, în tonalități deosebite.) - Crezi oare? se îndoi Gulimănescu. În fond, interogația lui avea, intim, cu totul alt sens și trebuia înțeleasă astfel: "Crezi oare că e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neobișnuit. Hagienuș era un mare sceptic în multe privințe, și când se afla în cuprinsul arheologiei făcea declarațiile cele mai nihiliste. Seara însă, înainte de a se culca, se închina, la fel făcea când trecea pe lângă biserici și, scos din antichitate, profesa cea mai patriarhală religie. La unul din prânzuri, Hagienuș avu plăcerea de a constata că i se gătise mâncările la care ținea mai mult, plus plăcinta cu cremă, prăjitura lui favorită. Masa avea un aer suspect festiv și orientalistul, plin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
guvernantă la copii, avea încălzire centrală și frigider. Își prepara conștiincios cursurile, repetîndu-le cu îmbunătățiri. Nu se entuziasma personal de nimic, însă dacă altcineva ridica în slavă un autor sau o operă aproba energic, îi confirma părerile. G. Călinescu Nu profesa nici o dexteritate, ieșea chiar și în curte bine îmbrăcat, mulțumindu-se a inspecta munca altuia. Dimineața, guvernanta venea cu copiii și-i dădeau colectiv bună ziua, lucru ce încînta pe Gulimănescu. Soția lui nu făcea gospodărie, masa n-avea calitatea aceleia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și disparate, fiind cenzor într-o bancă, lector la o editură, consilier juridic al unei întreprinderi, izbutind să cumuleze un număr foarte mare de venituri, fără altă contribuție decât aceea de a asista din când în când la cîte-o ședință. Profesa foarte rar avocatura, neavând talent oral și fiind specializat mai ales în documentație istorică. Nu câștiga mai puțin prin această abstențiune. Discreția lui era așa de absolută, încît nimeni nu știa exact în ce combinații era băgat, și numai printr-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparțin neamului său. Din nefericire, tata, după opinia mea, e pe o cale greșită, fiind mai bătrân moralmente decât s-ar aștepta de la vârsta lui. Filozofia mea e a tinereții absolute. Tata va râde când va auzi că eu am profesat o filozofie, crezîndu-mă străin de orice cugetare. Este adevărat că filozofia mea, a noastră, nu e o filozofie de manuale; Kant, Hegel ne interesează puțin. Noi profesăm o filozofie ieșită din trăirea directă, o filozofie combatantă. ("Hm! Hm!" însemnă Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e a tinereții absolute. Tata va râde când va auzi că eu am profesat o filozofie, crezîndu-mă străin de orice cugetare. Este adevărat că filozofia mea, a noastră, nu e o filozofie de manuale; Kant, Hegel ne interesează puțin. Noi profesăm o filozofie ieșită din trăirea directă, o filozofie combatantă. ("Hm! Hm!" însemnă Ioanide cu umoare pe caiet.) Unul din comandamentele noastre este: a trăi în prezent. De fapt, a nu trăi în prezent reprezintă pentru mine o pură contradicție, fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satisface decât în mijlocul civilizației Europei tinere, după tipare consfințite de instituțiile juridice în spirit nou. ("O civilizație sui generis - scrise Ioanide - a cărei lege este crima!") Am impresia că tata, mare amator de literatură, deși el însuși inapt a o profesa, face o distincție în favoarea artelor plastice, arhitecturii îndeosebi. Aceasta după el e strâns legată de viață, neimitând nimic. Îi dau dreptate numai întrucît locuința pare a fi necesară omului, dar că gloria sa câștigă prin construcție neg. Cine se întreabă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și cizmele: luptă, disciplină, camaraderie. Voluptatea noastră e de a trăi ca numere de ordine, respingând întrecerile calitative pe care le cultivă comuniștii, cum mi-a spus Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de moarte, precum gazelele, au în ghearele leului senzația vitală cea mai ridicată. Cu cât mai fericite ar fi dacă ar fi înzestrate pentru război!¤ (Ioanide trecu peste alte rânduri, părîndu-i-se pure divagații.) Noi avem cultul morții și, fără a profesa sinuciderea sau a căuta moartea cu dinadinsul, credem că acuitatea vieții se verifică în înfruntarea morții: a muri în încleștare, acesta e supremul bine pe care-l oferă viața. Restul e deșertăciune. M-am exercitat atât de mult în acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veșnicie, națiile inferioare sunt ireligioase. Forma confesiunii e secundară. Germanii noului Reich nu s-ar scandaliza a primi cultul lui Wottan, s-au și făcut propuneri. Religia cea mai veche într-un popor e și cea mai profundă. Noi deocamdată profesăm creștinismul, personal aș înclina pentru cultul lui Zamolxe și o eventuală sanctificare a lui Boerebista și Decebal. Dar motivul esențial pentru care adoptăm spiritualismul este că e dogmatic și n-admite discuția. Ne-am săturat de raționalismul care obligă la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu pântecele pe el, să-i țină răcoare. De asemeni, Ștolț are un vegetal din care mușcă atunci când e bolnav. Natura e deci pentru el mai mult o farmacie. Intelectualicește, Ștolț asistă cu interes la toate industriile pe care le profesez. Ține cu orice chip să fie de față la toate operațiile. Când o saltea e gata, după ce a privit fix cum se lucrează, se urcă pe ea și se întinde, încîntat de inventivitatea omului. De aceea, în materie de arhitectură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot plin de răutate. În timp ce Pomponescu era ministru, în imposibilitatea fizică și morală de a profesa arhitectura, Ioanide îl lua peste picior, confiscîndu-i ideea sa favorită, executînd-o demonstrativ. Niciodată Pomponescu nu simți mai tragic insignifianța însărcinării sale publice. Era de fapt un om cu desăvârșire ratat, consolat cu un post decorativ, demnitar, nu erou, un director
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a se căsători cu alte două deodată, cu Erminia și cu nepoata lui Conțescu. După manevra despărțirii corporale, Gonzalv își reluă cu mai multă încredere vizitele la nepoata lui Conțescu, ba chiar izbuti a o aduce acasă la el. Nepoata profesa anumite idei libere, în sensul că o fată trebuie să treacă peste orice considerații formale spre a-și asigura fericirea. Anume lecturi pedagogice înrîurise asupra moralului ei. Când văzu paturile copiilor, nepoata întrebă: . - De ce mai ții paturile, dacă copiii s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ofereau posturi importante în străinătate, pe care era decis să le primească din motive tehnice: ar fi avut la dispoziție laboratoare inexistente în țară. Încă de când își luase doctoratul fusese numit conferențiar la facultatea unde era profesor Conțescu, fără a profesa, fiind mereu în străinătate. Acum, sosit pentru scurtă vreme în patrie, tânărul savant se simți dator să facă o vizită oamenilor de știință români și profesorilor. De conferință aproape nici nu știa și era gata a o abandona suplinitorului. Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se părea absurd; în fine: "Jean, nu trebuie să admiți asta", trădând ostilitatea ei pentru tot ce sta în contra intereselor lui Pomponescu sau ale generației sale. Pomponescu însuși se rușina de acest egoism al mamei sale, care, afară de asta, profesa un hedonism exagerat, în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu prezenta nici un interes. "La ce folosește asta?!" întreba ea stereotip. Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
muri, totuși se afla evident într-un mare impas și cu un prognostic sumbru. Gonzalv se liniști iar. . - E ca și mort, domnule! declară el. Un mort viu. Se bîlbîie,nu poate mișca brațul, e în imposibilitate de a mai profesa. De acum încolo Gonzalv începu a bate scările ministerului, în scopul de a cerceta ce are de gând să facă acesta cu catedra lui Conțescu. Se prezentă și la decanul facultății respective, întrebîndu-l dacă n-ar fi oportun să lase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea lor produce și acea supradimensionare despre care vorbeam înainte), unele dintre acestea perfect adaptate la condiția estetică a romanului profesat de G. Călinescu: "Romanul - spunea scriitorul - este în orice caz o operă de știință, sau, cu un termen mai potrivit pentru câmpul artei, un act de cunoaștere...". Ion VLAD, Lecturi constructive, București, Ed. Cartea românească, 1975, p. 197-200. A glumit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]