2,857 matches
-
lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un text care, deși nonconformist, rebel, este elaborat și cultivă sentimentul. Poemele, ample, pot fi
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
aparent [...] Tonegaru e un poet exotic; în realitate, el este poetul celui mai substanțial protest liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de puritatea categoriilor (frecvent e procedeul de a substitui tragicului grotescul și invers!), C. Tonegaru este, înainte de orice, un poet al metamorfozei. Regimul lui afectiv este instabilitatea, fuga de o identitate sigură (și, în compensație, plăcerea
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), Istorie literară și poezie (1974) și Mișcarea literară (1981). Totuși, comentariile „de actualitate” trădează, dacă nu neapărat dezorientarea, cel puțin o retractilitate constitutivă, tradusă printr-o retorică a cunctației, ceea ce se observă încă din primul text programatic cu miză mai amplă (Discuție despre critică, în Carnet critic), unde T. își propune să arbitreze o polemică din 1966 între Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Încercând să medieze opoziția între critica „unilaterală” a unuia și critica „totală” a celuilalt
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
se populează, repede și imprevizibil, de simbolurile creației și dramele cunoașterii, apoi de „bolile” celui care gândește cu vederea, dar mai ales de speculațiile unui Orfeu care vrea să înțeleagă chiar și neînțelegerea. O poezie dificilă, provocatoare, pe alocuri ermetică, programatic ermetică, după modelul textelor filosofice vechi. Conceptele lui Hegel stau alături de ideile lui Pârvan și de ideile taoiste în poeme scrise de un spirit care e bolnav de numărul unu și se gândește, în acest timp, la încă ceva, și
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
recuperat modelele modernității, reprimate de ideologii realismului socialist, le-a reformulat și le-a introdus într-o nouă sinteză lirică. Nu a fost singurul care a făcut această operație de reabilitare a modernității, dar este cel care dă un sens programatic și strălucitor acestui fenomen. Pentru o bună parte din opera lui, până la În dulcele stil clasic, S. poate fi socotit un neomodernist. Nu a rămas însă în interiorul granițelor modernității târzii. Încearcă o nouă formulă (reciclare, între altele, a stilurilor poetice
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
formulată, în Introducția lui Mihail Kogălniceanu la „Dacia literară” (1840), unde se pledează pentru însușirea „duhului național” și, consecutiv, pentru reflectarea în literatură a tot ce ține, în trecut și prezent, de specificul autohton. Ideologia „Daciei literare” a fost reactivată programatic, la începutul secolului al XX-lea, de revistele „Sămănătorul” și „Viața românească”, prin care manifestări tradiționaliste promovate de publicații dinainte de 1900, precum „Vieața”, „Vatra”, „Evenimentul literar” ș.a., s-au constituit în doctrine călăuzitoare ale curentelor dominante până la primul război mondial
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a exploatat, și în teatrul său, ca în poezie, „duhul eresului”, zăcămintele de religiozitate păgână din folclorul autohton. Cât despre eseu, poziția ortodoxă canonică, formulată programatic de Crainic, a fost susținută cu tenacitate, în numeroase exegeze și polemici teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales eseiști și critici de la alte reviste tradiționaliste, precum D. Tomescu, C. S. Făgețel, Al. Dima
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
consilier al ministrului Culturii și Cultelor. Debutează editorial cu Poeme provinciale, volum apărut în 1990. E prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. T. scrie o poezie tipic optzecistă, în care indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a viziunii. Tematic vorbind, coloana vertebrală a discursului liric din Poeme provinciale, Un lucru peste puterile tale (1993) și Tata nu evoluează (2003) o constituie tentativa de a încapsula realul (mundan sau biografic) într-
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
și relativ târzia definire a subiectivității sale creatoare. Traiectoria devenirii scrisului lui T. reține câteva momente distincte: aparent „tradiționalist” în prozele scurte din perioada de început, va evolua spre un modernism extrem - considerat de unii critici „inautentic”, cultivat în chip programatic, pentru sincronizare cu tendințele de ultimă oră -, când experimentează tehnicile Noului Roman, pentru a elibera apoi, dintr-o dată, propria lume interioară, într-un amplu ciclu romanesc, care include volumele Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977), Clipa cea repede(1979
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
și-a adjudecat o notorietate inalienabilă ca autor al unui discurs poetic aliniat programului naționalist oficial din anii ’80 ai secolului trecut. Și aici trece cu ușurință de la elogiu la imprecație, de la stihuirea elegiacă la timbrul pamfletar vituperant. Asumându-și, programatic, statutul de poeta vates și uzând de o retorică tumultuoasă, el celebrează nu numai Miorița sau „mărețele umbre” (Decebal, Niceta Remesianul, Ștefan cel Mare, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ș.a.), ci și pe ultimul conducător comunist („Tu ai venit să
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
varianta Ed. Pastenague, ca traducător, după 1990). Importanța lui Ț. pentru literatura română contemporană o depășește pe cea a operei propriu-zise, datorită caracterului de pionierat al demersurilor lui și, pe de altă parte, a rolului său de catalizator în favoarea adeziunii programatice a unui grup de scriitori la căile înnoirii radicale. Partizan al unui proces pe care îl numește „sincronizarea conștientă a literaturii noastre la evoluția literaturii moderne universale”, contribuie prin propriile scrieri - publicate în momentul prielnic de la mijlocul deceniului al șaptelea
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
procedeul își pierde expresivitatea. Evoluția lui Gh. Tomozei în cadrul generației sale este asemănătoare, până la un punct, cu aceea a lui Florin Mugur. Scutieri ai lui Labiș și formați într-o anumită mentalitate literară (aceea care cultivă poezia evenimentului și respinge programatic modernitatea), ei au prins cu greu cadența impusă de noul eșalon al generației, afirmat după 1960. [...] Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate și a rămas, în esență, un singuratic. Prietenia de mai târziu cu Nichita Stănescu nu i-a
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
volume, cât și în piese pentru radio și televiziune, este tot umoristic. În comediile din Cufărul Pandorei (1997), Transsiberianul de Fetești (1997) sau în cele din Salina de cărbuni (2002), el încearcă să confere un caracter funcțional glumei, îndepărtându-se programatic de umorul facil. Râsul însoțește dramele cotidianului, viețile banale ale unor oameni mărunți. SCRIERI: Iasomia, Cluj, 1972; Cu alte cuvinte..., cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1975; Respirația ceasornicelor, Cluj-Napoca, 1975; Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi, cu ilustrații de
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
22 februarie 1948, cu subtitlul „Ziar ilustrat de informațiuni”. Director: Nicolae Deleanu. Ieșit pe piața presei politice românești imediat după 23 august 1944, cotidianul are o orientare prosovietică apăsat exprimată. U.o. își declară în primul număr, într-un entrefilet programatic în chenar, „hotărârea de a sluji poporul, de a fi alături de el acum, când reintră în drepturile sale” și de a participa „la toate marile și generoasele lui jertfe pentru ziua de mâine, pentru libertate”. Pagina a doua, consacrată prin
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
nuanțate ale textelor cantemirene. Cultul civilizației antice greco-romane - observă V. - se leagă la Cantemir de problema originii latine a românilor și de cea a romanității limbii, problemă nodală în întregul umanism românesc. Un merit aparte al lucrării este examinarea încercării programatice a lui Cantemir de a alcătui o terminologie științifică autohtonă prin calc semantic după limba latină și prin introducerea unor neologisme în domeniul filosofiei, nu doar latinești, ci și din alte limbi, în special din greacă, ca și identificarea părții
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca cu ocazia apariției volumului Ulise. Cu același ton insurgent și în imagini violente se precizează că Voronca, „inventatorul
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
cu numele real sau cu pseudonimele Peter Quince și Cydonius. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1998), Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (2002, 2003) ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Fălticeni le-a promovat, U. optează pentru un demers estetic preponderent teoretic, realizat în lucrările Poetică folclorică (1976), Prolegomene la o estetică a folclorului (1980), Eseuri etnologice (1986), Etnoestetica (1998), Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală (2001). Sunt programatice pentru el reformularea definițiilor culturii tradiționale, detașarea netă de practicile studiilor tematiste, conținutiste, de abordarea cantitativă, descriptivistă, de tehnicismul mărunt, cercetătorul alegând examinarea calitativă, axiologică a creației populare, convins, spre deosebire de teoreticienii utilitarismului creației folclorice, că în spațiul oralității frumosul este
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
Cotruș: luând act de „numeroasele contradicții” înregistrate de critic în Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, V. demonstrează că aspectele semnalate alcătuiesc un „sistem al contradicțiilor consecvente”, în care viziunea mateină asupra lumii („viața care se viețuiește”) e subminată programatic de mitologia sa („viața care se visează”). Dar dacă aceste analize erau rezultatul unor obligații profesionale, eseul Anton Holban și personajul ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o lectură en simpatía
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta M. Z. Ionescu sau în lamentațiile lui H. G. Lecca. În schimb, o încercare de ieșire din această atmosferă de jale confecționată schițează debutantul I. Păun-Pincio în Te-afunzi mereu, poezie programatic antidecepționistă. Panaite Zosîn, colaborator la publicațiile socialiste, față de care V. a manifestat o simpatie deschisă, introduce tematica muncitorească (Minerii). Istoria și critica literară ocupă un spațiu restrâns. V. D. Păun semnează studii de estetică (Despre urât, Despre ridicol și comic
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică drept unul din principiile modernismului literar: preeminența lirismului. Într-un interviu acordat lui I. Valerian, V. declara: „Nu există decât un gen literar: poemul. Numai
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său de poezii originale se intitulează, semnificativ și oarecum programatic, Arte & meserie. DUMITRU MICU SCRIERI: Poezii, București, 1965; Proză. Exerciții de stil, București, 1967; Hoinărind prin București, cu fotografii de George Șerban, București, 1968; Récital extraordinaire, tr. Ileana Vulpescu, Paris, 1969; și alte poezii, București, 1970; Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
astfel limitat în cercul kantian al frumosului, în „etero-cosmic”, se ajunge la perceperea „sufletului lumii”. Poezia, artele vizuale, muzica, teatrul, arhitectura, urbanismul - iată principii în interacțiune, orientând spre o „concepție estetică a lumii”. După Estetica, volume cu finalitate înrudită continuă programatic: Filosofie și poezie (1937), Raționalism și istorism (1938, apărut dintr-o eroare tipografică cu termenii din titlu inversați), Studii de filosofie și estetică (1939), Transformările ideii de om (1942), Filosofia culturii (1944); din această etapă datează și Introducere în teoria
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
renunțat încă a crede în triumful artei autentice” ș.a. Orientarea modernistă e întărită prin raportarea la personalitatea lui E. Lovinescu, considerat „singurul director cultural român care a dovedit cea mai largă comprehensiune pentru toate manifestările scrisului contemporan”. În ce privește dimensiunea activ programatică, publicația se dorește deschisă „prozatorilor și poeților tineri, aceia al căror talent la început are de parcurs - oricum - drumul greu al indiferenței masei”, precizând: „Vom prezenta, așadar, sistematic pe tinerii poeți în a căror sensibilitate vom fi descoperit mai ispititoare
ZODIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest) în „75 HP” - „Artistul nu imită, artistul creează”, V. nu ostenește să afișeze principiul originalității, al ineditului, sub lozinca „Inventează, inventează”. După el, arta se definește prin surpriză, implicit exclude regulile, canoanele: „A hotărî dinainte
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]