1,628 matches
-
prin sciziunea Partidului Național Liberal (în 16 mai 1995), partidul a fost în 1996 membru al Alianței Naționale Liberale Ecologiste. 169 Întemeiat în 19 martie 1990, partidul a fost în 1992 membru al Alianței pentru Demnitatea Națională (cu Partidul Democrat Progresist și Partidul Revoluției Române). 170 Fuziune cu Partidul republican în septembrie 1991. 171 În martie 1998, partidul fuzionează cu grupul Berca a Partidului Democrat Român și Partidul Noua Românie pentru a înființa un nou Partid Național Român, care va fuziona
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
constituise o alianță cu Partidul Dreapta Națională (1977). 185 După 1922, membru al UNVR (vezi nota consacrată Partidului casa Română a Europei Democrate). 186 Înființat în 23 aprilie 1990, în 1992 membru al alianței pentru Demnitate Națională (cu Partidul Democrat Progresist și Partidul Național Progresist). 187 Fuziune prin absorbție în Partidul România Mare (6 septembrie 1996). 188 După alegerile din 1992, membru al ANSD (vezi nota consacrată Partidului democrat Independent). 189 În 23 mai 1991, constituie împreună cu ate trei formații Partidul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Partidul Dreapta Națională (1977). 185 După 1922, membru al UNVR (vezi nota consacrată Partidului casa Română a Europei Democrate). 186 Înființat în 23 aprilie 1990, în 1992 membru al alianței pentru Demnitate Națională (cu Partidul Democrat Progresist și Partidul Național Progresist). 187 Fuziune prin absorbție în Partidul România Mare (6 septembrie 1996). 188 După alegerile din 1992, membru al ANSD (vezi nota consacrată Partidului democrat Independent). 189 În 23 mai 1991, constituie împreună cu ate trei formații Partidul Democrat care va face
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un automatism datorat acestei ambiguități naționale generează o sub-utilizare a altor linii de conflict care traversează societatea românească, cum ar fi opoziția dintre marii proprietari de terenuri și o mică aristrocrație care se îmburghezește, o opoziție între o minoritate intelectuală progresistă de inspirație marxistă care încearcă să însuflețească politic un proletariat puțin vizibil și luări de poziție conservatoare, o opoziție între o mare masă populară rurală, o slabă clasă de mijloc citadină și o elită economică puțin numeroasă. Într-un anumit
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
astfel o ancorare a Partidului Național Țărănesc (PNȚ) în logica reprezentării țăranilor, cu o particularitate, în Transilvania, a unei legitimități construite în raport cu clasa de mijloc. La fel, liberalii sunt într-o anumită manieră, prin opoziție față de conservatori, o forță politică progresistă care, în lipsa unei clase de mijloc dezvoltate, are mulți simpatizanți în cadrul electoratului cenzitar, trăsătură păstrată și în cazul sufragiului universal. Dar, pentru cele două partide legate direct de studiul nostru de caz, identitatea națională este legătura exterioară, supravalorizată, a unei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Pentru versantul anticomuniștilor, contestarea regimului comunist este colectivă, vizând atât forma cât și fondul sistemului, și radicală, propunând o politică de lustrație. (d) Din punct de vedere economic se observă o distanțare progresivă care se instalează între viziunea unei reforme progresiste, susținută de FSN, și o reformă printr-o terapie de șoc, sprijinită de către partidele istorice. Din acest punct de vedere, poziționarea maximalistă va fi asociată în mod direct cu o poziționare anticomunistă, și anume cea democratică. În ceea ce privește PSD-ul după
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
În decursul secolului XX, comunismul joacă două roluri esențiale a căror importanță rămâne relativ ascunsă prin discursurile dominante ale tranziției postcomuniste. Comunismul reușește mai ales în societățile relativ marginalizate, subdezvoltate dar care au de asemenea sub influența ideilor politice europene progresiste, provenite din secolul luminilor. Comunismul joacă într-adevar rolul modernizării economice și sociale rapide 14. Această modernizare s-a realizat în dezvoltarea unei societăți industriale, de cele mai multe ori cu un preț social enorm. În toate țările comuniste, modernizarea a permis
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din Adunarea Deputaților, iar în scrutinul din mai-iunie 1920 doar 16 locuri din 369. Analiza efectuată în urma acestor eșecuri electorale a impus o nouă strategie de atragere a voturilor cetățenilor. La 21 noiembrie 1921 P.N.L. a lansat un nou program progresist, în care a cerut adoptarea unei noi Constituții, unificarea administrativă și legislativă, refacerea și dezvoltarea economică a țării, stabilizarea financiară, înlăturarea abuzurilor în aplicarea reformei agrare, îmbunătățirea situației țăranilor, muncitorilor și funcționarilor, lichidarea analfabetismului. Totodată, P.N.L. s-a declarat împotriva
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
moartea lui Ion I. C. Brătianu, partidul se va retrage de la guvernare, fiind uzat de problemele cu care s-a confruntat și fără a găsi o strategie care să-i permită continuitatea în fruntea țării fără liderul de necontestat. Partidul Conservator Progresist (PCP), condus de Alexandru Marghiloman, a încercat să țină pasul cu noile vremuri prin diferite programe și manifeste, însă acestea nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor populației. Balastul moral al PCP a fost reprezentat de amintirea proaspătă a românilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1918 au izolat PCN pe scena politică, astfel că liderul mișcării a acționat pentru recâștigarea simpatiei populare și a unui electorat stabil. În primul rând a schimbat numele mișcării în Partidul Democrat Unionist (noiembrie 1919) și a adoptat un program progresist, favorabil claselor defavorizate. La alegerile din 1919, noua mișcare nu a dorit să participe, însă la scrutinul din mai 1920 a obținut 18 mandate, în alianță cu Partidul Poporului, participând și la guvernare cu 3 miniștri. Ultima zvâcnire politică a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
țăranul sîrb; țara avea mai ales produse agricole la vînzare și existau puține bunuri de manufactură care ar fi trebuit să fie protejate. Cu toate acestea, problema aceasta a provocat o dezbinare în cadrul guvernului: miniștrii liberali au demisionat, iar Cabinetul progresist condus de Milan Piroćanac și de Čedomil Mijatović a semnat pactul. Și mai important a fost tratatul politic semnat în iunie 1881. Prin clauzele acestuia, ambele state se obligau să rămînă neutre în cazul în care unul dintre ele era
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
va semna nici un tratat fără aprobarea habsburgilor. După încheierea acestor acorduri, el a primit sprijinul habsburgic pentru împlinirea dorinței lui de a ridica Serbia la rangul de regat, fapt realizat în martie 1882, cînd Milan a fost declarat rege. Partidul Progresist, care se afla acum la guvernare și avea să rămînă pe poziții timp de șapte ani, constituia unul dintre noile aliniamente politice. Desprins din aripa stîngă a conservatorilor, el avea un program liberal standard. Membrii lui erau mari admiratori ai
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost primul partid sîrb care a încercat să implice țărănimea în viața politică. Liderul lui, Nikola Pašić, avea să joace de acum înainte un rol de frunte în politica Serbiei și mai tîrziu în formarea Iugoslaviei. În perioada de guvernare progresistă, în conformitate cu programul liberal al partidului, au fost introduse o serie de reforme referitoare la libertatea presei, la învățămîntul general obligatoriu și la independența judiciarului, fiind totodată luate măsuri destinate sporirii creșterii economice. În ianuarie 1883, a fost fondată o Bancă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al partidului, au fost introduse o serie de reforme referitoare la libertatea presei, la învățămîntul general obligatoriu și la independența judiciarului, fiind totodată luate măsuri destinate sporirii creșterii economice. În ianuarie 1883, a fost fondată o Bancă Națională. Guvernarea Partidului Progresist a fost totuși tulburată de mai multe scandaluri, dintre care cele mai mari erau legate de construirea căilor ferate. Pe lîngă aceasta, progresiștii nu beneficiau de un sprijin politic solid. În alegerile din septembrie 1883 radicalii au cîștigat cu o
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
într-adevăr mai ridicate. Pus față în față cu cel al altor regiuni, ca Asia, Africa, America de Sud și Rusia, tabloul Balcanilor nu este chiar atît de întunecat. Chiar dacă regimurile balcanice nu funcționau întotdeauna eficient, fuseseră cel puțin introduse instituții guvernamentale progresiste care puteau servi drept bază îmbunătățirii viitoare a situației. Existau sisteme administrative naționale care acopereau aria întregii națiuni și asigurau servicii polițienești și de siguranță. Analfabetismul era foarte răspîndit, deși fuseseră deschise școli primare și secundare, chiar și în zonele
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
important spre instituirea unui stat modern. Naționaliștii turci urmau deci aceeași cale ca și omologii lor balcanici. Ca în cazul majorității guvernelor din Balcani, reformele regimului Junilor Turci erau copiate după cele occidentale; la urma urmei, acestea erau singurele sisteme progresiste care puteau fi imitate. S-a apelat de asemenea în foarte mare măsură la experți străini. Extinderea influenței străine și prezența consilierilor europeni constituiau cele mai importante probleme pentru guvern, nu numai din cauza amestecului străin în afacerile statului care rezulta
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de guvernămînt ce avea să fie stabilită. Prima sarcină care urma să fie îndeplinită erau instituirea unui cadru constituțional și instalarea unei administrații permanente. În acest moment s-au format două grupuri reprezentînd opinii contrarii. Cel mai conservator era Partidul Progresist al lui Shefqet Verlaci. Acesta reprezenta interesele districtelor sudice și ale celor muntoase din nord. Beii, deținătorii proprietăților, și liderii clanurilor erau principalii lui susținători. El se opunea reformei pămîntului și dorea menținerea intactă a situației sociale existente. Rivalul acestuia
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu forțele conservatoare. Între timp apăruse o opoziție considerabilă față de politica lui: apelase la poliție și la măsuri violente ca să-și împlinească dorințele și era evident că legăturile lui erau cu cei din rîndul beilor și al proprietarilor funciari. Elementele progresiste ale partidului său făceau presiuni privind introducerea reformelor în agricultură și convocarea unei Adunări Constituționale. Noli, Suleiman Delvina și alți cîțiva cu opinii de stînga au părăsit Partidul Popular și au fondat o organizație de opoziție. Alegerile ținute în decembrie
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a Marilor Puteri europene care au instalat primele regimuri. În secolul al XIX-lea, modelul preferat era cel al monarhiei constituționale. Au fost astfel introduse instituții reprezentative și o administrație centralizată. Partidele politice locale, numite de obicei liberale, conservatoare, radicale, progresiste și așa mai departe, erau în multe privințe asemănătoare echivalentelor lor din țările apusene. După primul război mondial, partidele comuniste și țărăniste au căpătat o importanță mai mare; ele au fost urmate în anii '30 de facțiuni cu o orientare
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atenție pur formală prevederilor constituționale. Experții britanici dictau politica economică și financiară, cea a apărării și a afacerilor externe, a securității și justiției, precum și cea în privința sindicatelor și a șomajului." 5 În general, consilierii britanici colaborau cu și încurajau elementele progresiste și moderate ale scenei politice grecești, cum erau partidele conduse de Papandreou, Plastiras și Sofoulis. Totodată, dreapta și regaliștii au reușit să-și întărească influența asupra poliției și a Gărzii Naționale nou înființate. Mîna fermă a Marii Britanii era marcată de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
locuri, 62, majoritatea voturilor au fost acordate candidaților liberali de centru, care aparțineau mai multor grupări conduse de lideri diferiți. Astfel, facțiunea lui Venizelos a cîștigat 56 de locuri, suporterii lui Papandreou 35, iar Plastiras, care era șeful Uniunii Naționale Progresiste, sau EPEK, 45. Partidul Comunist fusese scos în afara legii în 1948, dar membrii lui au putut participa la alegeri în cadrul Noului Front Democrat, care a obținut 18 locuri. Acest echilibru dintre partide făcea dificilă formarea unui guvern stabil. Folosindu-se
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Unită, sau EDA, care avea să rămînă o combinație stabilă în anii următori. Ea i-a absorbit pe foștii membri ai Partidului Comunist, care au jucat un rol important, poate rolul dominant, în activitățile acesteia. Dintre locurile rămase, Uniunea Națională Progresistă (EPEK) a lui Plastiras și secțiunea Partidului Liberal condusă de Venizelos aveau împreună 131 de locuri. Deoarece Papagos a refuzat să intre într-o coaliție, guvernul a fost bazat pe ultimele partide menționate, iar Plastiras a devenit prim-ministru. Guvernul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lor politică, Uniunea de Centru, a intrat într-adevăr în alegeri în octombrie 1961 ca partid unit, dar nu le-a cîștigat: ERE a obținut 50,8 % din voturi, fiindu-i astfel atribuite 176 de locuri în adunare. Împreună cu Partidul Progresist al lui Markenizis, Uniunea de Centru a cîștigat 100 de locuri, iar EDA 24. După înfrîngerea suferită, Uniunea de Centru a declanșat prompt o campanie activă și agresivă împotriva guvernului lui Karamanlis, care rămăsese la putere. Papandreou, principalul purtător de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Partidul Național Țărănesc (România), 154; 157 Partidul Național din Transilvania (România), 75-77; 147; 150; 151; 153 Partidul Popular (Albania), 166; 167 Partidul Popular (România), 264 Partidul Popular (Slovenia), 136; 141; 186 Partidul Populist (Grecia), 162; 164; 192; 280; 366 Partidul Progresist (Albania), 166 Partidul Progresist (Grecia), 375 Partidul Progresist (Serbia), 36 Partidul Radical (Serbia), 27; 38; 39; 43; 107; 139; 186 Partidul Social Democrat (Bulgaria), 131 Partidul Social Democrat (Croația), 70 Partidul Social Democrat (Germania), 178 Partidul Social Democrat (România), 264
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
154; 157 Partidul Național din Transilvania (România), 75-77; 147; 150; 151; 153 Partidul Popular (Albania), 166; 167 Partidul Popular (România), 264 Partidul Popular (Slovenia), 136; 141; 186 Partidul Populist (Grecia), 162; 164; 192; 280; 366 Partidul Progresist (Albania), 166 Partidul Progresist (Grecia), 375 Partidul Progresist (Serbia), 36 Partidul Radical (Serbia), 27; 38; 39; 43; 107; 139; 186 Partidul Social Democrat (Bulgaria), 131 Partidul Social Democrat (Croația), 70 Partidul Social Democrat (Germania), 178 Partidul Social Democrat (România), 264 Pashko, Josif, 341 Pašić
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]