1,461 matches
-
dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și un caracter intra-sistemic. Ruptură față de paradigma rolleriană a internaționalismului proletar s-a produs în cadrul aceluiași sistem, fiind o revoluție lăuntrică, intra-sistemică. Cu toate acestea, modelul teoretic nu necesită o revizuire majoră. Chiar dacă formal, regimul comunist a rămas pe toată lungimea existenței sale (1947-1989) același sistem politic unitar, el a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a recuperat zestrea naționalistă a tradiției culturale românești, în care a încorporat materialismul-dialectic prescris de paradigma marxist-leninistă. "Naționalismul etnic" (românismul) care și-a atins apogeul ideologic în interbelicul românesc s-a prefăcut după 1948 în "internaționalism proletar", iar "națiunea română" a fost metamorfozată în "patria socialistă". În următoarea secvență istorică, "patria socialistă" din faza primară a regimului a devenit, după 1964, "națiunea socialistă" în faza ultimă a regimului comunist român. După momentul '89, filonul naționalist ale cărui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință la Partidul Comunis Român. Singurele elemente reziduale ale istoriei proletare centrate pe lupta muncitorească în numele idealului libertării sociale sunt de găsit în referirile făcute la crearea Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România în 1893, care "a condus lupta pentru ziua de lucru de 8 ore, pentru dreptul muncitorilor de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
țării, pentru libertate" (Almaș, 1994, pp. 106-107). Panteonul proletar-partinic, alcătuit din partizanii mișcării muncitorești decedați în grevele, demonstrațiile și manifestațiile organizate cu precădere în perioada interbelică, este complet abolit. Pe fondul acestui vacuum creat prin depopularea panteonului național de personajele proletare, sunt canonizate figuri martirice prelevate din Războiul de Independență din 1877-1878. Două nume ies în evidență prin sistematicitatea cu care sunt repetate în toate manualele din generația discursului monofonic (1991-1997): "maiorul George Șonțu" și "căpitanul Valter Mărăcineanu" (Almaș, 1994, pp.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele naționale. Doar odată cu intrarea în noul mileniu, literatura didactică începe să promoveze masiv un umanitarianism postnațional, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a sfârșit prin răsturnarea regimului monarhic ereditar, sămânțat în sistemul politic românesc în 1866, și înlocuirea acestuia cu un regim de "democrație populară" sub conducerea comuniștilor instalat prin presiunea tancurilor sovietice staționate pe teritoriul României. Sub înrâurirea doctrinei internaționalismului proletar și a patriotismului socialist (în fapt, ideologii antinaționaliste), prima fază a socialismului românesc (1947- 1964) a restructurat dramatic memoria istorică sedimentată în conștiința colectivă prin eviscerarea măduvei naționaliste a memoriei românești. Trecutul național este supus unui intens proces de socializare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devenit: Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit În tentativa lor de a-l arunca la coșul de gunoi al istoriei, dar chiar au reușit să-l proclame, cu Înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui Începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Ion Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care Încerca să distrugă suportul moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că Nietzsche, Marx și darwiniștii sunt părinții dictatorilor contemporani, prin crearea și promovarea fascismului, nazismului și doctrinei proletare. Demonstrează, de asemenea, că morala creștină “ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În societate” Soluția? “Înapoi la morala creștină” conchide savantul. Afirmații extrem de curajoase, Într-un moment când invazia comunistă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
revoluționat industria automobiluilui american, și care a furnizat și termenul de fordism: serie mare, piață extrem de extinsă, preț de cost pe unitate mic, preț de vânzare mic. Atât criticii de stânga cât și cei de dreapta au condamnat cu mânie proletară sau aristocratică (și în America au rămas aristocrați, măcar ai spiritului, vezi Harold Bloom) dezvoltarea și impactul considerabil al culturii de masă. Adorno și Horkheimer, reprezentanții de inspirație marxistă ai Școlii de la Frankfurt, de exemplu, au fugit de nazismul lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prețioase, la altele, aparținând unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în câmpuri, Când hohoteați lângă grânele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi când aruncați în furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri în locul bulgărilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și violența colonială, globalizantă. Fiecare a conceptualizat un anume tip de antropocentrism deviant de la antropocentrismul dialogic creștin, ca ocultare a libertății după fire a omului. Numele celor trei forme deviante în ideologii au fost: proletcentrism (care a dus la revoluțiile proletare), etnocentrism (generator de războaie devastatoare între marile națiuni europene) și occidentalocentrism cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a dominat secolul al XIX-lea, culminând, însă, în al XX-lea; al doilea se dezvoltă paralel și în antiteză și coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Și ne găseam încă în ultima fază a modernismului, când pariul era cultura. Într-o lume policentrică (dar cu un singur Centru!), s-ar fi dobândit o victorie decisivă împotriva monotoniei etnice, pe care mai încercase s-o doboare internaționalismul proletar. Rămâne obscură sintagma monotonie etnică, ea inducând ideea că pe glob ar fi o singură "etnie", ceea ce e de domeniul fanteziei. Ne luminăm aflând că respingerea etnicităților se face în favoarea multiculturalismului, care ar fi, totuși, imposibil fără existența diversităților etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
antiteză monstruoasă, căci minoritarul partid comunist (de 1000 de membri!) a ajuns să distrugă o națiune întreagă. Postmodernista "politică a corecturilor" își merită numele de "neocomunism american", fiindcă pune sub semnul întrebării dreptul la existență a națiunilor, precum altădată internaționalismul proletar. Iar globalismul actual, conceput, în mintea unora, împotriva națiunilor, declarate entități anacronice, se fundează pe aceeași aberație ideologică a răsturnării raportului dintre majoritate și minoritate, în care cea din urmă să dicteze și să-și supună majoritățile. În cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-a produs în plin război rece, în urma falimentului economic al economiei centralizate. Proiectul neîncheiat al modernității a avut corespondent un alt proiect cel al internaționalismului proletar, care propunea, în plan cultural, un ideal asemănător. Cu alte cuvinte, comunismul se arăta mai "avansat" comparativ cu modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul voinței de globalizare a sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dieckhoff, op. cit., p. 24. 152 Ibidem, p. 25. 153 Ibidem, p. 37. 154 Ibidem, p. 44. 155 Cf. Viorel Patrichi, Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu, Editura Zamolxe, București, 1998, p. 525 ș. a. Dacă vechiul cominternism lucra în numele internaționalismului proletar, deminternismul întreține iluzia unei democrații globale la umbra căreia acționează nestingherite mafiile economice internaționale, interesate să nu întâmpine obstacole "naționaliste" în interiorul popoarelor spoliate. "Nostalgicii de toate culorile oscilează inconștient între aceste două iluzii fundamentale (internaționalism și deminternism, n. n.). Ultimul imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
doar pentru cea muncitoare. Marx crede c] mișcarea acesteia este în interesul „unei largi majorit]ți” (MEW 4: 472; CW 6: 495), dar interesele clasei muncitoare sunt interesele unei anumte clase, nu ale omenirii în general. Marx crede c] mișcarea proletar] va conduce la dispariția societ]ții bazate pe clase, realizându-se astfel emanciparea universal]. Dar primul pas este emanciparea acestei clase de iluzia ideologic] a societ]ții bazate pe clase. Această înseamn] c] ea trebuie s] își urm]reasc] interesele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar pentru proletariat. Echivalarea intereselor proletariatului cu interesele universale sau cu un bine imparțial (acesta este cazul trat]rii lor că moral]) este pentru Marx un model de falsificare ideologic] - și chiar un act de tr]dare a mișc]rii proletare (MEW 19: 25, SW 325). xi. Are morală vreun viitor? Într-un fragment din Anti-Dühring, Engels contrasteaz] morală ideologic] a societ]ții divizate în clase cu „o moral] uman] a viitorului” (MEW 20, p. 88; AD, p. 132). Acest fragment
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noi, la fel ca si adev]rurile științifice care țin de o revoluție științific] viitoare. Nici una dintre remarcile lui Engels nu ii ajut] pe cei care doresc s] foloseasc] standardele morale pentru a critica orânduirea capitalist] sau pentru aghida mișcarea proletar]. xii. Concluzie Antimoralismul lui Marx nu este o idee ușor de acceptat. Nu este inc] limpede cum am putea s] ne gândim cu seriozitate la noi și la relațiile noastre cu ceilalți în termeni care s] nu aib] deloc leg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agrară și, sub pseudonimul Petre Mircescu, Reforma agrară, Pe două fronturi), Dumitru Drăghicescu (Asupra marxismului), I. Sion (Socialismul în România), N. D. Cocea. Preocupările redacției se grupează în jurul unor probleme de natură socială și politică, precum caracterul revoluționar al revendicărilor proletare, lupta de clasă, campania pentru votul universal, critica ideilor burgheze. Prin preluarea unor texte de Paul Lafargue, Gustav Auerbach, Otto Bauer, Gustav Eckstein din revistele „Die Neue Zeit”, „Le Socialisme”, „Der Sozialdemocrat”, „The Industrial Union Bulletin” și chiar din „România
VIITORUL SOCIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290566_a_291895]
-
clișeele naționaliste pe care le știam de la bunici sau din lecturi. De fapt, naționalismul lui Ceaușescu nu aducea nimic nou În repertoriul românesc antimaghiar, ci doar Îl recondiționa pe cel antebelic, scos de la naftalina care Îl neutralizase În anii internaționalismului proletar. Cât de stupizi au fost acei concetățeni de-ai mei care au rezonat la o manipulare atât de rudimentară (unora nu le-a trecut nici până În ziua de azi) - nu am Încetat să mă minunez niciodată! În ce mă privește
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că În timp ce eu expuneam, În articolul respectiv, numeroase argumente Împotriva tezei federalizării Transilvaniei, patrioții de serviciu au Înțeles, pur și simplu, lucrurile pe dos (sau au dorit să le Înțeleagă În felul acesta) și, ca urmare, și-au exprimat mânia proletară. Aș mai sublinia un ultim aspect pe care mi l-a relevat această mică aventură. Când un intelectual, mai ales un cercetător, iese În spațiul public pentru a-și exprima o opinie, e bine să se aștepte la orice. Acest
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
socialiste au suscitat un ecou relativ redus la românii din Transilvania (mai ales comparat cu cel Înregistrat În Principate). Această situație este explicată prin preeminența factorului național, prin inexistența unor structuri sociale capabile să rezoneze la atari influențe (elemente urbane, proletare sau mic-burgheze puțin numeroase), ca și prin dificultățile difuzării unui asemenea mesaj În Monarhia Austriacă. Dar constatarea de mai sus este valabilă doar În cazul socialismului utopic francez. Ea trebuie amendată serios dacă ne gândim la receptarea socialismului creștin, de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
văzut, unde e cinematograful în „articolul” propagandistic vizual al lui Vertov ? E în toată secvența. Pentru că ea este precedată de imaginea Operatorului așezată peste oraș, după care obiectivul camerei se deplasează pe o pancartă pe care scrie „Cinema de film proletar”. Deci ce vedem este un posibil film în film făcut de un cineast proletar despre ravagiile alcoolului și anacronismul bisericii. Cineochiul deschide ochii oamenilor muncii, cum spunea Troțki. Aelita (Iakov Protazanov, 1924) „Cuvântul liber al oamenilor liberi e mai puternic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]