1,071 matches
-
a pierde o parte din patria noastră, Basarabia, și a adaoge la pământul strămoșesc ținuturile de peste Dunăre ale Dobrogei, credem că cestiunea aceasta (s.n.) trebuie cercetată mai cu deamănuntul și din mai multe puncte de vedere"363. În categoria pro-formelor pronominale și adjectivale, o pondere însemnată o înregistrează categoria demonstrativelor (aceasta, celălalt, acel, același ș.a.) și a relativelor (care, cărei, cine, ce ș.a.). De cele mai multe ori, un paragraf înregistrează mai multe tipuri de pro-forme: Dar dacă dreptul nostru istoric și împrejurările
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gramatică particulară, dincolo de variabilele organizării de suprafață (pamflet, cronică, notă informativă, articol polemic etc.). Abordarea transfrastică a permis identificarea mecanismelor relaționale de obținere a coeziunii în publicistica eminesciană, dintre care amintim: recurența unor secvențe lingvistice, utilizarea conectorilor interfrastici, unitatea sistemului pronominal și verbal, prezența deicticelor, folosirea pro-formelor, cultivarea paralelismului și a anaforei ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolului, distingem organizarea simetrică a propozițiilor, frecvența intercalărilor, folosirea cu predilecție a paralelismului sintactic și a inversiunilor topice. Fiecare dintre speciile jurnalistice cultivate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre faptele de limbă a căror asemănare, reală sau aparentă, poate genera confuzii. Au ca obiectiv prevenirea interferenței deprinderilor prin discriminarea netă și opunerea procedeelor noi celor vechi. De exemplu: adjectivele și adverbele care sunt cuvinte omonime, pronumele și adjectivele pronominale corespunzătoare, formele neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv etc. Operația de diferențiere prin opunere, ca și cea de motivare, poate intra în componența altor exerciții sau se poate constitui ca exercițiu de sine stătător. Exercițiile de recunoaștere constituie baza celor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
rachetă antitanc, trasă de pe un acoperiș alăturat, se repede spre mulțime... Acest atentat, care a făcut doi morți și nouăsprezece răniți, a provocat o undă de șoc în regiunea nordică. Le Monde, 3 ianuarie 1997 În (a), există o anaforă pronominală: pronumele "ele" anaforizează grupul nominal "retragerile". În (b), anafora este de un tip diferit: "acest atentat" nu este un pronume, ci un grup nominal, iar el anaforizează o frază întreagă, adică "o rachetă antitanc, trasă de pe un acoperiș alăturat, se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o identificare mai ușoară a termenului anaforizat. O relație asimetrică Endofora este o relație prin excelență asimetrică, care leagă două elemente ce nu sînt plasate pe același plan și dintre care numai unul depinde de celălalt. De exemplu, în catafora pronominală: În timp ce ea circula pe șoseaua județeană 920... Sylvie Lecat... lui ea îi lipsește ceva pentru a putea fi interpretat și tocmai de aceea acest pronume trebuie pus în relație cu un alt termen al cotextului, "Sylvie Lecat", care nu are
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Astfel, rîsul nu ajută să depășim momentele dificile ale vieții. Santé et Fitness, nr. 11, ianuarie 1997 Nici una din aceste trei ocurențe pentru "rîsul" nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretată. Ele își sînt suficiente. 2. Pronominalizarea Endofora pronominală Categoria tradițională a "pronumelor" amestecă două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentant (sau pronumele substitut) și pronumele autonome. Numai primele, care variază în gen și număr, sînt elemente endoforice, adevărate pro-nume, adică elemente care reiau o altă unitate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se întoarseră. Fiecare avea cîte un sac. (reprezentant) Pronumele reprezentant cel mai utilizat și cel mai suplu este el, subiect, și varianta sa morfologică lui, precum și determinanții posesivi la persoana a treia (sa, săi, sale, lor), care includ o anaforă pronominală. Exploatarea pronominalizării Enunțiatorul poate profita de proprietățile pronumelor pentru a crea într-un text efecte de sens interesante. Astfel: ÎNOT Jos pălăria, Carvin BUFFALO (Steve Ryan). Ei trebuiseră, din motive foarte diferite, să se decidă să privească Jocurile Olimpice din fața televizorului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
decât în cazul descrierii); - la nivel stilistic, accent pe elemente prin care: - se urmărește sensibilizarea cititorului; - o relatare frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. arta narațiunii, în general; tipul de narațiune, persoana (verbal Ț pronominală) la care se narează; 2. identificarea, definirea și scopul unitățilorb minimale ale narațiunii (teme, motive, subiect, demers narativ etc.); 3. logica acțiunilor; 4. înlănțuirea liniară a evenimentelor, cu sau fără intervenții cronologice; efectul obținut. DESCRIEREA Definiție: Prezentarea, înfățișarea, zugravirea, prin
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
etc. elemente fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac" - a devenit o procedură de focalizare în titlul articolului de presă. Sub aspectul mijloacelor lingvistice, tehnica este susținută de verbe puternic marcate semantic/ de formele pronominale ale eului ("mi-am trimis") etc. 3) Ponta contraatacă: "Băsescu iarăși mă confundă cu Boc. De guvernare mă ocup eu, el a distrus inima României" (Gândul, noiembrie 2012). În aceeași sferă a "atitudinii" este menținut și mesajul titlului de sub 3
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fel ca italiana, categoria articolului partitiv, care, cu substantive nume de materie, la singular, indică o cantitate nedeterminată, iar cu nume de obiecte delimitate, la plural, indică un număr nedeterminat, oarecare. Tot împreună cu italiana, franceza are în comun folosirea formelor pronominale accentuate de caz oblic (de acuzativ-dativ) la cazul nominativ, dar aici situația se datorează faptului că formele de nominativ ale pronumelui personal au devenit unelte gramaticale pentru marcarea persoanei. Fenomenul se poate explica prin puternica înrîurire germanică (în toate limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nous autres Français "noi, francezii". Pronumele reflexiv latinesc a avut o evoluție similară cu cea a pronumelui personal, iar dacă în latină avea forme numai pentru persoana a treia (aceleași la singular și la plural), o dată cu delimitarea unei diateze reflexive (pronominale), unele forme neaccentuate de la persoanele întîi și a doua de la pronumele personal au primit și valoare de pronume reflexive. Latina avea o formă compusă a lui se cu prepoziția cum, secum, din care au rezultat it. seco, sp. consigo, pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar româna, deși nu atestă o asemenea întrebuințare a lui vos (> voi), folosește pentru a exprima politețea verbul la plural, ceea ce sugerează aceeași modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat usted, pentru singular, și ustedes, pentru plural, acesta realizînd în zona americană și opoziția de plural în raport cu tu și vos, ambele cu semnificația "tu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în spaniolă, română și italiană, pronumele posesive de persoana a treia se înlocuiesc prin genitivul pronumelui personal dacă este necesară indicarea genului posesorului (rom. cărțile sale / cărțile lui, cărțile ei). Datorită dublei lor funcții, de pronume propriu-zis și de adjectiv pronominal, posesivele și-au creat în unele limbi forme diferențiate pentru cele două situații, astfel încît, în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce franceza exprimă printr-o determinare suplimentară cu ajutorul pronumelui personal precedat de prepoziția à: c΄est mon livre à moi. Deoarece pronumele demonstrativ ille
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pg. este, apropierea de persoana a doua, sp. ese, pg. esse, apropierea de persoana a treia, sp. aquel, pg. aquelle (apropierea de persoana a doua și a treia reprezentînd, de fapt, depărtarea de vorbitor). Și în italiană există o formă pronominală care arată apropierea de persoana a doua, cotesto (< lat. eccum + id + istum), încît se poate constata că limbile romanice realizează din această perspectivă două tipuri: unul cu opoziție binară, cu pronume demonstrative de apropiere și de depărtare (româna și franceza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și semideponente, datorită înțelesului activ, au adoptat diateza activă sau au dispărut, fiind concurate și înlocuite de verbe cu conjugare activă. La verbele tranzitive, atunci cînd agentul coincidea cu subiectul, s-a dezvoltat, cu ajutorul pronumelui reflexiv, o diateză distinctă, denumită pronominală sau reflexivă, cu care se pot reda în limbile romanice mai multe valori, printre care și unele ale vechii diateze medii. Transformări s-au produs și în cazul diatezei pasive, care are, în toate limbile romanice, numai forme analitice, ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-s și, la plural, dativul feminin și neutru cu -n), existînd numeroase cazuri de sincretism. Articolul însă are desinențe cazuale mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea tare și, nefiind precedat de un articol sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile articolului hotărît, ajunge în situația de a reda cazul. În asemenea condiții, germana are suficiente mijloace sintetice (desinențiale) pentru a indica funcțiile, fără a recurge la procedee analitice, reprezentînd o situație deosebită în raport cu celelalte limbi germanice importante. Deseori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prezintă și ele pronume personale diferite pentru masculin și feminin la persoana a treia singular: engl. he [xi] "el", she [∫i] "ea"; germ. er "el", sie [zi:] "ea". Aceste două limbi, la care se adaugă neerlandeza, au cîte o formă pronominală pentru a înlocui substantivele neutre: engl. it, germ. es, neer. het [ət]. În limbile nordice însă, există o diferențiere de forme între pronumele ce înlocuiește numele de realități (realul) și cel care înlocuiește numele obiectelor considerate neînsuflețite sau imaginate (neutrul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia desinențele ce marchează cazul și se acordă în gen și număr. Declinarea slabă se manifestă atunci cînd adjectivul este precedat de articolul hotărît (sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile acestui articol) purtător al unor mărci de caz, gen și număr, încît formele adjectivului au o relevanță mai redusă: der schöne Tag, die schöne Frau, das schöne Kind, pl. die schönen Tage/Frauen/Kindern. De data aceasta acordul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tot de participiul trecut, dar cu auxiliarul "a fi" (dan. at v(re, sued. att vara, norv. å v(re): dan. Huset är sålt. "Casa este vîndută". În gramatica limbilor germanice nu este specificată întotdeauna existența unei diateze reflexive (sau pronominale), distincte de celelalte diateze (activă și pasivă), deși este menționată specia pronumelui reflexiv cu care se realizează construcții echivalente cu cele din limbile romanice repartizate la o astfel de diateză. Astfel, de exemplu, în suedeză, pentru a forma diateza reflexivă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care sînt însoțite de obicei sau întotdeauna de pronumele reflexiv (precum în germană, sich ärgern "a se plictisi", sich erinnern (an) "a-și aminti") și, desigur, multe dintre verbele tranzitive se pot combina cu pronumele reflexive (sau cu alte forme pronominale, îndeosebi cînd se redă reciprocitatea). Pronume reflexive există în toate idiomurile germanice, dar, la fel ca la cele romanice, numai la persoana a treia forma este de obicei specifică, deoarece la persoanele întîi și a doua sînt preluate forme de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
me(zelf)/mij(zelf) "eu însumi", zich(zelf) "el însuși" etc. Pronumele reflexiv din engleză prezintă un tip aparte, mai întîi deoarece nu este omonim cu altele, fiind întotdeauna compus cu -self, iar, apoi, deoarece antrenează relații cu alte forme pronominale decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-self, iar, apoi, deoarece antrenează relații cu alte forme pronominale decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
permite abateri de la ea, ci și fiindcă unii determinanți (care ar putea fi numiți determinanți de individualizare) nu o urmează, regula lor de funcționare fiind de a preceda determinatul. În această situație se află, în limbile romanice, determinanți precum adjectivele pronominale, numeralele și articolele: rom. doi oameni, pg. uma pessoa, a beleza, duas rosas, fr. mon ami, le garçon etc. Se poate, prin urmare, constata că opinia potrivit căreia în limbile romanice determinanții se plasează după determinați nu se aplică și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]