2,031 matches
-
refăcută, regulată (stranier - stranieră). 13 Au fost notate cu asterisc la dreapta toate formele preluate din Stoichițoiu-Ichim (2007, 2008 - sub tipar). 14 DOOM2 interpretează substantivul ca plurale tantum și recunoaște o singură formă literară scrisă bluejeans, cu două variante de pronunție: [bluginz/ blugins]. 15 Vezi și Croitor, în acest volum, p. 16 Pentru analiza specială a acestui procedeu de substantivizare și pentru ponderea lui crescută în româna actuală, vezi Brăescu, în volumul de față, p. ; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2006a: 231-315). Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
30 Sunt notate cu două asteriscuri așezate la dreapta formațiile pentru care DOOM2 indică, în variație liberă, forma cu vocală accentuată alături de cea cu diftong (chimono/chimonoǔ, delco/delcoŭ, halo/haloǔ), semn al tendinței de acomodare a formei la o pronunție mai apropiată de cea românească. În numeroase alte situații, însă, s-a reținut o singură pronunție, cu finală diftongată: bibeloǔ, bisturiǔ, bistroǔ, cazinoǔ, cavoǔ, crustaceǔ, defileǔ, furoǔ, ghetoǔ, landoǔ, lambriǔ, lingoǔ, maioǔ etc. 31 Pentru trăsăturile neutrului în -uri și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
liberă, forma cu vocală accentuată alături de cea cu diftong (chimono/chimonoǔ, delco/delcoŭ, halo/haloǔ), semn al tendinței de acomodare a formei la o pronunție mai apropiată de cea românească. În numeroase alte situații, însă, s-a reținut o singură pronunție, cu finală diftongată: bibeloǔ, bisturiǔ, bistroǔ, cazinoǔ, cavoǔ, crustaceǔ, defileǔ, furoǔ, ghetoǔ, landoǔ, lambriǔ, lingoǔ, maioǔ etc. 31 Pentru trăsăturile neutrului în -uri și pentru poziția sa în sistem, vezi și Zafiu (1998). 32 Pentru acest substantiv apare și o
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mimico-gestual, uneori renunță și la verb, cum se va vedea mai departe. Felul în care au încercat elevii să găsească ordinea corectă a cuvintelor în propoziție este rodul muncii profesorilor echipei care lucrează cu ei și care insistă asupra corectitudinii pronunției și a conținuturilor însușite. Aceste achiziții sunt inactive în afara școlii unde folosesc exclusiv limbajul mimico-gestual, lucru care îi îndepărtează de topica însușită prin exerciții în școală. Cuvântul semafor, deși cunoscut și folosit de elevi, în varianta scrisă nu e identificat
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
de limbaj și comunicare, accentul se pune pe realizarea comunicării din necesitate, care să stimuleze interesul pentru vorbire, fără să țină seama prea mult de dificultățile articulatorii ale structurilor fonetice. La tehnica vorbirii se exersează, în mod gradat și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite în mod deosebit în învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și în cadrul orelor de tehnica vorbirii, accentul nu se pune - sau nu trebuie pus - pe articularea mecanică a
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
pus - pe articularea mecanică a fonemelor izolate, ci pe structuri fonetice: silabe și mai ales cuvinte, sintagme și propoziții în strânsă legătură cu conținutul lor semantic, în vederea exersării proceselor psihice și a realizării comunicării verbale. Este știut faptul că pronunția, fiind o latură externă a limbajului, însușirea articulării nu conduce automat și la dezvoltarea psihică a copilului. Pregătirea personalului de educație trebuie realizată în așa fel 31 încât acesta să fie capabil să ia decizii în funcție de multitudinea factorilor care concură
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
demutizării, în timp ce memoria vizual-motrică și afectiva este mai bine dezvoltată. Imaginația constă în capacitatea de a crea reprezentări noi, pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior. Prin demutizarea surdomutului și dezvoltarea vorbirii la hipoacuzici se îmbogățește și perfecționează vocabularul și pronunția. Folosirea exagerată a limbajului gesturilor poate deveni un obstacol în învățarea limbajului oral, dar și folosirea metodei orale pure, chiar în educația timpurie, înseamnă a lipsi copilul de o comunicare reală, atâta timp cât limbajul nu este bine instalat. Trebuie avute în
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
continuarea terapiilor specifice de reabilitare auditiv-verbală și anume antrenament auditiv pentru diferențierea cuvintelor trisilabice și pentru receptarea propozițiilor din trei cuvinte; dezvoltarea limbajului și comunicării prin îmbogățirea vocabularului și introducerea cuvintelor cunoscute în propoziții de trei-patru cuvinte; corectarea greșelilor de pronunție prin automatizarea și diferențierea fonemelor emise corect și prin implementarea în structuri verbale a unor noi foneme consonantice.
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
este evident mai mare - rezultă forma velasgus. 2. În aceeași tendință, prezentă în evoluția tuturor limbilor, de scurtare a cuvintelor se renunță la terminațiile finale us și forma amintită devine velasg. Vorbitorul de limbă care folosește vocale, va înlătura din pronunția sa, în mod inconștient grupurile de consoane dure, dacă sensul nu suferă schimbare. Este și o urmare a unei tendințe spre armonie, spre mlădierea vorbirii. Deci grupul consonantic sg, mai greu de pronunțat, printr-un fenomen de iotacizare, este mai
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
i) 3. Sunetul v urmat de e din cuvântul de mai sus obligă vorbitorul a face o mișcare ascendentă a întregului aparat fonator. Efortul de a-l pronunța pe v în asociere cu e, presupune două mișcări distincte: una pentru pronunția consoanei fricative sonore v și alta pentru a menține această ascendență necesară emiterii vocalei e. E vorba de un efort susținut, care a fost înlăturat de puterea de atracție a vocalei pline a, care impune, prin alunecare, aceeași formă, rezultând
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
v și alta pentru a menține această ascendență necesară emiterii vocalei e. E vorba de un efort susținut, care a fost înlăturat de puterea de atracție a vocalei pline a, care impune, prin alunecare, aceeași formă, rezultând cuvântul valah, întrucât pronunția grupului va din lexemul valah destinde mușchii, se renunță la contracția amintită, efortul reducându-se la unul minim posibil; gura rămâne deschisă și intervenția consoanei lichide l este aproape anulată, ca efort emitent. Legătura dintre grupul va și la din
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
la câteva exemple. În sudul Dunării valahilor, românilor li se spune vlahi; denumirea le-au dat-o sârbii, bulgarii, populații slave sau slavizate în a căror limbă există în vorbire cuvinte ce conțin grupe de consoane, ce duc la o pronunție mai aspră, de ex: sr. Sârbii au chiar o localitate numită Srebenița. În cazul eponimului pronunțat de ei vlahi, e vorba și de adoptarea unei forme fonetice scurtate, ce s-a impus apoi și în cancelariile din țările românești medievale
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
vocala o sau chiar de a se articulează mai aproape, în zona dentală anterioară, ceea ce are ca rezultat pronunțarea consoanei l mai deschis decât cel format în zona palatală, din limba rusă. Așadar, urmărind forma voloh și mușchii antrenați în pronunție, vom observa că e vorba de o singură mișcare prin rotunjire a gurii, pentru pronunția întregului cuvânt, ceea ce sporește ușurința în vorbire, conformă aparatului fonator al slavilor amintiți, în raport cu dublarea mișcării maxilarelor pentru a pronunța cuvântul va - lah din română
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
are ca rezultat pronunțarea consoanei l mai deschis decât cel format în zona palatală, din limba rusă. Așadar, urmărind forma voloh și mușchii antrenați în pronunție, vom observa că e vorba de o singură mișcare prin rotunjire a gurii, pentru pronunția întregului cuvânt, ceea ce sporește ușurința în vorbire, conformă aparatului fonator al slavilor amintiți, în raport cu dublarea mișcării maxilarelor pentru a pronunța cuvântul va - lah din română, limbă mai melodioasă, datorită prezenței mai frecvente a vocalelor în cuvinte care se interpun de
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
plural nu este simțită nici de vorbitorul școlit ca o fiind incorectă, dovadă că ea este foarte veche, și exersată continuu. Această structură în care auxiliarul perfectului compus este nu o, ci a, sau au, se explică prin faptul că pronunția vocalei a, din verbul a lucrat de pildă, presupune o deschidere completă a cavității bucale, ceea ce împiedică vorbirea fluentă, rapidă față de vocala o din forma verbală o făcut, care face, datorită locului de articulare mai sus, în zona palatală, legătura
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
discuție ceva mai laborioasă incluzând și comentarii pe marginea unui fenomen discutat și anume întâlnirea dintre vibranta r dar și apropierea de vocala de susținere î, din forma completă îi trăiește, care dacă ar fi păstrată ar duce la o pronunție mai greoaie. Prin urmare putem vorbi de anumite reguli care impun anularea sunetelor finale, dacă acest lucru nu schimbă sensul. Cele amintiute mai sus sunt valabile pentru toate părțile morfologice: verbe o fo; pronume: nime’; adverbe: numa’; pepoziții: făr’ (Fugi
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
cu implicarea unei energii emitente sonore mai reduse; ori energia emisă de la a la atingerea grupului st este mai mare decât de la ă la pronunțarea legată de același grup consonantic; în cazul nostru putem vorbi de eliminarea unei căderi în pronunție. Ne vom opri și asupra unui cuvânt ce privește o interjecție cu formă arhaică și anume lexemul iacă(tă). Este vorba de o formă sintetică realizată prin compunerea prin abreviere în prima fază a două cuvine: iată, cu sensul verbal
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
o pentru au ale verbului a avea. Legea are reglementări speciale, în funcție de construcția fonetică a cuvintelor. De ex. verbul o ajutat arată că întâlnirea celor două vocale a auxiliar și a inițial al verbului propriu-zis, ar fi dublat efortul de pronunție, prin intervenția inerentă a unei pauze de emisie a fluxului sonor, care ar fi încetinit comunicarea. Un alt exemplu arată altă regulă. Verbul nu s-o păstrat, la aceeași formă verbală, are alte explicații a folosirii formei scurte a auxiliarului
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
s-o păstrat, aduce fluxul emisiei sonore mai aproape și cea de a doua silabă se înscrie în continuarea acestui flux cu mai mare ușurință, față de forma nu s-a păstrat, unde vocala plină a cere o deschidere largă în pronunție, ceea ce impune și efortul mai mare al altor categorii de mușchi ai aparatului fonator. Aceeași regulă e valabilă și în cazul verbului o rămas. Încă sunt multe probleme de explicat în limba română actuală, mai ales în cea a graiurilor
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
o opinie asupra semenilor noștri. Trăsăturile lingvistice (fie ele topolectice sau sociolectice) funcționează ca niște marcatori identitari și sunt supuse unor aprecieri diverse: cutare „accent” este perceput ca fiind greoi sau lipsit de eleganță, iar altul este considerat „Înțepat”; cutare pronunție irită, În vreme ce alta este un semn de complicitate. Aceste reprezentări generează atitudini, studiate intens În Canada Începând cu anii ’60 (vezi tehnica locutorului mascat, În special la Lambert et alii, 1960); teoria identității sociale elaborată de Tajfel (vezi mai sus
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rar Înainte de secolul al XVI-lea, este un simplu omonim al lui lai. Ambele provin direct din laicus. Lai a rămas ca formă populară; laic ar fi forma savantă, creată Într-o epocă În care se pierduse până și amintirea pronunției latine, accentul tonic deplasându-se În franceză pe terminație, În vreme ce În latină acesta se punea pe silaba inițială. Care era sensul acestui cuvânt, ce desemna el mai exact În universul roman? De fapt, este vorba despre transcrierea directă a grecescului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cât mai puțin, cu atât mai bine în cazul nostru. Editarea transcrierii are în principal scopul de a clarifica sensurile și de a surprinde semnificațiile exprimate de cuvintele povestitorului. Un exemplu de clarificare a sensului ar putea fi faptul că pronunțiile specifice ale cuvintelor nu sunt uneori atât de importante ca modul în care este folosit un hm sau ăăă ori subliniază anumite idei. A realiza o transcriere completă nu este neapărat o sarcină ușoară nici chiar dintr-o perspectivă teoretică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
la două rânduri, cursivă și are o structură clară a propozițiilor și a formei paragrafelor. Sarcina dumneavoastră e, în acest caz, să transcrieți povestea persoanei cu propriile sale cuvinte, decizând unde este adecvat să folosiți paragrafele și semnele de punctuație. Pronunția și dialectele sunt aspecte care ridică probleme. Cea mai simplă manieră de a le evita este să fim consecvenți în folosirea transcrierii standard a ceea ce s-a spus, și nu așa cum se aude. Este recomandabil pentru toți, dar în principal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
se mențin o perioadă în lexicul unor scriitori, cu intenționalitate stilistică ludică sau provocatoare. O altă trăsătură esențială a argoului este efemeritatea. De aceea, pentru argou creativitatea este o necesitate. La nivel fonetic, creativitatea se relevă prin particularități fonetice ale pronunției populare a unor cuvinte (a se benocla, panaramă pentru "panoramă", bagabond etc.). La nivel morfosintactic, poate fi identificată accentuarea tendințelor populare ale limbii române, cum ar fi: construcția glumeață a pluralului în -e al unor substantive neutre (benoacle pentru "ochi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceilalți contribuind la construcția intersubiectivității. V. față, gestualitate, politețe, relație interpersonală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004; VARO-LINARES 2004. DH PROZODIE. În antichitatea greacă și latină, prozodia indica variațiile de accentuare, temporale și de înălțime din pronunție, care se foloseau în metrica și în melodia poeziei. Întrucît fenomenele prozodice aparțin vorbirii, iar nu de limbă, interesul pentru ele a fost redus un timp, însă, în ultima jumătate de secol, atitudinea s-a schimbat, sub denumirea prozodie fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]