150,059 matches
-
în cea mai "albă" și "neproletară" zonă a unui oraș industrial ca Pittsburgh" Am refăcut raționamentul filozofic al lui Andrei Cornea zăbovind asupra premiselor, taxonomiilor și definițiilor, pentru că el reprezintă, după părerea mea, contribuția cea mai importantă a cărții. Cornea propune un set de concepte care pot avea - o demonstrează exemplele-analize din a doua parte a cărții și în special din capitolul dedicat Școlii de la Păltiniș - o serioasă forță explicativă. Cu ajutorul lor putem nu doar percepe nuanțe în structura altminteri uneori
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
în special din capitolul dedicat Școlii de la Păltiniș - o serioasă forță explicativă. Cu ajutorul lor putem nu doar percepe nuanțe în structura altminteri uneori înșelătoare sau confuză a unui sistem teoretic-intelectual, dar și înțelege mecanismele de articulare ale sistemului în cauză. Propunînd un criteriu etic de evaluare, Cornea mută discuția într-un plan uman (nu întîmplător unul dintre capitole conține o pledoarie pentru umanism într-o lume în care scientismul reprezintă din ce în ce mai mult paradigma învingătoare), alegîndu-și drept punct de referință gînditorul în locul
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare a unui proiect intelectual nu este pînă la urmă doar unul etic, bazat pe credibilitatea autorului, ci unul emoțional. Ethos-ul face astfel loc pathos-ului, accentul deplasîndu-se asupra legăturii afective dintre cel care propune o idee sau o concepție și cei cărora propunerea le este destinată. încercînd să-și explice multitudinea de reacții contradictorii nu doar la ideile, ci și la persoana lui Noica, Andrei Cornea susține că la temelia ambelor categorii de reacții
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
imaginea comunitară a intelectualității, așa cum o vede Andrei Cornea (a nu se uita sintagma "școală" din titlu), sugerează tocmai o latură socială, nu vulgar-angajată, ci concretizată sub forma responsabilității și devotamentului față de alții, cărora îți asumi riscul de a le propune un mod de a trăi și de a concepe viața. Felul în care concepe Andrei Cornea rolul intelectualului implică prezența și unei intelectualități, iar elementul emoțional prin care îl atașează pe ins grupului (spre deosebire de o legătură ideologică, de pildă) ține
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
l-a ales prin felul său de a gîndi și de a scrie, eu una îl văd destul de singuratic. Poate că lectura acestei superbe cărți să ne convingă pe cît mai mulți să-l urmăm în proiectul pe care-l propune și pentru care, categoric, trece proba responsabilității.
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
cel despre "ultimii debutanți ai mileniului II", cel despre "cărțile memoriei", despre poezia erotică și încă altele. Numărul ultim al revistei (3-4/2004) este și el demn de atenție, structurat pe tema cărților de mare succes ale anilor �70-�80, propuse acum recitirii și eventualelor revizuiri. "Best-seller-uri estetice" numește redacția romane precum Vânătoare regală, Animale bolnave, Galeria cu viță sălbatică, Vocile nopții, Cel mai iubit dintre pământeni, Viața pe un peron, Biblioteca din Alexandria care, într-o măsură sau alta, pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
din gura conducătorilor, fără să ne dăm seama că își bat joc de noi și de miturile noastre. Cui folosesc cei un metru douăzeci și cinci de metal împodobit cu pietre luciose, dar fără nici o valoare? Cel fel de simbol vrem să propunem? Unul al minciunii și al falsului, al lipsei de onoare și demnitate. Ne mulțumim cu astfel de săbii cu năut, așa cum, dresați de Ceaușescu, ne mulțumeam cu orice bucățică meschină zvârlită de Pingelică. Adrian Năstase, intrat pentru eternitate în structura
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, Țuculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
mulțumirea de a construi în echipă: și-a petrecut mult timp, la Institutul de Lingvistică din București, coordonînd lucrări colective, editînd reviste de lingvistică, îndrumând cercetări și lucrări de doctorat ale tinerilor lingviști; citea totul, cu atenție, minuțiozitate, sugerînd și propunînd zeci de modificări. În ultimii ani, a pus multă energie în colaborarea cu lingviștii din Republica Moldova, pentru unificarea normelor lingvistice. Numele i s-a legat mai ales de marile tratate, opere fundamentale pentru descrierea detaliată și fixarea limbii române literare
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
pičces pour ballet). Nici vorbă însă de cameleonism ori versatilitate, ci de adeziunea la o estetică globală, transmodernă, cu care defilează (triumfător?) noul spirit al timpului în muzică. Un spirit care prin panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate, cantonate la nivelul unui singur palier al limbajului muzical, susceptibil de a fi fixat într-un hic et nunc parcimonios, în egală măsură restrictiv și coercitiv. în plus
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
era folosit precedat de lui: "lui Mini... îi păru mai elegantă" (Fecioarele despletite); exemplele similare sînt numeroase: "familia lui Nory" (Rădăcini) etc. Formele în -ei par marcate de o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei care sună artificial și pedant. Că și în
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
și lăsând la o parte persoana însăși a criticului, ceea ce îmi trezise dorința de a frecventa Cenaclul "Sburătorului" fusese faptul de viață, climatul, atmosfera specifică, satisfacția de a mă afla în mijlocul scriitorilor, acolo unde " gândeam eu " pulsa creația. Nu-mi propuneam să devin un cercetător sau critic literar; ceea ce mă țintuia locului, ori de câte ori aveam prilejul, era "trăirea". Acest caracter al prezenței mele la "Sburătorul" și în după-amiezile de la ora cinci când îl vizitam uneori pe Lovinescu, explică gafele pe care puteam
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
mai recent, în 1999-2000, la Editura Minerva. Adaug două observații legate de faptul că Dimitrie Cantemir se află în situația edițiilor critice întrerupte. Prima: ediția începută în 2003 (exact la 30 de ani de la începutul celei originare academice!) nu-și propune să desfășoare toate comentariile și dezbaterile potrivite într-o ediție critică - astfel că nu se poate substitui adevăratei cercetări academice exhaustive (pe cât posibil). Ediția academică își va completa sumarul după alte exigențe științifice. O ediție de nivel mediu, fără întregul
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
seamă în peisajul mediatic confuz al ultimilor ani. Autoportret într-o oglindă spartă este o carte cu o miză aparte în bibliografia lui Octavian Paler. Dacă în celelalte cărți ale sale (vorbesc de volumele de călătorie și eseuri) autorul își propunea să relateze întîmplări din lumea exterioară (impresii de călătorie, comentarea unor opere de artă), dar ajungea, invariabil, la descrierea propriului sine, acum eu-l propriu este în mod programatic ținta însemnărilor. Ideea care stă la baza acestei cărți este aceea
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
împreună cu doi tineri colaboratori ai săi, Aurel Sasu și Marian Papahagi la marele Dicționar al scriitorilor români. Apariția lui era amânată "sine die" din motive ideologice și politice. Printre cei care au făcut un referat asupra dicționarului (cu multe observații), propunând însă publicarea lui a fost și Ion Brad. Lui Mircea Zaciu i s-a părut că și acest referat a îngreunat apariția dicționarului și, timp de 12 ani, o prietenie literară intră într-o eclipsă și se transformă, cel puțin
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
societăților patriarhale (pe cît de mare era șocul produs de apariția lor la recepțiile mondene de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe atît de mare devenea tentația de a le copia vestimentația și modul de a fi) și de a propune modele alternative de existență, scandaloase, dar fascinante. Și dacă miza lor pe formă în detrimentul fondului putea părea rizibilă la momentul respectiv (probabil că astăzi aparițiile lor publice, combinație contradictorie de lux și decădere, de haine purtînd semnele vechimii - uneori, pe cale
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
inclus în această ediție într-un capitol mai amplu despre labirint ca monstru arhitectonic. Asupra lui mă voi opri, oarecum în detaliu, timp de două paragrafe, pentru că el dă bine seama de tipul de decriptare a sensurilor pe care îl propune Andrei Oișteanu. Legenda e veche și binecunoscută: lîngă o cetate din Palestina își găsește sălaș un balaur a cărui poftă de carne omenească e potolită periodic de carnea copiilor oferiți drept jertfă de locuitorii orașului, pentru a fi lăsați să
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
culese abia de jumătatea secolului al XIX-lea. Relația dintre mitologia populară românească, pe de o parte, și mitologia pre- și protoromână, pe de altă parte pare a fi problema cea mai delicată cu care se confruntă cercetătorul care își propune o tratare diacronică a fenomenelor culturii și mentalității populare autohtone. Este vorba de o lucidă și corectă măsurare a aportului - cantitativ și calitativ - al structurilor și motivelor mitice arhaice în cadrul fenomenului cultural complex al mitologiei române". Metoda ca atare, de
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim Luca (1913-1994), autor care, stabilit la Paris în 1952, a optat de atunci pentru expresia franceză. Versurile cu care-și începe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
secolul al XIX-lea al lui Aron Pumnul: ciunismul sau pumnismul. Cum se știe, teoria lui Pumnul se întemeia pe evoluțiile normale în trecerea de la latină la română, în care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei protestăciune / Să întind în orice loc"; Alecsandri, în Rusaliile: "ți-am dat esplicăciunile necesarii"... etc.). Multe creații efemere s-au păstrat doar
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce s-ar putea numi Sentimentul umidității la români, decît în Muntenia, iar acest lucru ne dovedește încă o dată unitatea și continuitatea noastră pe aceste meleaguri. O altă atitudine față de ploaia lirică ne propune, de la Tîrgoviște, în revista Litere, nr.4-5 din aprilie-mai 2004, Monica Enache. Mult mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se ia la harță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună parte conștient. Această luptă e cel mai înalt titlu al său de noblețe, cuvânt care va reveni adesea sub condeiul meu. Ceea ce urmează să aduc la cunoștința cititorului îmi propun " dacă se va dovedi posibil " să ocupe spațiul unei suite. Voi lua în considerare (lucru deloc ușor!) întregul corp de tomuri, șase la număr, rememorându-i meandrele, adesea încifrate într-un profund mister. Deoarece volumul VI amintit mă implică într-
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
îi tratezi cu înjurături, atunci bagă de seamă ' asta le știe' și, imediat își vin în fire: 'să trăiți, vă respect'." În final, un text-surpriză: Țîța Chiper, de data aceasta că intervievata de către Iaromira Popovici și Eugen Istodor. Andrei Pleșu propune în prefață cărții că Facultatea de Jurnalistică a Universității din București să aibă, cîndva, "o catedră care să poarte numele Țiței Chiper". Așteptăm să vedem cine va lua în seamă ideea.Post-scriptum Ca membră a juriului care acordă Marele Premiu
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
amintite, mă consider un critic al lui Ion Iliescu, situat pe poziții ideologice și politice diferite, uneori opuse (el este un ex-ideolog comunist, convertit, cred eu, parțial, la social-democrație, eu sînt un susținător consecvent al valorilor liberale). Nu mi-am propus să construiesc un rechizitoriu, ci doar să mă angajez într-un dialog. Este oare nevoie să ofer definiția acestui termen? Dialogul nu este posibil cînd se respinge civilitatea. "Lovitură propagandistică pentru Ion Iliescu? în ce sens? Mi-am schimbat eu
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]