2,861 matches
-
fond turcoaz cu floricele albe și roșii, nici prea minuscul dar nici prea mare, care îi scotea în relief formele de invidiat, iar sutienul era parcă cu un număr mai mic după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Cu prosopul în geanta de plaje, ochelarii de soare pe nas, șepcuța care să o protejeze pe cap și soluțiile antisolare alături de carte în aceiași geantă încăpătoare, pe cărarea cu dale din beton sau plăci din piatră calcaroasă, a coborât prin mijlocul
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
teama ce i se strecurase în suflet. Stropii de apă țâșneau din pâlnia dușului, o răsfățau și îi alungă definitiv din memorie visul după amiezii de iulie, în prima sa zi de cazare la malul mării. Revenind în cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admira cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp o trezi pe fată, care deschizând ochii mari întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa? - Mai poți dormi dacă vrei, este abia ora patru. M-am
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
mai distantă dar nu era respingătoare. Închizând camera, au plecat direct pe scările de serviciu, ne mai așteptând să apară liftul. În trei minute erau pe plajă. Nu mai era aglomerația de dimineață, iar valurile erau mai liniștite. Au întins prosoapele, s-au uns din nou cu soluții antisolare și s-au întins una lângă cealaltă să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
-o în interior, cum mai făcusem și altădată și care fusese martoră și la alte aventuri, cu mai mulți ani în urmă. Pentru orice eventualitate, am pus în portbagaj un pled și o sacoșă cu produse alimentare și de băut, prosop, apă și săpun de spălat, toate pentru a satisface orice nevoie, dacă era cazul. La locul și ora stabilite, departe de casa ei, eram așteptat cu promptitudine de doamna cu care înfiripasem de acum o prietenie, ca altădată cu mai
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
și continua să povestească foarte senin, parcă nu i se întâmplase nimic deosebit: “Asta a fost ultima mea imagine despre el,hai, părea el să zică, foarte liniștit, după înjurătura lui de anafură, punând desaga jos și așternându-ne un prosop dat de mama, hai dați-vă jos de-acolo și luați ceva-n gură că v-o fi foame și vouă, parc-ați fi bolnavi de jigodie de slabi ce sunteți, și ce dacă vă dă ăștia afară? Din țară
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
mare a soției, divorțată și având aceeași vârstă cu mine. Sub diverse motive, ea venea mereu în camera noastră când eram singur, ba chiar, într-o zi, m-am trezit cu ea în chiloți și cu sânii goi, având un prosop pe umeri și un lighean cu apă caldă în brațe, cerându-mi s-o spăl pe spate. M-am uitat la ea, i-am privit goliciunea trupului mic și îndesat și m-am gândit că poate fi sora mea, deci
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
concediu, la Predeal, acasă nu era nevoie, deoarece ea făcea duș la serviciu, în fiecare zi, înainte de-a pleca. Și acum, iată, am ajuns să-mi spăl cumnata pe sâni! Iar ea, vicleana, și-a luat ligheanul și cu prosopul pe umeri a părăsit încăperea zâmbind. Vezi că nu te-am mâncat? Mulțumesc, cumnate, pentru serviciul de băieș. Sper să mai pot apela la tine, când va fi cazul. Nu am răspuns la remarcă, iar când a venit Genny acasă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
cu camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu țesături și confecții, frumoase cuverturi și prosoape plușate. În fața lor, lucrăturile femeilor și fetelor au pălit. Au ajuns de rușine. Cine se mai fălea cu odoarele de altădată?.. Dar cu mentalitatea Goviei ce s-a întâmplat? Reminiscențele ei au rămas în sufletele oamenilor, fără să știe, fără
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
a fost premiata și astfel, am jucat-o și pe scena Teatrului național „Habima". Ce mândrie pe noi! Eu am întruchipat-o acolo pe Madame Vogel, o profesoară originală, puțin aiurită; și mă țin minte apărând pe scena într-un prosop de baie, după ce trecusem printr-o metamorfoză dubla, din om în pasăre și vice-versa! Mi-am dat seama atunci că-mi place să recit, să mă exprim prin vorbe, mai curând decât să joc, și asta deoarece nu prea știam
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
și tot cu punga în brațe, pătrunse pe teren. Nea Doru îi aruncă o privire criminală: - A dat Domnul să apari! Nu îl înfruntă. Îl căută din priviri pe antrenorul secund. Chițu, cum îl porecliseră jucătorii, aranja pe scaunele echipei prosoapele, trăgând cu coada ochiului spre echipa adversă. Mihai îi puse în brațe prețioasa lui comoară: - Ai grijă de asta pentru mine până după meci. Bătrânelul aruncă o privire în pungă și ochii prinseră a-i luci drăcește. Mihai îi trase
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
măcar și am un dulap, o masă și un scaun. Pe jos mi-am pus o bucată de covoraș găsit într-o dimineață la ghena de gunoi. Tot atunci am găsit și o pungă cu niște bucăți de perdea, două prosoape murdare de var și-un coș de plastic, puțin rupt. Nu m-a văzut nimeni și le-am adus acasă. Le-am spălat și le-am pus acolo unde se cereau. Nu mi-a fost rușine, am refolosit niște materiale
CONFESIUNILE MAGICIANULUI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371662_a_372991]
-
astea, am răspuns hotărâtă să nu mă opresc din treabă până ce nu văd toate legumele curățate și tăiate. - Măi ce copii am! Mânca-i-ar mama de harnici! ne lăudase mama lui Ovidiu, care venise în bucătărie să ia un prosop și ieșise la fel de repede precum intrase, aruncând o privire fugară spre albinuțele de la capitală. Pe la zece s-a întors și tatăl lui Ovidiu, bucuros că are casa plină și vesel, ca după un pahar de vin. - Bine v-am găsit
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
minții. Înțeleg reacția Mariei și mă blestem în gând. O bătaie discretă în ușă îmi deturnează șirul gândurilor. Ascund telefonul într-un sertar și învârt cheia în broască. Din spatele ușii își face apariția Corra cu un teanc de cearșafuri și prosoape în brațe. - Deranjez? - Știi bine că nu, îi răspund și o îmbrățișez. Chiar mă întrebam când ai să apari! Ești bine? - Nu mă plâng, mulțumesc că m-ai întrebat! - Cum s-au purtat? - Oribil. Nici n-am cuvinte să-ți
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
fusese isprăvită. E drept, au mai rămas vreo patru stupi cu mierea neluată, dar asta o va face bunicul în altă zi. Au scos în tindă centrifuga, o spălară cu mare grijă, și-au pus-o la uscat. Au pus prosoape albe peste mierea strânsă, lăsând-o să se limpezească până a doua zi. Toată munca n-a fost lipsită și de un mic necaz. N-au fost atenți bunicii când s-a umplut cam neașteptat de repede vasul de sub centrifugă
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
floricele pe o cioată mare, netedă. Un prosopel acoperea coșărcuța, să nu cadă scame în el. Andrici lua câte o tufă de zmeură, o scutura deasupra palmei întinse, alegea zmeura frumoasă de celelalte mai amărâte și de gunoaie, apoi dădea prosopul cu grijă la o parte, punea zmeura ușurel în coș, acoperea din nou cu prosopul. Da, poate era o altă modă de cules zmeură. Dar, dacă adoptam metoda lui de cules, n-am fi strâns nici un kilogram! Mihai, fratele meu
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
el. Andrici lua câte o tufă de zmeură, o scutura deasupra palmei întinse, alegea zmeura frumoasă de celelalte mai amărâte și de gunoaie, apoi dădea prosopul cu grijă la o parte, punea zmeura ușurel în coș, acoperea din nou cu prosopul. Da, poate era o altă modă de cules zmeură. Dar, dacă adoptam metoda lui de cules, n-am fi strâns nici un kilogram! Mihai, fratele meu, l-a avut pe Andrici învățător vreo două trimestre. Multe a uitat despre Andrici, dar
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
policioară sub care era montata o chiuveta de fontă masivă. Alături de aceasta, un dulăpior, un alt taburet, un reșou, două ibrice și câteva oale emailate așezate una peste alta. Mai târziu, la baie, aveam să descopăr aceeași atmosferă austeră. Câteva prosoape, câteva sticluțe și flacoane pe o etajeră, lângă câteva suluri de hârtie fină (cum nu prea am văzut prin magazine) și un dulăpior suspendat. O oglindă veche, atârnată deasupra chiuvetei, nu avea altceva ce să înfățișeze ochiului celui care o
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
face pielea găină. Pe lîngă noi trece unu, se oprește o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice omul meu născut în Tîrgu Cucului, e chelnerul de la hotel, mielușelul, sub prosopul alb, imaculat, îi simt, de fiecare dată, pistolul, îl bag în mă-sa. Ajungem în dreptul hotelului și-n loc de rămas bun, îl întreb de ce, totuși, nu se duce pe una din rivierele strălucitoare ale lumii. Ceeee? Rivieeere? Mie aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul care, la masă, ține pistolul sub prosopul din stînga, și dă-i și dă-i. Surprind pe fața ilustrului personaj rictusul îndoielii și graba de-a mă părăsi. Nu, nu vreau. Și, ca să-i ofer argumentul decisivei autenticități, mă trezesc spunîndu-i: sînt Val Gheorghiu, domnule Pleșu, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic tovarășii frizeri și, hai, treacă, să-mi fac și-o frecție. De-atunci, ăhă! frizeria s-a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și-ncepe: scumpirile, ăștia de la putere (nu i-am votat!, zice lovind pieptenele de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice, stimată doamnă, oricum, fiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniștii dumneavoastră, pardon? zice dolofănica, s-o crezi dumneata, uite-acuș, acuș, mîine, poimîine, pardon? zic și eu, molipsit, și reiau vulgar, la paștele cailor! Bine că n-a trebuit să mă bărbierească: cine știe... cînd ajungea la carotidă... Îmi scoate prosopul, mă perie nervos pe urechi și pe ceafă, fac plata, aștept restul, de unde!, comunistă, comunistă, dar aici, la porțile Orientului și preacinstitele fețe comuniste... Săru' mîna! zic așa, scîrț, și mă ridic. Noroc! zice botos dolofănica lui Verdeț. 1 iulie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boieroaică. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gînduri de punere în scenă. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiecte supuse de designerul homo-pedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]