3,076 matches
-
alsolutul, sau, cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, "numenul", adică perfecțiunea, ideea fără cusur, este capacitatea omului de a se devota necondiționat unei cauze, de a se dărui total unei ființe, este "experiența umană a divinului", așa cum apare la teologul protestant Otto Rudolf, în opera să Lo sânto. Sobre lo racional e irracional en la idea de Dios5. Acesta analizează categoriile de "sfânt" și "numen" că experiența religioasă fundamentală. Mircea Eliade spune că Otto Rudolf încearcă, de fapt, să facă o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se confruntă partizanii și opozanții tratatului de la 1921, partidul nu reușește să influențeze sau să atragă nici una dintre grupările radicale. Să amintim că tratatul acordase independența a 26 de comitate predominant catolice la sud -, dar menținuse cele 6 comitate predominant protestante sub influența Regatului Unit. Cei cîțiva comuniști irlandezi nu s-au putut sprijini pe nici o personalitate marcantă dintre "republicanii" cei mai încrîncenați. Această situație l-a făcut pe Swarakowski să spună că "rebeliunea irlandeză este exemplul unic al unei revoluții
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
În Olanda, lupta politică îmbrăcase adesea forme violente (manifestațiile sîngeroase din 1917, revoluția nereușită din noiembrie 1918, baricadele șomerilor din 1934) și alimentase adversități în interiorul PC, care duc la multiple sciziuni provocate adesea de către intelectuali de valoare. O anumită rigiditate protestantă nu era străină de toate acestea. Olanda cunoaște astfel o fracțiune troțkistă, foarte activă, condusă de către Hank Sneevliet, ce avea să dispară sub ocupație, chiar dacă mult timp subzistaseră, în jurul lui Anton Pannekoek, Raden-Communisten, partizani ai Consiliilor muncitorești. În contextul șomajului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comentarii privind miracolul despre care am discutat a fost una justificată:,,nu este nu miracol în faptul că un soț care se culcă cu soția sa îi dăruiește acesteia un copil”13 (trad. n.) Rizzio s-a alăturat conspirației aristocraților protestanți care au orchestrat asasinarea secretarului, care a fost ucis în dormitorul reginei, care la acel moment era însărcinată în luna a șaptea. După două ore de la asasinat a fost înmormântat în cimitirul Holyrood, însă la ordinele reginei a fost deshumat
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
apocrife din secolul al XVII-lea, și anume posibila implicare a Doamnei de Maintenon în dezlănțuirea furiei generale îndreptate împotriva hughenoților. Ludovic al XIV-lea i-a exclus pe protestanți din funcțiile administrative, a oprit întrunirile sinodului, a închis bisericile protestante și a interzis mutarea domiciliului acestor persoane. A mai interzis căsătoriile între protestanți și catolici, iar din 1681 presiunile asupra protestanților au crescut. Edictul de la Nantes, oferea libertatea de a alege religia țării în care trăiau, sau, daca nu doreau
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a bunurilor materiale. Ca urmare a acestor presiuni, patru sute de mii de hughenoți au preferat să se convertească la catolicism, iar regele a revocat Edictul de la Nantes, înlocuindu-l cu cel de la Fontainebleau. Acest Edict i-a exilat pe pastorii protestanți, a demolat bisericile acestora, a instaurat botezarea forțată; noul Edict a fost aspru comentat în Europa protestantă, și chiar Papa Inocent al XI-lea a criticat violența cu care a fost pus în practică. Cu toate acestea, poziția de putere
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
convertească la catolicism, iar regele a revocat Edictul de la Nantes, înlocuindu-l cu cel de la Fontainebleau. Acest Edict i-a exilat pe pastorii protestanți, a demolat bisericile acestora, a instaurat botezarea forțată; noul Edict a fost aspru comentat în Europa protestantă, și chiar Papa Inocent al XI-lea a criticat violența cu care a fost pus în practică. Cu toate acestea, poziția de putere centrală a Franței nu putea fi menținută fără implicarea în marile războaie europene. Deși pe patul de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
utopie și ocultism, ce vor marca profund secolele următoare. Este vorba despre Jacob Boehme și Tommasso Campanella. Deși aflați amîndoi destul de departe de gîndirea economică propriu-zisă, ei vor servi totuși drept referințe pentru numeroși savanți. Jacob Boehme, teozof și mistic protestant german profetizează împlinirea, desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prin excepție, biserici sau asociații gnostice se datorează faptului că adevărații gnostici cred că nici o organizație sau instituție nu poate oferi gnosisul, ci numai duhul și rîvna fiecărei persoane, mîntuirea fiind legată de relația personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Reforma protestantă, ce pune un preț atît de mare pe experiența spirituală personală, are rădăcini clare în gnosticism, chiar dacă ele sunt mai puțin recunoscute. Un important gîn-ditor gnostic cu influență în acea perioadă a fost filosoful mistic german Jacob Boehme, apoi cel
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comunitatea etnică armenească, limba liturgică utilizată este exclusiv armeana. comunitatea romano-catolică aparține Patriarhiei latine a Ierusalimului, numără 86.000 credincioși (35.000 în Iordania, 28.000 în Teritoriile palestiniene și Israel) și folosește ca limbi liturgice latina și araba. comunitatea protestantă din lumea arabă numără cca. 80.000 credincioși din care jumătate trăiesc în Egipt și Liban și folosesc ca limbă de cult araba. comunitatea mozaică din spațiul arab a cunoscut după constituirea statului Israel o scădere numerică drastică, proporțional cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
al zonei a atras oameni de litere și arte, de științe și politică: Voltaire și Goethe, Rousseau și Byron, Alexandre Dumas Ătatăl) și-au găsit aici liniștea sufletească și inspirația pentru realizarea capodoperelor lor. Tot aici, Calvin a elaborat doctrina protestantă - calvinism, iar Henri Dunant, în 1864, a fondat Crucea Roșie Internațională, Liga Națiunilor, Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății. Pe malul lacului, datorită topoclimatului blând, s-au dezvoltat stațiuni balneoclimaterice atât în Elveția ĂVevey, Montreaux) cât și în
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a fi dezafectat. Supraviețuirea decentă, dar și parvenirea socială sunt principalele tendințe ce însuflețesc aparent liniștita viață a familiilor catolice și protestante din acea localitate periferică înglodată în tradiționalism de tip rural și prejudecăți de tot felul. Fiii și fiicele nu-și îngăduiau să dorească mai mult decât părinții, presiunea economică și morală a acestora fiind determinantă pentru viitorul acelora. Totul părea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
împreună propunerile, apoi deliberau separat, conform mandatului încredințat de provincii. Concesiunea votată nu obliga toate provinciile, dacă nu întrunea unanimitatea. După Reforma religioasă nemulțumirea stărilor și divizarea confesională au condus la încheierea Uniunilor de la Arras (Liga catolică) și Utrecht (Liga protestantă), în anul 1579. În consecință, Statele Generale ale Belgiei, aflată în dependența Spaniei, au fost convocate tot mai rar, existența lor fiind formală. Olanda înfățișa însă un tablou politic diferit. Ea număra 66 de Dietine grupate în șapte provincii, care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Glaris (Landessatzung) a proclamat, în anul 1387, că regula fundamentală a unui stat democratic constă în supunerea minorității în fața majorității 166. Reforma și războaiele religioase au avut drept consecință și aici constituirea unor diete separate pe criteriu religios (catolice și protestante). La Glaris, de pildă, funcționau două Dietine, corespunzător celor două confesiuni recepte, ai căror reprezentanți se întruneau într-o Dietă comună. Divizată politic, Italia a cunoscut o diversitate de Adunări ale stărilor 167, cu diferite denumiri și caracteristici: în Statele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
între 6 decembrie 1576 și 21 ianuarie 1577 la Blois, convocate pentru reglementarea problemei confesionale în regat; din nou la Blois, între 3 octombrie 1588 și 17 ianuarie 1589, pentru rezolvarea complicatei probleme dinastice (s-a creat situația unui moștenitor protestant: deși Henric al III-lea a consimțit, inițial, să nu adopte nici o lege fundamentală în regat decât cu acordul stărilor, Statele Generale au fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea a fost ales împărat. După moartea lui Mathias în martie 1619, începuseră pregătirile pentru alegerea noului împărat, la 20 iulie 1619. Cu trei protestanți din șapte Electori, era limpede că votul Boemiei era decisiv, în situația în care Electorii protestanți se puneau de acord asupra unui candidat străin de Casa de Habsburg. Pentru Frederic era esențial să câștige timp pentru a-și consolida poziția în Boemia și a crește probabilitatea alegerii sale ca împărat. Deși Ferdinand fusese încoronat rege al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
august 1619. Cu 11 zile mai înainte, Dieta Boemiei îl depusese pe Ferdinand și, la 26 august îl alesese pe Frederic ca rege al Boemiei. Acceptarea de către Frederic, electorul Palatin, a coroanei Boemiei nu a fost bine primită de principii protestanți. Acceptarea electoratului era ilegală, pentru că Frederic nu fusese încă depus din Electoratul său, iar stările privilegiate nu se pronunțaseră. Sprijinindu-se pe Liga Sfântă și pe vărul său Filip al III-lea al Spaniei, noul împărat își asumă rolul de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au celebrat victoria creștină contra principilor luterani 365. Deruta a fost completă, iar reluarea în stăpânire a Boemiei foarte energică. Schimbări importante în raporturile monarhiei cu stările privilegiate ale Boemiei s-au produs după răscoala din 1618 și înfrângerea insurgenților protestanți la Bila Hora366. Ferdinand al II-lea va forma în jurul său o coaliție catolică puternică "Liga Catolică" , împreună cu Bavaria, Spania și Polonia. Carta promulgată de Ferdinand al II-lea în anul 1627 "a ucis nervul rezistenței și al vechii libertăți
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Artois, Hainaut, Doual) sau Liga catolică, provincii care au jurat supunere lui Filip al II-lea în schimbul retragerii trupelor spaniole după restabilirea păcii și a unor importante locuri în administrație, iar la 23 ianuarie 1597 a Uniunii de la Utrecht (Liga protestantă), din Olanda, Zeelanda, Utrecht, Geldren, Overijssel, Frisia, Groningen 390. Regimul de stări va supraviețui în cele două țări nou create, cu deosebiri în ceea ce privește Olanda și Belgia. Wilhelm de Orania a vrut să demonstreze poporului, Statelor Generale și mai ales puterilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mai târziu (1499) victoria Elveției consemna separarea de Imperiu. În secolul al XVI-lea Reforma și războaiele religioase au adus modificări importante în structura instituțiilor Elveției, având drept urmare constituirea unor diete separate, organizate pe criteriu confesional: Dieta catolică și Dieta protestantă. Nicio constituție nu definise dinainte modalitățile luării unor decizii generale în domeniul confesional. Schimbări semnificative s-au produs în cantoanele Appenzell și Glaris. Cel dintâi canton Appenzell a rezolvat problema de o manieră destul de simplă, tăind "nodul gordian". În anul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
protestantă, ai căror delegați se întruneau într-o Dietă comună. Într-un mod asemănător organiza și Elveția, alături de Dieta federală comună, congrese particulare ale delegaților catolici (cu concursul partidei catolice din cantonul Glaris) și ale celor protestanți (cu concursul partidei protestante ale aceluiași canton). De altfel era foarte dificil să se găsească o soluție mai bună și convenabilă în acele timpuri de intoleranță recunoscută. Zurich, care se afla în fruntea Confederației, nu o reprezenta decât în afară, fără a putea exercita
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
închidere" a burgheziei a devenit tot mai puternică, având drept principală cauză criza economică. Până în secolul al XVIII-lea, din punct de vedere al formei de guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci regimuri: statele democratice Uri, Schwyz, Unterwald (catolic și protestant), Zug, Glaris (catolic și protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tot mai puternică, având drept principală cauză criza economică. Până în secolul al XVIII-lea, din punct de vedere al formei de guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci regimuri: statele democratice Uri, Schwyz, Unterwald (catolic și protestant), Zug, Glaris (catolic și protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
principală cauză criza economică. Până în secolul al XVIII-lea, din punct de vedere al formei de guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci regimuri: statele democratice Uri, Schwyz, Unterwald (catolic și protestant), Zug, Glaris (catolic și protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice (Berna, Lucerna, Fribourg, Soleure), în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
anul 1660 a monarhiei Stuarților, se încerca întărirea puterii prin practici absolutiste. Astfel, catolicul Iacob al II-lea, care nu a respectat Habeas corpus, se va refugia în urma "Revoluției glorioase" în Franța. În 1688 Parlamentul oferea coroana fiicei sale Maria, protestantă, căsătorită cu stadhouderul Olandei, Wilhelm al III-lea de Orania. Bill of Rights este un document declarativ redactat și impus la 13 februarie 1689 noilor suverani ai Angliei, care definea principiile monarhiei parlamentare. După acceptarea actului de către Wilhelm al III
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]