1,502 matches
-
mot à mot și a schimbat-o. Ce a ieșit, l-ar fi îngrozit chiar pe Marx. Materialismul dialectic și istoric, așa cum s-a numit concepția lui Marx despre istorie, pune la baza societății și suprastructurilor sale realitatea economică. Nu Providența divină sau Spiritul Absolut guvernează procesul istoric, ci materia. Documentul programatic al marxismului, Manifestul Partidului Comunist este, înainte de toate, "un document profetic, o judecată și o chemare la acțiune, și nicidecum o declarație pur științifică bazată pe dovezile empirice ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Dumnezeu din lume nu se datorează dezamăgirii Lui, ci învârtoșării inimilor oamenilor. Dar chiar și sub ofensiva marxismului, ateismului și industrialismului, Europa își are "profeții" ei Baudelaire și Heine, B. Bauer și Burckhardt, Dostoievski și Nietzsche. În loc să fie guvernată de providență și rațiune, istoria sfârșitului de secol XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
raportului dintre creștinătate și istorie a ocupat în mod consecvent agenda mișcării ecumenice, deschisă prin volumul Împărăția lui Dumnezeu și Istoria, apărut la Oxford în 1937. Dezordinea omului și planul lui Dumnezeu analiza catastrofa în istorie în contextul credinței în providența divină, la reuniunea de la Amsterdam din 1948. Adunarea de la New Delhi, din 1961, îl recunoștea pe Iisus Hristos ca "Domn al Istoriei" (Lord of History), iar după șapte ani, la Uppsala, Hendrikus Berkhof prezenta raportul "Dumnezeu în Natură și Istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
timpuriu ca Alexandru, fie sunt uciși ca Cezar, fie sunt exilați ca Napoleon la Sf. Elena [...] Ei sunt oameni mari pentru că voit au înfăptuit lucruri mari, și anume lucruri juste și necesare, și nu închipuiri nesăbuite"11. Referindu-se la Providență, în care vedea tirania necesității, Napoleon însuși remarca: "Cât este nevoie de mine, nicio putere din lume nu mă poate înlătura. Dar în momentul când voi deveni inutil, chiar și un atom va fi suficient să mă termine"12. Mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
spus, rolul individului este invers în raport cu societatea"16. În ce ne privește, istoria lumii este o multiplicare la scara universală a destinului omului. Oamenii sunt cei care fac istoria, iar aceasta decurge dintr-o combinație de liber arbitru și destin. Providența divină hotărăște când și unde se naște omul care, la un anumit ceas al istoriei, va întâlni propriul său kairos, his finest hour, momentul când va lua frâiele istoriei în mâinile sale pentru a-i hotărî cursul sau, dimpotrivă, va
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
măsoară încă și astăzi începând de la Nașterea lui Iisus Hristos. Ceea ne ne interesează pe noi este impactul pe care Întruparea Fiului lui Dumnezeu și, mai ales, Învierea Acestuia l-a avut asupra cursului istoriei universale ca manifestare explicită a Providenței divine. Este meritul teologului luteran Oscar Cullmann de a fi subliniat cu putere faptul că odată cu Învierea lui Hristos evenimentul decisiv al istoriei s-a împlinit și că niciodată niciun eveniment posibil nu va avea atâta importanță. "Creștinismul este mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
19 din Faptele Apostolilor, care relatează despre călătoria Sfântului Pavel în Efes, reprezintă un alt exemplu unde intervenția divină se combină cu acțiunea umană, revelația cu istoria. Versetul 20: "Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea" sugerează acțiunea Providenței divine în istorie. Aceasta nu acționează izolat, ci este "țesută în pânza istoriei astfel încât acțiunile omenești dobândesc semnificație divină"52. Evenimentele supranaturale servesc drept cod pentru interpretarea restului istoriei seculare. Vechiul Testament, spune Origene, după Meliton de Sardes, este ca o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Hr., când Vespasian îi urmează la tron lui Nero ca împărat. Asediul Ierusalimului, relatat de Iosefus în calitate de martor ocular, este favorizat de neînțelegerile care apar în tabăra iudaică între zeloți și restul populației. "Generalii romani menționează Iosefus aveau convingerea că providența divină [s. n.] era de partea lor, de vreme ce i-a stârnit pe vrăjmași unii împotriva altora; firește că decizia stătea pe muchie de cuțit, deoarece iudeii s-ar fi putut lesne împăca din nou între ei, fie din pricina relelor îndurate în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o introducere succintă la o problematică puțin familiară cititorului și chiar teologului român Dumnezeu în istorie -, și nu o abordare exhaustivă. Nici nu ar fi posibil așa ceva, fără riscul de a friza derizoriul. Kairos-ul central, incontestabil și irevocabil, al manifestării Providenței divine în istorie este Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, fie că acceptarea acestei taine se face pe baza documentelor istorice sau prin lucrarea credinței. Asta nu înseamnă că ceilalți kairoi sunt mai puțin credibili, ci doar că ei se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
concluzie generală, a fost preferată în susținerea unei teorii formulate de multe ori aprioric. Noi am încercat exact contrariul. Am luat premisa dăruită de credință, aceea că istoria are sens, și am căutat acele evenimente care întemeiază convingerea noastră că Providența divină lucrează în istorie. Deși pe parcursul cărții ne-am străduit să introducem cititorul în miezul teologiei istoriei, nu am reușit decât secvențial să ne referim la câteva evenimente ale erei creștine susceptibile de lucrarea "mâinii divine", pentru că ne-am dat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
adevărată se situa undeva între 6% și 12%, în timp ce aceea pentru care socialismul a adus o schimbare pozitivă de statut social, condiții mai bune de viață, nu mai mare acces la educația superioară și un raport mai restrâns cu statul providență reprezintă o pondere cifrată între 20% și 70%. Făcând o medie, putem conchide că în jur de 8 % dintre români au avut de suferit de pe urma represiunii, excluderii și marginalizării, în timp ce 45% au beneficiat direct, ca urmare a generalizării metodelor moderne
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
medie, putem conchide că în jur de 8 % dintre români au avut de suferit de pe urma represiunii, excluderii și marginalizării, în timp ce 45% au beneficiat direct, ca urmare a generalizării metodelor moderne de muncă, a migrației rurale către oraș și construirii statului providență. Ba chiar mai mult, încă în 1999, un român din trei considera că în timpul regimului comunist libertatea era identică sau superioară celei postcomuniste.35 Zece ani după căderea regimului, rata aprobării politice a comunismului rămâne la 30%. În termeni sociali
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
întrucât fusese ministru de finanțe între 1904 și 1914. În schimb, împărăteasa era o femeie superstițioasă și nevrozată. Hemofilia fiului său Alexei a împins-o să creadă în puterile unui vraci, Rasputin, pe care ea îl considera un trimis al Providenței 8. Influența lui Rasputin asupra țarului prin intermediul țarinei a fost percepută de către un grup de nobili ca fiind nefastă pentru imperiu. Ei au încercat să-l otrăvească și, văzând că nu mai moare, i-au tras și un glonț în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a guverna sau de a dirija o societate. Există două cazuri opuse de imposibilitate a guvernării: fie a face prea mult și deci de a fi supraîncărcat de cerințele unei societăți foarte complexe ca în cazul democrațiilor avansate, numite state providență, sau de a nu face suficient, pentru că statul este prea slab din punct de vedere economic, fără resursele necesare pentru a îmbunătăți societatea (cu excepția țărilor exportatoare de petrol). În democrațiile avansate, pierderea încrederii în instituții sau în conducători și critica
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele, asumându-și existența și destinul lor, tindea să „lunece” spre acel Potentat, Despot sau Tiran - tiran nu În accepția strâmtă de azi, ci ca „atotputernic și binefăcător, judecător și providență!” -, loc uman Înalt, În care se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o figură purtată pe lectici, pe brațe viguroase și anonime sau reflectată de cartoane șlefuite și Încadrate solemn sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului istoriografic și al mesianismului național românesc, istoria devine însuflețită nu atât de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui Leopold von Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870, p. 176), astfel că amorul patriei devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic al lui Bălcescu, în care națiunile erau creația providenței, este secularizat în naționalismul primordialist al lui Bărnuțiu, în care națiunile sunt opera exclusivă a naturii. Noua paradigmă a naționalismului etnic exclusivist ale cărei articulații critice au fost enunțate în Pedagogi'a lui Simion Bărnuțiu va fi așezată ca temelie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur statu, ca astfel, să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai Românismului (Urechia, 1862, p. 37 cf. Murgescu, 1999, pp. 152-153). Destinul providențial al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doi domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de azi, care ar fi soluția circului politic și publicistic în care ne-am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
continuă a societății umane, fiindcă el: "adesea încet și aproape inobservabil, însă cu atât mai sigur, lucrează la creșterea și decadența, la nașterea și nimicirea tuturor lucrurilor"32. Comparativ cu cărturarii râmniceni 33, timpul la Balș este eliberat de dominația providenței, fiind apropiat de ideea lui Newton a unui timp real și absolut, independent de orice alt factor și care se scurge uniform, netulburat de nimic 34: "timpul, ce după toate aparențele chiar pare diferit, în esență rămâne mereu egal"35
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primitivă). Ea va putea, dimpotrivă, să i acorde din nou un loc, la fel ca Dante, a cărui operă nu opune, ci mai degrabă armonizează cele două moduri istorice de a reprezenta cerul : sediu al influențelor astrologice, moștenire păgînă, și providență a unui Dumnezeu suprem, potrivit creștinismului. Comte se gîndește la Dante și în ultima lui lucrare, Sinteză subiectivă, din care n-a reușit să scrie și să publice decît un volum pînă în momentul morții. El enunță aici regulile care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
făcut-o, și lumea omului sau lumea civilă, făcută de oameni și pe care aceștia pot așadar să o cunoască. Totuși, această curbare a istoriei umane, care o obligă să se repete mereu, este un efect, afirmă Vico, al planurilor providenței. Atunci cînd, prin teoria despre corsi e ricorsi, oamenii devin conștienți de această lege căreia i se supune istoria, un colț al vălului se ridică. Pe ușa din dos, dacă se poate spune așa, ei ajung să cunoască aceste planuri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fenomenelor vieții, din care istoria umană face parte. Astfel, teoria despre corsi e ricorsi, considerată uneori o ciudățenie fără consecințe în opera lui Vico, ar avea de fapt o importanță considerabilă. Căci dacă prin conștientizarea istoriei lor oamenii descoperă că providența acționează folosind mereu aceleași modele, care sînt în număr finit, devine posibil să ajungem prin extrapolare de la planurile particulare ale pro videnței pentru om la planurile sale generale. Deși starea științei din vremea lui Vico nu i-a permis să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]