1,023 matches
-
de lucruri de vorbit între ei", spune în treacăt mama lui André înainte de a ieși. Viitori însurăței? Dominique se încordează la auzul acestor cuvinte și imediat ce poarta grădiniței se închide, îi face o scenă lui André. Și totuși, aceste absențe providențiale ale părinților le permit tinerilor să meargă și mai departe cu flirtul. Să se aventureze departe, mult mai departe pe căile senzualității... până la "pragul" sacru al virginității. "Groaza de a nu rămâne însărcinată mă trăgea înapoi mai mult decât interdicțiile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
națiune măreață, se prăbușise ca un castel de cărți de joc. Ce șoc, ce umilință! Pradă coșmarului, francezii își pun toate speranțele în mareșalul Pétain, "eroul de la Verdun", învăluit încă într-un nimb de glorie. Se așteaptă de la acest om providențial să salveze încă o dată națiunea, să impulsioneze și să reprezinte rezistența, zvâcnirea împotriva invadatorului. Dar vai! Împotriva oricărei așteptări, mareșalul acceptă un armistițiu, încheiat pe 22 iunie la Rethondes, în faimosul vagon unde fusese semnat și armistițiul din 1918, considerat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
creat prin dezechilibrul de forțe și dintr-o condiționare socialistă antioccidentală. Această competiție conduce la un vertij al eroismului și atunci este resimțită ca periculoasă: cazul 1968. Atitudinile emoționale din 1968 oferă conducerii politice ocazia personalizării puterii. Ceaușescu este omul providențial. Istoricul Vlad Georgescu a urmărit introducerea și apoi afirmarea cultului personalității în România. O contabilitate precisă indică: în 1965, rezoluția la al IX-lea Congres menționează pe Ceaușescu o singură dată în 34 de pagini. În 1969, cele 12 pagini
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ascunse și impersonale. Ei explică această dominație prin legile obiective ale științei și tehnicii. În spatele aparatului de așa-ziși oameni mari ne fac să vedem munca poporului, lucrarea patronilor industriali și ai banilor. Ne avertizează împotriva mitului eroului, acest ins providențial a cărui apariție ar fi suficientă pentru a schimba cursul istoriei. Or, ce se-ntîmplă de fapt? Dacă întoarcem privirea de la scrierile lor către tratatele clasice de istorie, vedem că mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reformele dinăuntru de care țara noastră are nevoie - reforme care până acum în mare parte s-au împiedicat numai prin înrâuririle din afară și prin lipsă de stabilitate dinăuntru. De aceea, dar, înainte de toate stăruim i să cerem de la dreptatea providențială a Europei că existența națională și neatârnarea să ni se respecte „ precum în drit asămene și în faptă”, și atunci patria noastră singură va dovedi că știe a răspunde la așteptările marilor puteri. După cum demonstra eminentul gânditor, nici din tratatele
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
impunătoare (74 de ani!) și urma să aibă și o premieră după care tînjise o viață (Hamlet), cartea de față a fost delegată să ducă în eternitate gîndurile sale despre viață, artă, dragoste și moarte... E, cinic vorbind, o inspirație providențială a Floricăi Ichim; un act de-o oportună și... nerepetabilă consemnare. Ca intervievat, Mugur avea același farmec dovedit ca practician. Volumul se citește pe nerăsuflate, deoarece teatrologul știe să întrebe și regizorul să răspundă. Tinerii habar n-au ce greu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui Marcus Aurelius (161-180) ajunge până la cea a lui Filip Arabul (244-249). Această operă ne ajută să interpretăm pertinent atitudinea creștinilor față de serviciul militar. Origene, asemenea altor apologeți, privește cu o anumită încredere spre pax romana văzută ca o condiție providențială pentru răspândirea credinței creștine și parte componentă a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lucruri, enervante, de la un moment dat insuportabile. A, da, și pentru că avea bani, cumpărase toate camerele clădirii În care locuia, neputîndu-se Înțelege cu vecinii și achiziționîndu-le pe rînd pe rînd locuințele. Lăsase liberă doar o Înca cameră, În afară de a ei, providențial, pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre aceste "constelații" mitologice poate răsări din cele mai îndepărtate puncte ale orizontului politic, poate fi așezată "la dreapta"și "la stînga", după opțiunea momentului. Să ne gîndim doar la constanta ubicuitate a temei Conspirației evreiești sau la legendarul Om providențial. Nu-i mai puțin adevărat că dincolo de delimitările pe care ne-am obișnuit să le considerăm decisive, sîntem în prezența unor ansambluri structurale de o reală omogenitate și de o specificitate constantă. Rolurile atribuite acestora au putut varia, în timp
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Ele sînt inserate într-un sistem, se înscriu într-o "sintaxă", pentru a relua formula lui Claude Lévi-Strauss: cu alte cuvinte, elementele ce construiesc povestirea sînt grupate în serii identice, sînt structurate în asociații permanente. Astfel, motivul Salvatorului, al conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel care eliberează, retează legăturile, zdrobește monștrii, face să dea înapoi forțele răului. E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de aventurierul fulgurant care va muri executat la capătul unei perioade marcate de derută. Nu-i mai puțin adevărat că în istoria imaginarului politic francez cei doi provin, în cele din urmă, dintr-un același univers legendar: acela al Omului providențial, al Conducătorului, al Călăuzei, al Salvatorului. Prin aceste personaje simbolice se exprimă viziunea coerentă și completă a unui destin colectiv. În jurul lor se manifestă, prin accese puternice, emoția, așteptarea, speranța, adeziunea. În concluzie, aimîndoi sînt eroi în sensul pe care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
definind normele vieții colective de mîine, el construiește edificiul pe care generațiile viitoare vor trebui să-1 mențină. "Trebuie să-i fim recunoscători, adaugă Thiers, de a ne fi transmis, într-o deplină ordine, statul civil și organizarea administrativă". Imaginea Omului providențial se prezintă astfel sub forma unui al treilea model. Lui Alexandru, cuceritorul, i se substituie arhetipul lui Solon, legiuitorul. E un arhetip pe care îl găsim în 1940 și 1941, la începutul Revoluției naționale, într-o anumită imagine a mareșalului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Eu sînt ce sînteți voi și voi sînteți ce sînt eu și cu toții credem în tine, Germanie. PECETEA ISTORIEI Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile în ordine sau
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Străin în țara lui... (1900), Tribunul poporului... (1903) și Măria sa, Ogorul (1907), care au în comun nu numai tema, ci și câteva personaje și trasee epice. Victor Cozmin și fiul acestuia sunt văzuți ca oameni ideali, care joacă un rol providențial în satele unde trăiesc, sunt niște reformatori, schimbând mentalități, atitudini și comportamente. Acestor romane li se adaugă câteva proze scurte: Satul Grivița (1908), La gura văiei (1908), Povestirile lui moș Iftimie Hârobor (1910). Meliorist convins, R.-N. dă lecții în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
după un plan imanent infailibil dacă nu este împiedicată de forțe exterioare. Se considera că în ființa umană se află o impulsie naturală către creștere, către propria sa formare. Această impulsie cunoaște mai multe etape, care apar după un "plan providențial". "Sufletul copilului nu se dezvoltă la întîmplare; dezvoltarea lui nu se datorește stimulenților din lumea din afară, ci e călăuzită de sensibilități speciale, de scurtă durată, care îl conduc și-l fac să cîștige calități deosebite" (14, p. 38). Fiecare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ne sunt indiferente condițiile ce se introduc din mers în discursul puterii. Am plătit prea scump modalitatea dictatorială, voluntaristă, în care acesta s-a produs până de curând pentru a mai consimți să închidem ochii de dragul unor figuri simpatice sau "providențiale". Orice regim democratic se întemeiază pe instituții astfel concepute încât una să mărginească posibilitatea unui abuz a celeilalte. Căci se știe, încă de la Aristotel, că abuzul este inerent oricui dispune de o putere fără control și tocmai de aceea controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
principiului "divide et impera", timp de câteva decenii. Când totul părea definitiv compromis, când orizontul speranței însăși aproape nu mai exista, închis ca pentru vecie, lumea noastră cea îndelung suferindă s-a redresat brusc, printr-o mișcare ce părea neașteptată, providențială, dar care se alimenta totuși, în secret, din izvoarele unei rezistențe ce nu contenise cu totul nicicând. În forme subtile și diverse, această rezistență actualiza în fond îndemnul lui Bălcesu de a se face din slujirea ideii naționale un mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adus aminte că nici pașoptiștii nu înțelegeau altfel propria mișcare. Bălcescu însuși, în plin tumult partizan, îi scria unui prieten despre "minunea și miracolul revoluției ce va schimba fața lumii". Orice ruptură intempestivă cheamă ideea de intervenție divină, un scenariu providențial, unde actorii nu mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin de această atitudine. Când se vorbește de atâta ruptură și de excepție, e bine să se amintească
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în sensul integrării faptelor omenești într-o economie superioară, unde relația dintre bine și rău se pune în alți termeni. Veacurile de suferință erau pentru Bălcescu veacuri de "lucrare a poporului român asupra lui însuși", de "evoluție istorică", de "mișcare providențială" în ordinea progresului. Istoria îi revela o lungă pregătire în sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unirea celor două țări românești extracarpatice. Zi unică, fiindcă ea constituie pasul decisiv în direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul speranțelor și a pus temelia solidă unui nou așezământ statal. Rostul noii creații era să înlesnească libera expresie a energiilor colective. Idei și instituții moderne, aflate de câteva decenii în curs de aclimatizare, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica Irodia), ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, în final, rudelor mortului din lumea de dincolo. Ca dovadă a vechimii lor, în cântecele funerare (Zori, Brad, Cântecul cel Mare, Cântec de priveghi) din "cartea românească a morților" nu apare Iadul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cuiva și o rostire "care nu purcede din acest gând poate exista o apropiere neprevăzută"67. Așadar, o legătură poate funcționa chiar și între persoane care nu au momentan preocupări sau idei similare. Această apropiere ar putea conține un avertisment providențial sau prevestiri importante. Hermes este evocat ca fiind patronul cledonomanților. El este cel ce stăpânește cuvântul enigmatic ce poate fi mai apoi interpretat. Importanța cuvântului a fost cercetată și în alt sens. Se credea, de pildă, că anumite cuvinte (nume
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
RELE SE TRANSFORMĂ ÎN INTENȚII BUNE FAȚĂ DE DIVINITĂȚI. Transformarea aceasta sublimă cu forță eliberatoare depinde de propria voință a omului, de propria lui deliberare intimă. Culpabilitatea individualizată se referă la motivațiile intime ale omului. Proiecția intențiilor motivante în imaginea "divinității providențiale" care a persistat încă în prima fază a politeismului începe să se reconcentreze astfel în sursa ei emotivă, creatoare de imagini: supraconștiința etică. Acest proces evolutiv este departe de a fi conștient. Naivitatea credințelor populare persistă. Noua dimensiune etică este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu". Imaginea populară a unui raport de filiație între divinitate și om se pierde însă în negura vremurilor, cînd strămoșul tată era venerat ca divinitate providențială, presupus în mod magic ca supraveghindu-și copiii și indicîndu-le ce trebuiau să facă pentru ca să fie demni de bunăvoința lui. Supraviețuirea stratului magic al extraconștientului își exercită și astăzi influența sugestivă. Ideea de providență continuă să se bazeze cel mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unul pe celălalt deoarece sîntem uniți în mister pînă la motivațiile perverse ale subconștientului, dar uniți și prin imperativul supraconștient de a lupta împotriva lor. Imaginea unui Dumnezeu unic întrupat aparține metafizicii simbolice și corespunde credinței populare într-un Dumnezeu providențial. În contradicție totală cu această imagine metafizică, care asemenea tuturor miturilor constituie fațada ilogică a unui sens psihologic subiacent, există o imaginație pentru care Dumnezeu ar fi Spirit pur. Pentru a pune capăt îndoielii prea ușor legate de credințele într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]