1,136 matches
-
I-II, București, 1957; La luncile soarelui, pref. edit., București, 1964; Cântece și strigături populare noi, București, 1966 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Coman, Sinteză și tipologie, VR, 1983, 11; Românii, 38; Datcu, Dicț. etnolog., I, 107-108; Carol Isac, O prozatoare se recomandă. Monica Brătulescu, „Răsunete din Caucaz și alte povestiri”, „Orient Expres”, 2001, 322; Lucian Zeev Herscovici, „Răsunete din Caucaz” în Israel, „Orient Expres”, 2001, 333; Elena-Esther Tacciu, Toate personajele sunt femei, „Minimum” (Tel Aviv), 2001, 173-174; Sanda Golopenția, Povești
BRATULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285871_a_287200]
-
BRAGA, Rodica (28.VI.1938, Alba Iulia), prozatoare. Este fiica Rafilei (n. Roșiu), tehnician dentar, și a lui Traian Besoiu, brutar. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, în 1960. În perioada 1960-1967 a funcționat ca profesoară de limba română și bibliograf la biblioteca Institutului
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
, Corin (12.I.1961, Baia Mare), prozator și critic literar. Este fiul lui Mircea Braga, critic literar, și al Rodicăi Braga, prozatoare. După studii liceale terminate în 1980 la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu, a absolvit în 1985 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, fiind, între 1981 și 1985, redactor la revista „Echinox”. Beneficiază de câteva burse de cercetare: la
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
, Alice (22.VIII.1914, Slatina - 27.IX.1985, București), prozatoare. Este fiica Elenei și a lui Constantin Botez. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1933-1938). A debutat publicistic în 1937, iar în 1940 și 1941 a susținut cronica literară la „Vremea”. Debutează editorial
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
stihii dezlănțuite, destine damnate. O tehnică asemănătoare folosește B. în Pădurea și trei zile. Varianta scenelor (1970). Prima perspectivă diacronică aparține unei voci narative aparent neimplicate; i se adaugă perspectivele subiective ale altor voci, de fapt, travestiuri ale uneia singure - prozatoarea utilizând aici jocul unui sistem de oglinzi prin care conștiința unui personaj (Luca) reflectă realitatea. Aceste imagini converg într-un „spațiu-timp-idee”, după cum descrie B. însăși textura narațiunii desfășurate nu în timpul real, ci în interferența perspectivelor și focalizărilor. Aici, spațiul-timp-idee este
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
1979, 155-159; Vasile Popovici, Forma labirintului, LCF, 1980, 37; Dana Dumitriu, Subtilitatea suverană, RL, 1984, 39; Ion Bogdan Lefter, Opt povestiri retrospective, RL, 1985, 24; Tia Șerbănescu, Alice Botez și țara simbolurilor, RL, 1986, 51; Firan, Profiluri, 122-123; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 25-81; Lovinescu, Unde scurte, III, 141-144; Liviu Petrescu, Alice Botez, în Dicț. scriit. rom., I, 331-333; Cosma, Romanul, II, 256-257; Dicț. analitic, II, 148-149; Popa, Ist. lit, II, 801-802; Alina Nițu, Alice Botez, CC
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
BALACI, Anca (14.II.1932, București), prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Paraipan) și a lui Minodor Udișteanu, avocat. B. a absolvit Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București (1954). A fost profesoară la Academia Militară (1954-1957), redactor și șef de secție la
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
BALOTĂ, Bianca (8.VIII.1936, Focșani), prozatoare. Este fiica Elisabetei (n. Stavăr) și a lui Petre Marcu, ofițer de carieră, și soția lui Nicolae Balotă. Din 1944 se stabilește cu familia la Brașov, unde termină școala elementară și liceul. Între 1954 și 1959 urmează la București cursurile
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
BĂRBULESCU, Marta (6.VI.1937, Păunești, j. Vrancea), poetă și prozatoare. Este fiica Georgetei (n. Pintilie) și a lui Gheorghe Gavrilă, funcționar. Face liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Galați. Debutează publicistic în „Iașul literar”, în 1963, iar editorial, cu două cărți de poezie, Jocul anilor și Poarta viselor, în 1967. Între
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
, Ana (5.II.1936, Bulboaca, j. Chișinău), prozatoare. A absolvit, la București, Facultatea de Filologie, secția limbă și literatură română, în anul 1958. Lucrează inițial în învățământ. Între anii 1966 și 1971, este redactor la revista „Tomis” din Constanța, apoi, din 1972 până în 1984, la Editura Eminescu, iar
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
BANUȘ, Maria (10.IV.1914, București - 14.VII.1999, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Anettei (n. Marcus) și a lui Max Banuș, funcționar. A absolvit, în 1931, Institutul „Pompilian”, urmând apoi Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1931-1934). Debutează în presă la vârsta
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
, Adriana (12.XI.1949, Oradea), eseistă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Jude), educatoare, și a lui Alexandru Simlovici, ofițer. B. a publicat până în 1975 sub numele Adriana Simlovici și Adriana Brădeanu și cu pseudonimul Iosana Pantea. Urmează la Timișoara școala generală și liceul, apoi Facultatea
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
, Elena (19. XII. 1878, București - 25.XI.1947, București), prozatoare și publicistă. Sora mezină a lui George Bacaloglu și a lui Victor A. Bacaloglu, ofițeri de carieră, cu preocupări publicistice și literare, B. își face educația într-un pension și, probabil, după ce se căsătorește cu Radu D. Rosetti, audiază cursuri
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
BĂLĂCESCU, Lucia Dem. (22.I.1895, București - 5.XI.1979, București), prozatoare. Fiică a comandorului Petre Demetriade, B. s-a bucurat de o educație îngrijită. A studiat la Școala de Belle Arte din București și, în particular, cu Gh. Petrașcu și cu Eustațiu Stoenescu, desăvârșindu-și studiile în Elveția și în Franța
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
Basarabiei, bolnavii capabili să se deplaseze hotărăsc să se întoarcă în România. În noul Paradis este o cronică în miniatură a ceea ce aduce comunismul în mentalitatea și în starea materială a oamenilor: pervertirea valorilor, ură, minciună, mizerie. Precum în pictură, prozatoarea știe să surprindă esențialul. Ritmul narațiunii este trepidant, tensiunea situațiilor este însoțită de ironia amară, fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele desenate sunt mai elocvente decât orice comentarii. Aceeași
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
, Elena (7.X.1918, Corița, Macedonia - 22.IX.1994, București), poetă și prozatoare. Urmează la București Școala Centrală de Fete, apoi Facultatea de Litere și Filosofie. A publicat versuri în „România literară”. Volumul de debut, Casa dintâi (1972), dedicat Cellei Delavrancea, deși prezentat elogios de Al. A. Philippide, a fost primit cu destulă
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin tendința de intelectualizare a emoției de Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Delavrancea, Ioana Postelnicu și Anișoara Odeanu, B. apare ca o prozatoare stăpână pe tehnicile moderne ale romanului, practicând discontinuitatea temporală, paralelismul planurilor și decuparea lor într-o manieră asemănătoare procedeelor cinematografice. Scriitura este densă, fraza are o topică adesea neobișnuită, dar interesul cititorului e întreținut cu abilitate prin câteva strategii de
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
, Georgeta Mircea (29.V.1899, Godinești, j. Bacău - 16.IV.1984, București), prozatoare și poetă. Este fiica Elenei (n. Crăiescu) și a lui Petre Jurgea, coborâtor dintr-o familie de răzeși, și s-a numit, la naștere, Maria. A a fost căsătorită cu Mircea Cancicov, avocat și om politic. A avut parte de
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni (1938), Moldovenii (1938), Dealul Perjilor (1939), Pustiuri (1942), Amurg (1967), Călătorul (1971), Îndrăgostitele (1975) și Din viața văilor (1984). Scrisul prozatoarei se remarcă prin simplitatea discursului narativ, într-un context care favoriza formulele epice novatoare. Chiar dacă resuscită o lume păstrată în amintire, C. evită percepția subiectivă, întoarcerea spre sine, consemnând ca într-un jurnal doar ceea ce li se întâmplă celor din
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
în timp, București, 1973, 162-168; Tudor, Pretexte, 142-147; Valeriu Cristea, Puterea epicului, RL, 1975, 21; Titel, Pasiunea, 43-44; Poantă, Radiografii, I, 30-34; Traian Filip, Falsificatorii de imagini, Roma, 1979, 191-196; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, RL, 1984, 17; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 126-166; Dicț. scriit. rom., I, 429-432; Micu, Scurtă ist., II, 128; Popa, Ist. lit., II, 937. Ș.A.
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
CĂLUGĂRU, Alice (4.VII.1886, Paris - 1933) poetă și, prozatoare. În acte purtând numele Alice Stéphanie Stănescu Călugăru, C. era a treia fiică a căpitanului Ștefan Stănescu Călugăru și a Mariei Carabella, mama păstrându-și numele după căsătorie. Împrejurarea nașterii poetei la Paris e legată de stagiul de studii „asupra
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
din podul casei bicicleta cu care te‐ a furat, cândva, din horă, tata. (Publicată în suplimentul ziarului „Orizont”, 1 970, republicată în revista „Povestea vorbei” nr.2, iulie 2007) Veronica Porumbacu (n. 24 X 1921 - d. 4 III 1977) Poetă, prozatoare și traducătoare. Studii de filozofie la București. Volume: „Diminețile simple”(1961), „ Memoria cuvintelor (1963), „Întoarcerea din Cythera (1966), „Porți le” (1968), Mineralia (1970), „Cerc” (1971), „Voce” (1974), „Voce și val” (1976). A fost o prolifică creatoare de literatură pentru copii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în domeniul epicului, dar și o mână extrem de sigură, un stil personal încă de la debut. Dacă e adevărat că filonul prozatorului autentic își face simțită prezența nu în șapte sute, ci în trei pagini, atunci Dorina Neculce se anunță drept o prozatoare de luat în seamă.Lucru rar la un debutant, autoarea își cunoaște limitele și nu se aventurează în scrieri implicând suflu epic, analiză psihologică sau construcții ample. Autoarea pare să-l contrazică pe Jules Renard, după care, în proză, a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Dacă aș putea străbate timpul au drept temă majoră, așa cum se sugerează din titlu, timpul. Aidoma marelui povestitor de la Humulești, autoarea retrăiește, în timp ce scrie, farmecul unor întâmplări de demult, mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind din câteva linii - pe cât de delicate, pe atât de ferme
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar, încălcase legea. Prozatoarea nu se sfiește să îngroașe liniile, nu face economie de negru în zugrăvirea personajelor negative. Maniera ar putea părea supărătoare, însă e atâta candoare în revolta, în ura cu care sunt descriși, încât cedăm și trecem cu totul de partea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]