3,382 matches
-
la el, tare l-am scrutat neîncrezător când mi-a transpus în narațiune, în diegesis și mimesis, cum anume a fost să fie el în America de peste ocean. Cu mână tremurătoare i-am turnat în păhăruțul cel mititel țuică de prună ca să-mi povestească despre valurile de prin ocean, și cum anume erau ele cât dealurile care sfârșesc în pusta Aradului dinspre podgorie, pe centura Radna, Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs cu vaporul, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Curând prinse să sforăie, iar Fane se feri să facă zgomot, avea mișcări fine, de sălbăticiune, lucru pe care l-a supt odată cu laptele mamei. Era un bărbat frumos, îngust în șolduri, lat în umeri, cu ochi șireți, de culoarea prunelor brumării, acoperiți de gene lungi și mustăți lungi, la care femeile nu rămân de piatră. Cutia argintie nu părea cine știe ce încuiată, avea trei rotițe cu cifru, dar mecanismul era ca de jucărie, nu serios. Fane învârti de rotițe cu urechea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Comisionar nu vreau, pentru că ce te faci dacă pierzi o comisiune? — Ce să te faci, te dă afară, interveni vesel birjarul. Portarul le oferi musafirilor sirop cu apă - însă birjarul refuză spunând că nu-i e sete - și dulceață de prune. Nici sarmalele, nici cozonacul nu erau gata, din nefericire, așa că Nicu trebui să se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel nu i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zilele de sărbătoare. Adevărul e că guvernul nu le aprobase, hotărâse repausul obligatoriu, dar câțiva, între care și el, călcaseră legea, că n-o fi foc. Clientul îl repezi: — Tacă-ți fleanca, Jeane, că m apucă somnul - și-ntr-adevăr, ochii de prună brumărie păreau gata să se-nchidă. Fane era deasupra certurilor sociale, el avea propria lui politică, își era singur stăpân. Bărbierul îi admiră mustața, oferindu-se să i-o taie după noua modă, care nu mai cere marginile așa de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înțeles o iotă, dar cuvintele necunoscute l-au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie. Nici pâine abia scoasă din cuptor, cu cât e mai uscată, cu atât e mai sănătoasă. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
liniștit la serviciu. Nea Cercel s-a îndreptat pe jos, înviorat, spre strada Brezoianu no. 11. Uite că nici n-a vorbit bine cu domnul doctor și parcă se simte sănătos, trebuie să-i ducă o damigeană cu țuică de prune, mai ales că el nu mai are voie să pună gura pe ea. Dar parcă doctorul Margulis pune? De bucurie și grijă, a-nceput să vorbească singur, ca țicniții. Ziarul apăruse, dar nea Cercel nu-l deschise. Să vină și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
imediat duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor, de al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zicea: „Am să te iau în Kerman, unde văru-meu a dezgropat o comoară“. Mai că ai fi putut să o crezi, gândind că și alții dezgropaseră bani de pe vremea ahemenizilor, podoabe și vase. Lui Omar îi plăcuseră plecatul de-acasă, prunele și porția de dolme kadu, pe care o primise în dar, ochii maică-sii strălucind. Minciuna și vorbele despre comoară, muțenia locului încălzit de o arșiță ca în Yazd. Oamenii serbau peste tot și se preumblau dintr-un loc într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acolo, zece zile de-acum, dimineața? o întrebase bolnavul. — O să îmi plătiți un taxi, domnule, dacă veți dori să lucrez pentru dumneavoastră. Îndrăzneala ei le plăcu din primul moment, amândurora, ca și pielea ei foarte albă și ochii în nuanța prunei necoapte. Și ce mai văzuseră și îi încânta era că pășea precum o egretă pe picioarele lungi și își mlădia șoldurile. — Fata asta e ca un crin răsărit în balegă, am s-o iau sub aripa mea, zisese Nasser către
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
53 Vine badea de la plug Zicând în frunză de rug, Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văd ce fire are. De-ar ave v-o fire bună, L-aș iubi și eu o lună, De-ar avea v-o fire proastă, Haram de viața noastră. 64 Du-mă, Doamne, și mă pune Unde-i palinca de prune Ș-un șir de nănuțe bune; Ie-mă, Doamne, și mă adă Până la Pîncota albă C-acolo-s nane grămade Și mai mare și mai mici Cumu-s bune de voinici. 65 Frunză verde baraboi, Durduleano hăi! Ș-asear-am venit la voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din cap îți sare Că e vin din Dealul Mare Și nu e din valea lungă Ca să-ți facă gura pungă, Ci-o sărută binișor Ca să-ți pară dulcișor Că-i viță de ale bune Nu e ca zeama de prune, Când bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți, luminoși, Bine v-am găsit sănătoși. {EminescuOpVI 308} PREDICAȚIA
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici prea Încet, neuitând câtuși de puțin, nici măcar o clipă, că locul acela, În care erau Înghesuite cu toatele, era un ölüevi. Lângă imam, În cel de-al doilea loc de cinste, stătea Petite-Ma, trupul ei mic arătând ca o prună uscată lăsată la soare, Împuținată și zbârcită. Fiecare nou-venit Îi săruta mâna și Își exprima condoleanțele, Însă era greu să-ți dai seama dacă le auzea Într-adevăr. De cele mai multe ori, Petite-Ma le răspundea celor care Îi sărutau mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
este apocrifă, această poveste a făcut mulți copii isteți să stea plini de speranță sub pomi fructiferi de un fel sau altul, așteptînd căderea unui fruct. Dar nu orice fruct este mărul lui Newton. Unele sînt doar smochine necoapte sau prune scofîlcite. Vorbesc la figurat, dar am să-mi revin, vă jur, de Îndată ce prind un spirit pe bune și intru În dialog cu el. Tot ce știu este că Încerc tot timpul să Înțeleg de ce am zis ceea ce tocmai am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am zis ceea ce tocmai am zis - iar cînd am Înțeles, În sfîrșit, uit și spun altceva ce are nevoie de explicații și nu sînt niciodată sigur care din aceste lucruri este important, care este un măr și care este o prună scofîlcită, adică o prună uscată. Evident, mărul nu contează. Merele cad În capetele a tot felul de inși care nu sînt Newton. Singurul care contează este mărul care a căzut În capul lui Newton, al nimănui altcuiva. Așteaptă ca publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am zis - iar cînd am Înțeles, În sfîrșit, uit și spun altceva ce are nevoie de explicații și nu sînt niciodată sigur care din aceste lucruri este important, care este un măr și care este o prună scofîlcită, adică o prună uscată. Evident, mărul nu contează. Merele cad În capetele a tot felul de inși care nu sînt Newton. Singurul care contează este mărul care a căzut În capul lui Newton, al nimănui altcuiva. Așteaptă ca publicul să cumpănească dacă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate din cauza venelor varicoase și a excesului de greutate, așa că depinde de Susan ca să o ducă la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
izvor susurător, o frumoasă adormită visează la limba lui lungă și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se ridică În picioare, gata pentru orice ar putea urma. — Te-ai distrat bine mîncîndu-mi mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai la auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de sărbătoare, căci copiii nu-i mai am. Îmi lipsesc ca atunci când ești sub apă și nu mai ai aer, spuse Buonocore sumbru. Dar Elio nu Înțelesese aluzia, căci era momentan distras de imaginea unei tinere bronzate ca miezul unei prune care, În șaua unui maxi-scuter metalizat, Își căuta un loc de parcare În apropierea barului. Ce mai face frumoasa dumneavoastră doamnă? Întrebase pentru a Întreține conversația. — O, ea e bine, răspunse Antonio, prefăcându-se că nu observă absurditatea acelei Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai mult în șoaptă: - Ioniță zice că l-ar fi văzut apropiindu-se de jupânița... Ceva era aici, deși nu-și dădea seama cât este de adevărat. Spătarul a urcat în casă, a poruncit să-i aducă un coș cu prune uscate și pe urmă l-a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici schimbat, nici primejdios. Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea părul puțin umezit și dat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copilăria, ce-ar fi vrut să se întâmple cu sine și ce s-a întâmplat. Când au început să se sărute, Zogru s-a repezit în sângele lui Bobo, tremurător ca un epileptic. În dormitorul Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că atunci au băut și Jancsi și Csabi, apoi sticla a ajuns la mine, am luat și eu o înghițitură, era o pălincă iute de prune, atât de tare, că m-a apucat tusea, iar când am lăsat sticla jos, am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau capete mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]