1,028 matches
-
aspectele militare și politice? Chiar Clausewitz subliniază că războiul nu este decât continuarea politicii cu alte mijloace. Cum orice război este în esență imoral, am putea spune după raționamentul lui Clausewitz, că și politica este la fel de imorală. Oricum, cartea generalului prusac, în unele aspecte, are limitele ei. O remarcă de-a dreptul surprinzătoare pe care mulți militari profesioniști s-ar simți obligați să o combată ca fiind imposibilă. Mai exact, la ce anume faceți referire? Ideea că un atac prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-mi pun întrebări în legătură cu proveniența acelor sunete bizare: chiar eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară în stația următoare. Germanii, priviți ca o națiune în plină expansiune, prusacii cuceritori sunt puși în umbră de micuța japoneză, un exponent al unei civilizații cu un cult pentru economia spațiului, al unei civilizații ce nu încurajează relații directe, ci ceremonialuri. Personajul masculin nu vrea numai să sufere puternic, ci și să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei tinere perechi. Subțirel și mărunt, încremenit în uniforma lui militară de ofițer prusac, bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
condamne pe cel care, după patruzeci de ani de domnie fericită în scaunul voievozilor, la cea dintâi probă a sorții, s-a arătat a fi rămas ceea ce a fost și când a sosit din Sigmaringen : un obedient, un mediocru ofițer prusac. Sau dimpotrivă : să îl deplângă pe nefericitul rege, care, ajuns la o venerabilă vârstă, când s-ar fi cuvenit să cunoască pacea sufletească, s-a văzut dintr-odată silit să aleagă între a vărsa sângele strămoșilor sau pe al supușilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primește răspunsul afirmativ al lui Mihai, poate că am ajunge să ne vorbim... În fond, cred că Ana e o femeie sociabilă. Înainte de-a fi sociabilă, nevastă-mea e foarte inteligentă, ceva nativ aș zice; spirit cartezian din seminția prusacă, o ramură mai îndepărată, e drept, cea de Viena. Și-n plus, mai știe și ce fel de bărbat are ca soț... Și ce face ca să-l păstreze? întreabă Liliana calm, cu o tentă de glumă. Dar întrebarea ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se uită acum, la noi, la titlul ei nobiliar?!, care nici măcar în pat nu te încălzește, dimpotrivă, te cam încurcă la dosar, mai știi?, poate vrei să ajungi director, ori vreun șefuleț la voi, la Uniunea Scriitorilor -, dar spiritul ei prusac, pe care și-l arogă, să-ți fie de folos. Știu că ține bine socoteala banilor, că gospodăria voastră este mereu la patru ace, ei și?! Sufletul fuge întotdeauna de patru ace; el vrea să evadeze, măcar el, dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oară simte că a fost nedrept cu ea atîția ani. Chiar și Ana lui are ceva din Doamna Ana, poate de-aceea a și luat-o de soție. În primul rînd, știe să fie fermă iar mintea ei este clară, "prusacă și odihnită", cum se exprimă el cînd vrea s-o tachineze. Scăpărătoare, cu o inteligență nativă, soția lui reușește întotdeauna să facă față unor discuții între neprofesioniști. Fixistă însă. Mihai îi cunoaște limitele și se ferește să-și exprime părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
masa de scris. A mai adus un lighean cu cărbuni și a întețit focul în sobă. La vară, poate va găsi timp și bani să repare casa, deși banii sunt drămuiți de Ana pînă la leuț măcar aici spiritul ei prusac l-a scutit pe Mihai de încurcături sau restanțe la plățile curente. Adrian a început deja drumurile lunare la București, la asistentul acela universitar care dă meditații și teste la Anatomie și-i foarte mulțumit. "Poate-l trimitem să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sau câte o cucoană cultă care voia să afle unde anume ancorează Spiritul hegelian în istorie. Și rău a făcut Hegel când a acceptat să răspundă la o întrebare pusă în limbajul nefilozofiei și a ajuns să vorbească despre statul prusac când, de fapt, este clar că în limbajul filozofiei nici întrebarea respectivă, nici răspunsul nu-și au rostul. Și bine face Eliade când nu cade în plasa limbajului nefilozofiei și refuză să spună, de la înălțimea spiritului tuturor religiilor, în ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
accent german de după o perdeluță. După ce s-a spovedit, În timp ce spunea o rugăciune cerîndu-i din tot sufletul lui Dumnezeu să-i ierte păcatele, a descoperit dintr-odată că icoanele din biserică erau o minunăție, aveau o austeritate de-a dreptul prusacă și pe urmă, la ieșire, Îndreptîndu-se spre Mercedesul În care Julius o aștepta nerăbdător temîndu-se să nu Întîrzie la școală, Își dădu seama că era cu adevărat plăcut să te afli pe stradă la ora aceea matinală și să simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aflu mai apoi că tehnica mea nu avea nimic personal! Eram mulți cei care nu mergeam pînă la capăt! Un neamț publicase În Zeitschrift für Sexualwissenschaft - și Încă din 1908, țin să precizez acest lucru - un articol despre niște tineri prusaci și alți pomeranieni care se dedau, ca și mine, la plăcerile retensive ale așa-numitei masturbatio interrupta. Nevrozații, va preciza Karl Abraham În 1910, cred că pierderea seminală le aduce ponoase și se satisfac prin practici Întrerupte Înaintea ejaculării. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atunci parcă nu-și dădea seama că n-am decât zece ani și chiar îi plăcea să stea de vorbă cu mine.) O, copilul meu, sunt gata să-i sărut picioarele împăratului Alexandru, dar, în ce-i privește pe împăratul prusac și pe cel austriac, nu vor avea parte decât de ura mea veșnică și... la urma urmei... tu nici nu te pricepi la politică!“ Parcă și-ar fi amintit deodată cu cine vorbește. A tăcut, dar mult timp ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, nu-s decât o fantezie, iar noi toți, în străinătate, tot fantezii suntem... Țineți minte ce vă spun, o să vedeți și singur!“ încheie ea aproape cu mânie, luându-și rămas-bun de la Evgheni Pavlovici. Sfârșittc "Sfîrșit" NOTEtc "NOTE" 1. Monedă prusacă de aur; din germ. Friedrichsdorf. 2. Diminutiv de la arab, monedă olandeză de aur. 3. Karamzin, Nikita Mihailovici (1766-1826), scriitor și istoriograf. În monumentala sa lucrare Istoria statului rus, se întâlnește, într-adevăr, numele Mâșkin. 4. Joc de cuvinte: expresia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
IV-lea. Susținut de acesta, Haxthausen este angajat în cadrul Ministerului de Justiție, unde vreme de zece ani redactează studii și strânge materiale referitoare la istoria, folclorul, formele de organizare comunitară, gospodăriile țărănești și tipurile de proprietate existente în diferitele provincii prusace - informații ce urmau să stea la baza formulării unor propuneri legislative concrete. El se arată în mod deosebit interesat de ceea ce considera ca fiind rămășițe ale formelor arhaice de organizare a populațiilor slave, stabilite cu secole în urmă pe teritoriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rusești), dovezi ale existenței și funcționării unui sistem legislativ organic (Starr, 1968, 467-468). Aceste convingeri vor constitui de altfel și principalul motiv pentru care rezultatele cercetărilor sale, precum și propunerile legislative ce le însoțeau au fost întâmpinate cu ostilitate de birocrații prusaci, în special de oficialitățile locale, care își simțeau pozițiile subminate, dar și de diferiți miniștri. Susținut de prințul moștenitor, Haxthausen își continuă pentru o vreme cercetările, însă avansarea studiilor sale și, implicit, răspândirea lor nu au făcut decât să intensifice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și Înțepat, cu o voce ascuțită, care se schimbă deseori, o mustață mică, Îngrijită și niște mișcări agitate, neterminate - ca și când n-ar fi știut cum să pună capăt unui lucru și chiar ura s-o facă. Conform colegei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un copil. Astfel, Froehlich a reușit să rezolve două probleme dintr-o mișcare. Ajutându-l pe Adam Hatz să-și demonstreze virilitatea, găsise și părinți pentru copilul d-șoarei Walther. Conform spuselor lui Manetti, băiatul Dorei fusese crescut Într-un cămin prusac tipic - ceea ce, pe lângă altele, Însemna că-și vedea părinții sporadic. Din fericire, băiatul avea o doică poloneză, care avea grijă de el ca și când ar fi fost maică-sa. Totuși, cu cât creștea mai mult, cu atât trăsăturile lui ereditare deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de slujitori, toate la un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
abțină. Îi expuse Tamarei planul său de pace: chiar În noaptea asta avea să convoace guvernul și să le descrie miniștrilor, fără menajamente, operația care trebuia efectuată pentru a salva statul. Când rosti cuvântul „operație“, vizualiză brusc expresia de aroganță prusacă de pe chipul lui Gad Eitan. Poate aceasta se datora fapului că era nu numai un ginecolog excelent, dar și anestezistul clinicii. În funcție de necesități, anestezia atât propriile sale paciente, cât și pe cele ale lui Wahrhaftig. Tamar spuse: —Nenorocirea mea, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]