1,107 matches
-
ce se desfășoară automat, după o dinamică auto-reglatoare, deci ca un fenomen care nu s-ar explica prin interacțiunea organism-mediu, om-societate. „Psihanaliza” nu trebuie confundată cu „freudismul”. Psihanaliya reprezintă mai mult un asamblu d efapte, metode, ipoteze și teorii (psihologice, psihopatologice, cvasi filosofice) aflate în continuă dezvoltare și transformare. De altfel, însuși S. Freud este privit ca un „reformist”, ca un „dizident” al propriei sale doctrine, ca un gânditor complex, care a străbătut mai multe etape de gândire, între acestea existând
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
premisele unei umanizări continue a personalității, a unei integrări sociale care să aducă satisfacție atât persoanei (nevoii ei de libertate a opiniilor și a convingerilor proprii), cât și cerințelor morale și juridice ale comunității. Capitolul VI Fenomenul frustrației din perspectivă psihopatologică Reacția omului la „frustrare” este determinată, așa cum am văzut în capitolul IV al lucrării de față, de o serie de particularități ale „ situației frustrante”, dar mai ales de unii factori psihici interni, între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
demascarea propriu-zisă (completarea anchetei efectuate de Securitate, aplicarea tehnicii de „spălare a creierului” și recompunerea altei personalități a victimei); etapa a treia consta În intrarea fostei victime În rândul torționarilor. După Nicu Ioniță, fenomenul Pitești a constat Într-o „inginerie psihopatologică” ce urmărea transformarea făpturii umane În contrariul său, printr-un proces de inducție și inversiune psihologică. De aceea, Închisoarea Pitești trebuie privită, În perioada 1949-1952, ca un „laborator experimental de psihologie umană, organizat după criterii științifice”, unde s-a recurs
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
alege cîteva combinații dintr-un repertoriu ideal, pasibil de a fi reconstituit. Făcînd inventarul tuturor obiceiurilor observate, a celor imaginate în mituri, evocate în jocurile de copii și de adulți, în visele celor sănătoși și ale celor bolnavi, în conduitele psihopatologice, am putea alcătui un fel de tablou periodic ca cel al elementelor chimice, unde toate obiceiurile reale sau doar posibile ar apărea grupate pe familii, și unde nu ne-ar rămîne decît să le recunoaștem pe cele practicate efectiv." Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
identității, presiunea alterității, polemologia sexelor, confruntarea dintre legea tatălui și legea mamei, degenerescența, se regăsesc surprinse în romanul din 1894. Capitolul al XIV-lea al cărții se deschide cu prezentarea unei familii compuse din ceea ce Otto Gross va numi "inferiorități psihopatologice"142. Unguroaica Reghina, servitoare la Radna, femeie voinică, frumoasă și în toată firea a rămas, după nașterea copilului ei, paralizată de o mână, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa. Scriitorul notează cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
omului, cel puțin la începuturile studiilor sale de tinerețe. Contactul cu operele marilor psihiatri francezi: Esquirol, Charcot, Baillarger și Seglas dar și ale lui Marie, Babinski, Ribot, Dumas, Taine, Albinet sau Pieron, îi ofer o formație psihologic de excepție. Metoda psihopatologic aplicat de Marie, Babinski, Charcot, Dumas, Ribot și Janet, l-a subjugat prin cazuistica anormalitții, deprinzându-i mintea cu scenariile probabilitții, problematizând și probabilitatea improbabilului sau invers, cum îi plcea lui Ralea s se lanseze în jocul subtil al nuanțelor
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Ralea, în toate lucrrile, va acorda și el acestui concept de acțiune, asociat cu cel de cunoaștere, un loc central, acestea fiind, de fapt, axele în care se înscrie diagrama gândirii și personalitții omului. Deci, atât Th. Ribot cu metoda psihopatologic, cât și P. Janet cu teoria actelor suspensive și teoria actelor psihice ca acțiuni, i-au fost model în constituirea concepției sale antropologice. Pe linia izvoarelor operei lui Ralea, mai trebuie amintit bergsonismul care l-a atras în tinerețe, dar
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și inteligente, transformându-o, ascensional, într-un sclav al propriilor impulsuri, ilogice). în egală măsură, interesantăși palpitantă (deși dureros de tristă) este configurația acestui tip feminin, supus unui „malaxor” (termen preluat din subtila și pertinenta prefață semnată de Mihail Gălățanu) psihopatologic, care zdrobește, până la umilire, un suflet generos. și cum scriitorul se lasă cucerit de plăcerea detaliului sau de subtilități de natură psihanaliză, teologică, psihologică, de experiențe mistice și vrăjitorești etc., nu ne miră de ce Magda, eroina romanului, este împovărată de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zâmbet amar am zice (ieșind din ficțional, firește!): Dacă ar fi cunoscut acel ghid de supraviețuire emoțională, scris de talter Riso, ce bine-ar fi fost?! și totuși, ne întrebăm: De ce-și supune prozatorul eroica atâtor experiențe de natură psihopatologică? în fond, Magda este o femeie inteligentă, de ce își lasă ființa pradă unor impulsuri (care se dovedesc malefice), pe care (paradoxal) și ea însăși le percepe a fi malefice? De ce își agresează propriul suflet? Pentru că viața ne supune, vrem-nu vrem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mod s-ar explica și reacția „violentă” a acestora. O subtemă abordată cu generozitate de Vlad Zografi este stranietatea acestui „animal” modern: calculatorul și nocivitatea exercitată mai ales asupra neinițiaților, bineștiind că „lumea virtuală” imprimă o „stranie armonie” de natură psihopatologică. Concluzia? „Evadarea din real și plonjarea în virtual, conduce la un soi de autism”. Neimplicarea - rațional și conștientizat - a tineretului la realitatea imediată („extra muros”), la problemele majore ale societății pot avea repercursiuni catastrofice. și iată cum, ne-o demonstrează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sinestezice decât persoanele care nu au astfel de preocupări; c. frecvența întâlnirii de sinestezii scade în decursul ontogenezei. La popoarele primitive, senesteziile joacă un rol mai mare decât la cei aflați pe trepte superioare de dezvoltare socio-economice. d. anumite fenomene psihopatologice, mai ales la schizofreni, sunt puternic cuplate cu apariția de sinestezii. e. sinesteziile apar frecvent mai ales în stările de conștiință cu oboseală, privare psihofiziologică și stări de influență a drogurilor. Căsătoria Un alt eveniment semnificativ în viața lui Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
unui efect predispozant uneia dintre ele celeilalte. Astfel, specialiștii domeniului constată că este dificil de a evalua În mod precis data debutului schizofreniei sau a toxicomaniei. Data debutului schizofreniei corespunde primei consultații, primei spitalizări datorită sesizării de către anturaj a tulburărilor psihopatologice. Data debutului stării de abuz sau de dependență toxicomanică este cea a primelor probleme somatice, psihologice și sociale pe care le generează consumul de toxine. Conform autorilor (Baigent et al., 1995, Verduox et al., 1996) abuzul de canabis, de opiacee
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
adaptare socială și pot fi mai ușor recuperați și reabilitați În caz că complianța lor terapeutică se ameliorează. Schizofrenii toxicomani tratați și sevrați și ocrotiți printr-o reinserție adecvată și eficientă la nivel socio - familial prezintă Într-o mai mică măsură tulburări psihopatologice Îngrijorătoare decât schizofrenii non - toxicomani care nu beneficiază de condiții asemănătoare. Conform lui Zizook (1992) schizofrenii toxicomani ar prezenta o mai bună funcționare premorbidă, cu un deficit global mai cu seamă de ordin psihopatologic, dar și cognitiv care le-ar
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Într-o mai mică măsură tulburări psihopatologice Îngrijorătoare decât schizofrenii non - toxicomani care nu beneficiază de condiții asemănătoare. Conform lui Zizook (1992) schizofrenii toxicomani ar prezenta o mai bună funcționare premorbidă, cu un deficit global mai cu seamă de ordin psihopatologic, dar și cognitiv care le-ar permite acestora să dezvolte un interes mai mare pentru procurarea de drog și, mai ales, să elaboreze strategii pentru obținerea drogului ceea ce din capul locului pledează pentru o mai bună conservare a funcțiilor mentale
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
consumul de drog agravează tabloul clinic În etapele următoare. Concluzii: Prevalența comportamentelor adictive la pacienții schizofrenici este mai crescută decât se diagnostichează practic la pacienții aflați În terapie specifică; Toxicomaniile amplifică anumite simptome pozitive ale schizofreniei generând complicații de ordin psihopatologic care pun În dificultate chiar și pe specialiștii experimentați dacă nu sunt suficienți de vigilenți În a decela toxicomaniile subliminale practicate de pacienții lor; Toxicomaniile induc foarte des tulburări depresive secundare, foarte rebele la tratament; Netratate toxicomaniile agravează evoluția schizofreniei
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
diversele perspective de abordare a devianței și nu pot fi luate drept sinonime: „comportament deviant" este un concept sociologic și se referă în special la abaterile de la normele/valorile sociale; „comportament aberant" sau „anormal" se referă la aspectele medico-legale și psihopatologice întâlnite în unele cazuri de devianță; astfel, „comportament anormal" este o noțiune psihopatologică ce caracterizează incapacitatea individului, acceptată și validată din punct de vedere medical, de adaptare la exigențele vieții sociale și de exercitare adecvată a rolurilor sociale; „comportament delictual
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
comportament deviant" este un concept sociologic și se referă în special la abaterile de la normele/valorile sociale; „comportament aberant" sau „anormal" se referă la aspectele medico-legale și psihopatologice întâlnite în unele cazuri de devianță; astfel, „comportament anormal" este o noțiune psihopatologică ce caracterizează incapacitatea individului, acceptată și validată din punct de vedere medical, de adaptare la exigențele vieții sociale și de exercitare adecvată a rolurilor sociale; „comportament delictual" sau „infracțional" (desemnat frecvent prin termenul generic „delincventă") reflectă perspectiva juridică și se
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
această fază, ea se asociază de regulă cu furtul de alimente și de obiecte. Vagabondajul, ca deviere de conduită provocat de condiționări educaționale negative, prezintă un tablou clinic polimorf și foarte divers. În această formă, vagabondajul nu are o motivare psihopatologică, ci se datorează în mod obișnuit unor nemulțumiri legate de condițiile de viață din mediul familial, unor stări psihice conflictuale. Evident, sub aspect psihologic, asemenea devieri de conduită au semnificația modalității de evadare a unei personalități insuficient evoluate, aflată în fața
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devierilor de conduită, interesează atât componenta morală, cât și componenta psihomotrică a persoanei. Conduitele agresive ale copilului față de cele ale adultului se prezintă, clinic, în forme mai puțin periculoase, dar mult mai fățișe, mai deschise și mai explicite. În formă psihopatologică, agresivitatea infantilă se leagă de un angrenaj foarte larg de mecanisme psihofiziologice cu implicații etico-sociale ca acelea ale culpabilității, insecurității, frustrației, fricii etc. În această perspectivă, chiar și actele antisociale grave, infracțiunile juvenile sunt socotite de un număr însemnat de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
În teritoriul studiat care este mai crescut la cei căsătoriți, În raport de 1,4/1 față de cei necăsătoriți. Acest aspect s-ar putea datora conflictelor familiale generate de probleme financiare, de consumul abuziv de alcool sau altor cauze. Implicații psihopatologice - conduite autoagresive corelate cu tulburări psihice: sub influența alcoolului În momentul trecerii la comiterea actului suicidar - 54 cazuri, dintre care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46
RISCUL AUTOAGRESIVITÃŢII ÎN RÂNDUL ALCOOLICILOR DE LA GURILE DUNĂRII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
severă, 25 cu depresie medie, 12 cu depresie ușoară, aceleași cazuri prezentând și anxietate severă - 29, anxietate moderată - 23, anxietate ușoară - 19. Se constată că doar un procent foarte mic din cazurile de conduite autoagresive sunt asociate cu alte tulburări psihopatologice decât depresia, anxietatea și alcoolismul: 3 epileptici, stare confuzională 1 și 3 cu tulburări de personalitate borderline și histrionică, afecțiuni cunoscute ca factor de risc al comportamentului suicidar.
RISCUL AUTOAGRESIVITÃŢII ÎN RÂNDUL ALCOOLICILOR DE LA GURILE DUNĂRII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
despre caracterul patogen al unor modalități concrete ale activităților de muncă. Din păcate, după cum afirmă același Santiago-Delefosse, trecerea de la dat și predeterminat (prin trăsăturile fixe de personalitate) la trăit, la știința concretă de muncă ce stă la baza diferitelor manifestări psihopatologice, nu a putut fi transpusă în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simptome astenice, cum ar fi epuizarea emoțională, oboseala, tendințele depresive, ele sunt, în esență, mai curând cognitive sau comportamentale decât fizice. Manifestările simptomatice asociate burnout-ului sunt observate la persoanele „normal echilibrate”, nesuspecte de tulburări psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice (Maslach, Schaufeli, 1993). Ele sunt „indici nozografici care pot ajuta la distingerea burnout-ului de tulburările psihopatologice autentice” (Pezet-Langevin, 2003, p. 504). Și totuși, dacă ne este permisă o comparație, am spune că burnout-ul este foarte asemănător cu personalitățile accentuate din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cognitive sau comportamentale decât fizice. Manifestările simptomatice asociate burnout-ului sunt observate la persoanele „normal echilibrate”, nesuspecte de tulburări psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice (Maslach, Schaufeli, 1993). Ele sunt „indici nozografici care pot ajuta la distingerea burnout-ului de tulburările psihopatologice autentice” (Pezet-Langevin, 2003, p. 504). Și totuși, dacă ne este permisă o comparație, am spune că burnout-ul este foarte asemănător cu personalitățile accentuate din planul psihoindividual. Personalitățile accentuate sunt amplasate între normal și patologic, cu tendința de a aluneca spre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre problemele pe care le am cu albii, psihiatrul meu nu vrea să audă decât despre familia mea și Îmi spune că-mi urăsc mama” (Cleaver, 1968, p. 11). Modelul psihopatologic al prejudecății are totuși meritul de a arăta limitele luptei pe teren strict cognitiv Împotriva rasismului. Ceea ce nu Înseamnă că nu are și limite, cum o demonstrează o scurtă examinare a teoriei „personalității autoritare”. Conform susținătorilor ei (Adorno, Frenkel-Brunswik etc.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]