1,094 matches
-
a vieții în comun a grupului de rude alcătuind familia. Modele de cercetare a familiei au fost inițial filologice, etnologice și istorice, abia în secolul al XX lea concepându-se teorii și cercetări sistematice sociologice, psihosociale, psihologice, sexologice și de psihopatologie familială." Așadar, prin complexitatea sa problematica familiei, a suscitat numeroase abordări de pe poziții interdisciplinare. Sociologic, familia este un grup special axat pe funcțiile sale, pe realitățile dintre membrii, pe sistemul de comunicare și interrelaționare. Ca formă specifică de comunitate umană
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
din jur. Prin acest mecanism se poate explica existența numărului mare de copii cu retard sever în dezvoltare și comportament de tip autist din leagănele de copii (Roth, 1998). Formele grave de neglijare pot conduce, așadar, la tulburări de ordin psihopatologie, pentru dezvoltarea umană și pentru neuroștiințele moderne (Rutter, 1987, Siegel 1995). 2.3 Copilul invizibil Experiențele, interesele și prioritățile copilului sunt la periferia preocupărilor adulților. Durerea copilului amenință echilibrul nostru. Există o nesiguranță în legătură cu ce trebuie vorbit cu copilul și
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
A. Aspectul clinic A privi clinic devierile de conduită însemnează a face însă apel la ansamblul de cunoștințe obținute de specialiști pe bază de observare curentă și sistematică a fenomenelor prezentate de cazurile studiate. Actualmente, metoda clinică a trecut — prin intermediul psihopatologiei — din uzanța științelor medicale, la îndemâna tuturor ramurilor pedagogiei speciale. Ea implică o sinteză rezultată din abordarea cazului prin anamneză, examenul stării prezente, formularea unui diagnostic și aprecierea evoluției sale (prognostic) sub indicația terapeutică stabilită. Însă trebuie precizat de la bun început
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
importante, a unei situații materiale” (Pavelcu, 1968, p. 51). În majoritate cazurilor, depresia este însoțită de o stare de teamă difuză, de o teamă lipsită de conținut, fără un corespondent real, ce poartă numele de anxietate. Ea este întâlnită în psihopatologie, în toate situațiile care evoluează cu depresie. „Psihoza maniaco- depresivă la copil se recunoaște după succesiunea de accese depresive și de accese maniace (la copil). Simptomele de acces depresiv pot fi clasice, dar, și cel mai adesea, ele pot fi
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
școlare, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978 20. Neamtu, C., Gheruț Alois, Psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iași, 2002 21. Neamtu, C., Devianta școlară. Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor Ed. Polirom, Iași, 2003 22. Mitrofan, I., Psihopatologia, psihoterapia și consilierea copilului, Ed. SPER, București, 2001 23. Mitrofan, I., coord. - Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom, Iași, 2000 24. Munteanu, A., Psihologia copilului și a adolescentului, Ed. Augusta, Timișoara, 1998 25. Narly, C., Pedagogie generală, Ed.
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de a construi ipotetic o contrateorie a politicii iraționale. Când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru sociologia generală și Kornhauser, Dubin și Ross (1954), Ross și Hartman (1960) ș.a. pentru sociologia industrială - au marele merit de a fi reabilitat și redimensionat noțiunea de conflict, căreia, dată fiind asocierea cu tulburările sociale, cu războiul și cu psihopatologia, i s-a „atribuit o reputație proastă” (Deutsch, 1998, p. 165). Acești autori care au fundamentat chiar o sociologie a conflictelor nu mai descriu conflictele sociale în termenii descărcării tensiunilor, ostilității, agresivității - într-un cuvânt, a aspectelor afective și pulsionale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
timpul, organizația se transformă, dintr-una sănătoasă și eficientă, în una bolnavă, morbidă și total neproductivă. Scopul acestui capitol este acela de a prezenta cele mai răspândite fenomene dezadaptative din mediile organizaționale pe care le reunim sub termenul de patologie/psihopatologie organizațională. Ce este patologia organizațională ? Încercare de conturare a domeniului Nu de puține ori, organizațiile au fost comparate cu organismul uman. Gareth Morgan (1986) lansa cele 8 metafore ale organizațiilor, dintre care una este cea a organizației ca organism, deci
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
problematica sănătății sistemelor organizaționale, mai ales a sistemelor de muncă din cadrul acestora, formate în principal din oameni, sarcini de muncă, condiții și constrângeri ale mediului ambiant (fizic și social), începe să fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
condiții și constrângeri ale mediului ambiant (fizic și social), începe să fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel, 1998); clinica muncii (Clot, 1999); psihologia clinică a muncii (Santiago-Delefosse, 1998, 2004); patologia socială a întreprinderii (Meigniez, 1965); patologia organizațională
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Vries, 2001, 2003). După opinia noastră, deși noțiunile lansate au fost multe și variate, ele pot fi grupate în două categorii: unele care gravitează în jurul muncii - a condițiilor și constrângerilor ei - ca posibile surse patogene, ceea ce a dus la prefigurarea psihopatologiei muncii; altele, în jurul organizațiilor, a factorilor și condițiilor mediului organizațional în calitate de sursă generatoare a unor dereglări psihocomportamentale, fapt care a contribuit la apariția patologiei/psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncii - a condițiilor și constrângerilor ei - ca posibile surse patogene, ceea ce a dus la prefigurarea psihopatologiei muncii; altele, în jurul organizațiilor, a factorilor și condițiilor mediului organizațional în calitate de sursă generatoare a unor dereglări psihocomportamentale, fapt care a contribuit la apariția patologiei/psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie marcate și conservate. Fără a intra în prea multe detalii, schițăm în continuare câteva momente și elemente importante care jalonează și susțin această diferențiere. Psihopatologia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie marcate și conservate. Fără a intra în prea multe detalii, schițăm în continuare câteva momente și elemente importante care jalonează și susțin această diferențiere. Psihopatologia muncii are ca premisă conștientizarea de către cercetători a existenței legăturilor cauzale dintre activitatea de muncă și starea de sănătate sau de boală psihică a individului. Munca apărea pentru cei mai mulți dintre ei într-o dublă ipostază: ca factor de susținere și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
foilor de metal, Paiand (1949) pe cea a telefoniștilor, Grandjean (1960) a mecanografilor, Leplat și Browaeys (1965) a controlorilor de trafic aerian etc., apud Roșca et al., 1967; Tiffin, McCormick, 1967). Și totuși, nu aceste cercetări au condus la apariția psihopatologiei muncii. Ele au constituit premisele, am putea spune, simptomele care au favorizat conturarea noului domeniu de cercetare. Ele au contribuit la conștientizarea de către cercetători a faptului că o serie de caracteristici ale sarcinilor de muncă se pot institui în adevărate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care au favorizat conturarea noului domeniu de cercetare. Ele au contribuit la conștientizarea de către cercetători a faptului că o serie de caracteristici ale sarcinilor de muncă se pot institui în adevărate surse patogene. Se pare că momentul decisiv al apariției psihopatologiei muncii îl reprezintă întâlnirea dintre psihologia muncii și psihiatria socială. Santiago-Delefosse (1998; 2004, p. 11), care lansează acest punct de vedere, subliniază contribuția adusă de Le Guillant (1984) la fundamentarea științifică a psihopatologiei muncii. Nu se poate considera, credea La
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se pare că momentul decisiv al apariției psihopatologiei muncii îl reprezintă întâlnirea dintre psihologia muncii și psihiatria socială. Santiago-Delefosse (1998; 2004, p. 11), care lansează acest punct de vedere, subliniază contribuția adusă de Le Guillant (1984) la fundamentarea științifică a psihopatologiei muncii. Nu se poate considera, credea La Guillant, că o majoritate de oameni care exercită o aceeași profesie să fie purtătoarea unor prejudecăți spre același tip de tulburare psihocomportamentala. Mai nimerit ar fi să vorbim despre caracterul patogen al unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihopatologice, nu a putut fi transpusă în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca în sine, condițiile și organizarea ei interesează psihopatologia muncii, aceasta este abia în al doilea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca în sine, condițiile și organizarea ei interesează psihopatologia muncii, aceasta este abia în al doilea rând, după ce am analizat consecințele ei asupra omului și trăirile sale, după ce am reperat efectele ei de suferință sau de plăcere, după ce am evaluat, în final, impactul ei asupra sănătății muncitorului (Dejours, 1987
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dejours, 1987, p. 729). # Am reprodus acest citat atât de lung deoarece el redă esența direcției de cercetare. Alte două precizări făcute de autorul citat se impun a fi prezentate. Prima se referă la opinia lui Dejours potrivit căreia sintagma psihopatologia muncii este în parte improprie, mult mai nimerită fiind expresia psihopatologia omului în muncă. Cum însă termenul care s-a impus și a căpătat o mare ciculație a fost primul, autorul hotărăște să-l conserve pe acesta. El arată însă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deoarece el redă esența direcției de cercetare. Alte două precizări făcute de autorul citat se impun a fi prezentate. Prima se referă la opinia lui Dejours potrivit căreia sintagma psihopatologia muncii este în parte improprie, mult mai nimerită fiind expresia psihopatologia omului în muncă. Cum însă termenul care s-a impus și a căpătat o mare ciculație a fost primul, autorul hotărăște să-l conserve pe acesta. El arată însă că termenul psihopatologie nu ne trimite la patologia psihică, adică la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în parte improprie, mult mai nimerită fiind expresia psihopatologia omului în muncă. Cum însă termenul care s-a impus și a căpătat o mare ciculație a fost primul, autorul hotărăște să-l conserve pe acesta. El arată însă că termenul psihopatologie nu ne trimite la patologia psihică, adică la bolile mentale, ci la studiul mecanismelor psihice puse în funcțiune individual și colectiv de lucrători, fără a prejudicia caracterul lor patologic sau non-patologic. Așadar psihopatologia muncii presupune translația de la clinica tulburărilor individuale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe acesta. El arată însă că termenul psihopatologie nu ne trimite la patologia psihică, adică la bolile mentale, ci la studiul mecanismelor psihice puse în funcțiune individual și colectiv de lucrători, fără a prejudicia caracterul lor patologic sau non-patologic. Așadar psihopatologia muncii presupune translația de la clinica tulburărilor individuale ale subiectului în situația de muncă la studiul efectelor patogene ale situațiilor și condițiilor constrângatoare ale muncii. O altă precizare se referă la distincția operată de Dejours (2001) între condițiile muncii și organizarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu atât condițiile muncii în sine au efecte nocive, ci mai degrabă modul de organizare a muncii care se opune dorințelor, aspirațiilor, trebuințelor, modalităților de gândire ale lucrătorilor. De aici decurge rolul ameliorativ pe care trabuie să și-l asume psihopatologia muncii în vederea asigurării unui echilibru psihic minimal favorabil activității și obținerii performanțelor. Prezența unei relații de cauzalitate între condițiile/constrângerile muncii și sănătatea/boala psihică se degajă cu mare acuitate. De aici nu trebuie să reținem că între variabilele menționate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]