1,093 matches
-
psihopatologice colective. Considerate din acest punct de vedere, psihozele colective reprezintă un capitol special al psihopatologiei care trebuie raportat la dimensiunea socială și antropologică a acestei discipline. Dacă psihopatologia generală, având ca obiect persoana umană, studiază fenomenele psihice morbide individuale, psihopatologia socială, are ca obiect de studiu fenomene psihopatologice colective ale maselor sau ale grupurilor de indivizi. Aceste manifestări sunt indicatori prețioși ai stării de sănătate mintală a maselor, a echilibrului psihic al acestora. Dacă, în cazurile de tulburări psihice individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
echilibru comportamental, de adaptare a membrilor societății la realitățile vieții. Nu soluțiile utopice, ci rațiunea trebuie să fie cea care să contribuie la ordinea sufletească și morală a oamenilor, dar și la ordinea și echilibrul statului. Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și morală a oamenilor, dar și la ordinea și echilibrul statului. Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia transculturală sau comparată ocupă un loc particular. Ea are ca obiect studiul interrelațiilor dintre diferitele culturi și bolile psihice. Din acest motiv reprezintă aspectele etno-culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia transculturală sau comparată ocupă un loc particular. Ea are ca obiect studiul interrelațiilor dintre diferitele culturi și bolile psihice. Din acest motiv reprezintă aspectele etno-culturale comparate, ale tulburărilor psihice. Ca o primă precizare, notăm că psihiatria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia transculturală sau comparată ocupă un loc particular. Ea are ca obiect studiul interrelațiilor dintre diferitele culturi și bolile psihice. Din acest motiv reprezintă aspectele etno-culturale comparate, ale tulburărilor psihice. Ca o primă precizare, notăm că psihiatria transculturală sau etnopsihiatria este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său, care-i marchează tipul de „personalitate etno-culturală”, identitatea, modelul de gândire, formele de comportament, acțiunile, aspirațiile, reacțiile emoționale etc. Dacă aceste aspecte sunt absolut clare și universal admise în psihologie, remarcăm faptul că ele sunt la fel de valabile și în psihopatologie, în ceea ce privește modalitatea de structurare a bolilor psihice, forma de manifestare și evoluția clinică a acestora, atitudinea față de bolnavii psihici și boala mintală, metodele de tratament etc. Fiecare societate „produce” proprii săi bolnavi psihici, în conformitate cu normele modelului socio-cultural, după cum, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihici, în conformitate cu normele modelului socio-cultural, după cum, în egală măsură, produce persoane normale. Ideea diferențelor culturale dintre indivizi nu este nouă. Psihologia diferențială este astăzi una din disciplinele psihologice care studiază pe larg aceste aspecte. În mod egal și studiile de psihopatologie transculturală s-au dezvoltat în mod corespunzător, cuprinzând o arie extrem de largă de teme. Observații privind variațiile culturale ale bolilor psihice și, în special, existența în anumite grupe etno-culturale a unor forme particulare, unice, de tulburări, au atras atenția încă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natură psiho-biologică, dar cu efect cultural, cum sunt următorii: creșterea duratei de viață, difuzarea medicamentelor analgezice și psihotrope, creșterea factorilor de stres, suprasolicitarea individului prin mijloace mass media. Toate aceste aspecte mai sus prezentate configurează cadrul disciplinei sau al ramurii psihopatologiei transculturale. Scopul unei psihopatologii transculturale este de a explica natura diversității formelor de manifestare a bolilor psihice, de a surprinde ceea ce este universal la acestea (tulburarea psihică de fond) și ceea ce este particular la fiecare (forma de manifestare, evoluția și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situații destul de dese, la dezvoltări psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială, în mod egal trebuie să acceptăm și existența unei psihopatologii comparate, a unei psihopatologii etno-culturale sau transculturale. Starea de normalitate, cât și cea de anormalitate, respectiv, sănătatea mintală și boala psihică, sunt profund marcate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sfera patologiei psihice. Boala mintală, îmbracă „forme culturale” de la o societate la alta și de la un tip uman la altul, rămânând însă, în esența sa, o tulburare a proceselor psihice fundamentale. Prin aspectele pe care le aduce în discuție, psihopatologia comparată, etno-culturală, reprezintă o deschidere în plus către înțelegerea universului uman al vieții sufletești, dar concomitent, și un prilej de reflecție privind diversitatea naturii persoanei. 44. STATUL, BOALA PSIHICĂ ȘI BOLNAVUL MINTAL Raporturile omului cu statul Capitolele precedente au analizat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel, L. Binswanger, R. Kuhn, A. Zutt, E. Minkowski
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu care să fie comparată și eliminată prin excludere. Rezultă de aici faptul că nebunia ar fi deci o altă modalitate de „a înțelege” normalitatea și anormalitatea în domeniul vieții psihice. Acceptând aceste puncte de vedere, vom admite că prin intermediul psihopatologiei, psihiatria se descoperă, dincolo de latura sa medicală, ca știință umană. Viitorul psihiatriei, o disciplină cu o istorie atât de agitată, de contraversată, depinde de permisivitatea ideilor și atitudinilor umaniste care să-i precizeze sensul și conținuu, transferând-o din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudine ar crea premisele unei deschideri, cu perspective multiple și dintre cele mai fructuoase în sociologia bolilor mintale, revizuind și reformulând raporturile dintre stat și bolnavul psihic, în spiritul unui umanism deschis și constructiv, orientat către progresul ființei umane. 45. PSIHOPATOLOGIA ȘI ETICA Cadrul general al problemei Dezvoltarea cunoștințelor teoretice într-un domeniu atrage după sine numeroase modalități de utilizare practică a datelor științei respective. Primite inițial cu interes și entuziasm, ulterior rezultatele practice ale cunoștințelor științifice ridică probleme noi, neprevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluție fatală prin incurabilitatea lor (cancerul, bolile degenerative ale sistemului nervos, SIDA etc.). Un loc particular îl ocupă, în sensul acesta, boala psihică și bolnavul mintal. Ne vom ocupa în continuare de aceste aspecte, raportate la relația etică în sfera psihopatologiei. Raportul vinovăție/boală Etica nu reprezintă numai un cod de norme exterioare. Ea are și o semnificație interioară, în cazul științei. Această semnificație interioară este deosebit de subtilă și complexă, întrucât ea reflectă raporturile care se stabilesc între știința respectivă și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice domeniu științific este dublat, dincolo de aspectele sale factologice de niște mobiluri psiho-morale ale cercetătorului sau practicianului. Orice cunoaștere științifică trebuie să explice sau să motiveze ceva. Aceasta ar fi însăși esența etică a științei respective. Să ne întoarcem la psihopatologie. Ce urmărește să motiveze psihopatologia atât în plan științific, cât și moral? Semnificația nebuniei și a bolnavului psihic. Natural că, în plan formal, psihopatologia este disciplina care studiază fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dincolo de aspectele sale factologice de niște mobiluri psiho-morale ale cercetătorului sau practicianului. Orice cunoaștere științifică trebuie să explice sau să motiveze ceva. Aceasta ar fi însăși esența etică a științei respective. Să ne întoarcem la psihopatologie. Ce urmărește să motiveze psihopatologia atât în plan științific, cât și moral? Semnificația nebuniei și a bolnavului psihic. Natural că, în plan formal, psihopatologia este disciplina care studiază fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau model de gândire și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să motiveze ceva. Aceasta ar fi însăși esența etică a științei respective. Să ne întoarcem la psihopatologie. Ce urmărește să motiveze psihopatologia atât în plan științific, cât și moral? Semnificația nebuniei și a bolnavului psihic. Natural că, în plan formal, psihopatologia este disciplina care studiază fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiază fenomenele psihice morbide, în conformitate cu o metodologie riguros specifică, cu un plan sau model de gândire și cu un scop precis. Ce se află însă dincolo de aceste „intenții metodologice”? Care este semnificația morală a acestora? Din punct de vedere etic, psihopatologia pune în discuție o problemă esențială: care este semnificația nebuniei? Este nebunia un fenomen uman, sau este o boală? Este nebunia un fenomen ontologic, sau o suferință medicală? Și una și alta. Mai exact este un fapt ontologic medicalizat. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierzi natura umană, statutul de om. Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între psihopatologie și etică. Anularea barierelor care „izolau” nebunii de societate este însă diferențiată. Ea va privi toate aspectele care au pentru societate semnificația de pericol. Sentimentul de culpabilizare este însoțit de cel de frică. Societatea definește și delimitează pericolul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici ușor de acceptat. Este o etică a intereselor și a compromisului, a cărei semnificație este mai mult de transfer al culpabilității sociale asupra acestor categorii de indivizi. Să ne oprim însă cu analiza noastră asupra raporturilor dintre etică și psihopatologie. Raporturile eticii cu psihopatologia Am arătat mai sus că între psihopatologie și etică există o relație specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este o etică a intereselor și a compromisului, a cărei semnificație este mai mult de transfer al culpabilității sociale asupra acestor categorii de indivizi. Să ne oprim însă cu analiza noastră asupra raporturilor dintre etică și psihopatologie. Raporturile eticii cu psihopatologia Am arătat mai sus că între psihopatologie și etică există o relație specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
compromisului, a cărei semnificație este mai mult de transfer al culpabilității sociale asupra acestor categorii de indivizi. Să ne oprim însă cu analiza noastră asupra raporturilor dintre etică și psihopatologie. Raporturile eticii cu psihopatologia Am arătat mai sus că între psihopatologie și etică există o relație specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de indivizi. Să ne oprim însă cu analiza noastră asupra raporturilor dintre etică și psihopatologie. Raporturile eticii cu psihopatologia Am arătat mai sus că între psihopatologie și etică există o relație specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]