4,867 matches
-
mîna însă sînt liber, mi-am ispășit pedeapsa. Dacă violatorului i s-ar aplica legea talionului, atunci, după ce a fost violat și el, ar trebui să fie eliberat. Ori, deși a fost violat de un grup sălbatic, el rămîne în pușcărie. Nu cred că violatorii din pușcărie vor fi judecați pentru faptele lor. Deși sînt vinovați pentru linșaj, deși culpa lor este cu circumstanțe agravante, fapta lor va fi privită cu o anume îngăduință. Pe undeva și eu simt impulsul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ispășit pedeapsa. Dacă violatorului i s-ar aplica legea talionului, atunci, după ce a fost violat și el, ar trebui să fie eliberat. Ori, deși a fost violat de un grup sălbatic, el rămîne în pușcărie. Nu cred că violatorii din pușcărie vor fi judecați pentru faptele lor. Deși sînt vinovați pentru linșaj, deși culpa lor este cu circumstanțe agravante, fapta lor va fi privită cu o anume îngăduință. Pe undeva și eu simt impulsul să spun "bine i-au făcut!" La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai rece îmi dau seama că greșesc. Legea talionului părea sălbatică, prea dură, nu ținea cont de împrejurări. Pedeapsa a fost socotită prea aspră chiar în timpul de glorie al acestei legi. Revin la tînărul violator. A primit 4 ani de pușcărie, prin urmare instanța a luat în considerație anumite împrejurări în care s-a comis fapta. Supliciul la care a fost supus în celulă este infinit mai sălbatic, mai crud, mai bestial. A fost ars cu țigara, a fost schingiuit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un raport de natură homosexuală. Dacă în antichitate legea talionului presupunea o pedeapsă echivalentă, după care se socotea judecata încheiată, în cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze alte vieți! Eu, dacă eram în locul... îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Eu dacă... îl omoram! Poate mai uman ar fi să-i aplicăm legea talionului: a plătit destul pentru fapta sa. A primit o replică mult prea dură și este de ajuns. Într-o logică corectă, tînărul ar trebui eliberat din pușcărie. Consider că și-a ispășit păcatul. Numai că legea este dură. Personal l-am iertat pe tînărul violator. Nu-i voi ierta însă pe violatorii lui, care ar trebui să plătească cu o prelungire a detenției lor cu 5-6 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar știu că l-am pedepsit pe derbedeu. Asta-i mână de canalie bătrână! Uite cum arde schitul din toate părțile, cum se topește muncușoara mea, scrum se face până la ziuă și nu pot mișca un deget! Dacă era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-am umplut mațul! V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța mamei voastre de curve! Bănuții mei, scoateți-mi bănuții și plec! Vă las să ardeți cu toții! Nu-mi pasă de voi! Să umpleți valea de putoare, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gruia, adăugați și numele de familie, Toaibă, atunci se pare că lucrurile se limpezesc. Nodul Gordian de fapt ar fi tata. El a fost cercetaș În timpul războiului și mai târziu s-a manifestat Împotriva colectivizării, fapt pentru care a făcut pușcărie. Și la toate acestea adăugați că eu nu am fost un mielușel. După cum v-am povestit, i-am Înfruntat din toate puterile, avându-i aproape pe tata și pe consătenii mei. Atunci am ajuns la concluzia că, dacă din vechi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca limba. ”Zănovii, hai sî stăm pi marginea șanțului - uiti colea - sî mai schimbăm șî noi o vorbî”... Spuneai că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu cred că ne mai dădea și curaj să facem câte o treabă nebunească... Ei, ne-am cam Învățat noi acolo cu romul ca calul cu ovăzul. Da’ la o așa trebușoară, dacă mai adaugi bolșăvicii cu colectiva lor, apoi pușcăria-i pe aproape. Și pas de mai rabdă toate aiestea, fără o gură de rachiu! ― Bine, bine, frate Toadere. O gură de rachiu e una. Da’ să te apuce al doilea cântat al cocoșilor În crâșmă, e alta. Asta nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la Iorgu. Scrisoarea se dovedi și ea nu mai puțin vrednică de interes. În cuprinsul ei, pe patru pagini acoperite cu un scris mărunt, fratele său vitreg îi dădea de știre cu bucurie că fiul său, Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că acum cârciuma e de stat, pentru că și cârciuma, și casa, și ce brumă de avere mai avea omul i le-a luat statul, după ce a fost el băgat la pușcărie... Asta e cu Tănase, săracul!... Și toate i s-au tras de la scorpia aia de nevastă-sa, care l-a turnat la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se face noapte și nu s-a întors... Nedumerirea lui Ticu se transformă în revoltă. Asta-i bună, Iorgule! se indignă el și se făcu roșu la față. Asta-i chiar bună!... N-ajunge cât l-au ținut degeaba la pușcărie? Ce dracu mai vor acum de la el?!... Glasul său răsună în tot antreul și din camera vecină se auziră niște zgomote. Îmi pare rău..., zise Stelian compătimitor. Dar poate că nu e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și ce mai face prietenul ăla al tău care zicea că vrea să ajungă vedetă de cinema la Hollywood?... vru el să știe, amintindu-și de plimbarea lor prin Cișmigiu din urmă cu trei ani. Victor se întristă. E la pușcărie. A vrut să treacă Dunărea înot și l-au prins... Nando se întristă și el. Cum e posibil?... Acum, că Stalin a murit, ar trebui să se termine cu toate abuzurile astea. Fiecare om are dreptul să trăiască acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando se întristă și el. Cum e posibil?... Acum, că Stalin a murit, ar trebui să se termine cu toate abuzurile astea. Fiecare om are dreptul să trăiască acolo unde îi place. La noi, în Italia... Da' de unde! interveni Ticu. Pușcăriile sunt pline. Cine-a ajuns la zdup pe vremea lui Stalin, tot acolo e și-acum! Ce-ți închipuiai, că e ca-n Italia?... Așa va să zică?... articulă Nando dezamăgit. Eu credeam că o să fie mai bine!... Își aprinse o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dat drumul încă?... Ticu se uită la cumnatul său, ca la un picat din lună. Auzi, cică i-au dat drumul! exclamă el ironic, luându-i pe ceilalți drept martori. Dar ce-ți închipui, că ăstia bagă pe cineva la pușcărie ca să-i mai dea drumul?... Nici vorbă, domnule! Pătrășcanu al tău zace după gratii ca toți ceilalți!... Asta-i bună, făcu Nando. Cum așa?!... Eu am citit acum de curând într-un ziar că e vorba să i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi noi forță politică conducătoare, dar nu putem să lucrăm pe stomacul gol, că doar conștiința prin stomac trece!... Mă rog, așa zice bunul marxist... Hai, Ghiță, că te-așteaptă Drăghici, ca să-ți raporteze ceva în problema cu social-democrații din pușcării, și profesorul Mironică... A venit și Ceaușescu, în uniforma aia a lui de general făcută de comandă... parcă e frățiorul lui Stalin!... Doar mustață-i mai trebuie... Ne-a ținut un discurs despre colectivizare, de ne-a zăpăcit!... Mamă, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ridice de pe masă paharul cu vin de Cotnari, de care nu se atinsese până atunci, și își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape din mână un pământ așa de bun, pe care aveau ocazia să-l cumpere acum la un preț de nimic. Și chiar dacă l-ar fi băgat comuniștii la pușcărie, n-avea să rămână el multă vreme acolo, că aveau să vină americanii și să-l scoată. Ideea cu venirea americanilor îi era foarte dragă și lui Virgil, dar nu într-atât încât să-l lase pe socrul său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă pe numele tău... Păi ce, a căpiat?!... Vrea să ne bage pe toți la pușcărie?... 3 La câteva zile după vizita socrului Grigore, într-o duminică dimineață, pe când se întorcea de la cooperativă cu niscaiva cumpărături într-o plasă, Virgil se întâlni cu maica Agripina. Maica sosise cu autobuzul de la București și, mai înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-n cap și să nu-mi faceți risipă de fonduri bugetare, că partidul nu e o vacă de muls cum vă-nchipuiți voi, ăstia micii de la raion, că dacă dați cu banii statului în baltă, vă bag pe toți la pușcărie, de nu vă vedeți, băăă!... Virgil vru să spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frică mie de rudele și de proptelele lui, mă Norica!... Îi dau în moașă-sa pe gheață pe toți coloneii de securitate!... Norica îl ascultă în tăcere și se făcu galbenă la față. Ești nebun, frate?... Vrei să intri la pușcărie și să-ți lași familia pe drumuri?... Ia-o cu binișorul, nu da cu barda, că nu rezolvi nimic așa! Mami, ce-a pierdut tati?!?... întrebă din nou Anicuța, dar nimeni nu-i răspunse nici de data asta. 2 Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de regim în virtutea unei legislații șchioape și strâmbe, apoi se văzuse nevoit să renunțe la pământul familiei, făcut cadou statului comunist sub forma unei așa-zise "donații". Reușise în acest fel să evite răul maxim: arestarea și întemnițarea în cine știe ce pușcărie sau lagăr de exterminare, la o vârstă la care șansele de a ieși viu erau minime. Căci în ceea ce privea povestea cu eliberatorii anglo-americani el unul nu mai nutrea decât niște speranțe foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]