1,270 matches
-
venit și la mine să le dau documentele de identitate ale lui Sofronică la Asociația aia care a făcut-o Goncea cu studierea Revoluției de la Județeană și cu advărul despre teroriștii care a tras și vroia să nenorocească revoluția. - Adevărul, pufni băiatul. Te-a prostit și pe matale, mamă, cu adevărul ăsta. Adevărat e doar că tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a murit, cine a tras în el! Porni din fața cinematografului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Județeană?! O altă coloană de mașini se anunța că va trece pe bulevard. O precedau câțiva motocicliști, urmați de două mașini ale poliției. Apăru apoi un gip, urmat de alte două mașini de poliție. - Prefectul, șopti automat Sile. Femeia pufni amuzată. Dădu a lehamite din mână: - Am auzit că are gip de-ăla ca al lui... Blindat. Nu trece glonțul prin el. Îți dai seama? - E vechea mașină a lui Goncea, șopti admirativ băiatul. I-a dat-o când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici cruce, nimic. Erau trei straturi mari cu flori și, în mijlocul lor, semnul acela, piatra kilometrică, cu distanțele scrise pe ea. De unde or fi scos-o și pe aia? - Poate era, dar nu ați observat voi borna. - Cum să fie, pufni ea. Treceam aproape săptămânal prin cătunul lor. Nu era decât stejarul și crucea. Acolo murise unul când cu colectivizarea, cu strângerea armelor. L-au găsit spânzurat în stejar. Și cu două pistoale, unul în mână, altul atârnat de gât. - Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și mă uitam toată ziua la crengile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dormea în sufragerie. Mereu adoarme în sufragerie și mă lasă pe mine la calculator spunându-mi că mă așteaptă. Ce să aștepte? Adică faptul că stă cu mine în loc să meargă în dormitor e o așteptare. Nu sforăie și nici nu pufnește, și asta e foarte bine, pentru că știu o groază de fete care fac așa. Acum era despărțită de mine prin două uși și un hol, așa că nu m-am grăbit și nici n-am procedat în liniște ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au dus toți. Kjus așează paharul pe măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale și se uită liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare și nici nu mai clatină din cap, își văd de ale lor, l-au uitat, iar Kjus a rămas tot pe scaun, moțăind. Dimineața vor veni părinții, îl vor trezi și-l vor băga în elicopter ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pur și simplu, se mai întâmplă. Victor s-a ridicat morocănos în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei? Așa sunt oamenii, nu învață nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
râse în barbă. —Brian Dumpster! repetă el. —Ce chestie! Deci tatăl tău e american? —Bravos, Bill, ai câștigat Premiul pentru credulitate Hugo Fielding pe anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu fixul lui! îmi zise el. Domnului C îi place ca doamnele să fie feminine, înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar nimeni, în afară de Hugo, n-a fost de acord cu ideea mea. Între timp, majoritatea actorilor discutau, în termeni tehnici, ce leșin reușit fusese. Helen pufni. După mine, a fost destul de eficient, recunoscu ea, dar cât de disperat trebuie să fii ca să încerci atragi atenția în acest fel. E chiar trist. — Reuși, totuși, dacă asta urmărea, zisei eu. — Cu toate astea, fără prea mare valoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
emblematică cooptată pentru a liniști consiliul teatrului. Dacă voiai să se facă ceva, chiar și cel mai mic lucru, blestemat erai dacă o rugai pe vreo asistentă, fără să fi cerut, în prealabil, aprobarea lui Steve care, probabil, ar fi pufnit și apoi te-ar fi trimis la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suspendat în permanență între două lumi, pentru a-și revizui vechile concepte de stabilitate și de echilibru. — Cine scrie rahatul ăsta? zise Janey oripilată. — Cineva care mai bine s-ar apuca de scos seriale dramatice pe bandă pentru BBC1. Janey pufni. Dacă ar fi după mine, ar trebui să scoată ceva mai bun de atât înainte să-i dau vreo comandă. Totuși, zise ea, fără să mă slăbească din ochi, știu că tu de fapt ai nenumărate teorii profunde și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în Lear, o să mai fie câțiva regizori care aleg din grămadă, vezi tu, ca să facă ceva și pentru ei. Cică așa se face impresariatul acum. Probabil că e un coșmar administrativ, zisei eu. Margery ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine, cu un zâmbet până la urechi. Nu era vorba numai de laba gâștei sau de cutele din jurul gurii; era un rânjet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cocktail în mână. Zice: „O secundă, băieți, să termin treaba cu margarita asta“. După care pune jos receptorul, se apleacă către fata care stă la bar și zice: „Deci, Margarita, ce faci diseară?“. Mai ești supărată pe mine? adăugă el, pufnind, amuzat. Proastă sincronizare, zisei eu. Ar fi trebuit să aștepți până terminam cu râsul ca să mă întrebi asta. Oi fi emoționat, zise Hugo, cu răceală. Dumnezeu știe de ce. Poate, dacă mă gândesc mai bine, e pentru că știu că ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în camera cealaltă. N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen și nici cu tine nu mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Clădirea e complet asigurată. De ce părea oare Întotdeauna mai neînsemnată crima dacă era asigurată clădirea? — Dacă-l identifică pozitiv pe Ruffolo, dă-mi de știre și voi merge acasă la mama lui să vadă dacă nu știe unde este. Rossi pufni. — Știu, știu. L-ar minți și pe Papa dacă asta l-ar salva pe micuțul ei Peppino. Ei bine, cine s-o Învinovățească? El este singurul ei fiu. Pe deasupra, aș vrea s-o revăd pe bătrâna cotoroanță; nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcându-mi astfel o favoare), îmi spune că mi-a rezervat o mare surpriză: Am să te duc într-un loc special, un loc despre care mi-a vorbit și mie tatăl meu, când eram cam de vârsta ta. Mă pufnea râsul când bunicul vorbea despre tatăl lui... Oare cât ar trebui să fie de bătrân tatăl bunicului meu??? M-am abținut deoarece cred că era un gest nepotrivit și eram foarte curios ce anume mi-a pregătit . Știam că este
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
cu fante pentru sticle de șampanie magnum. Din câte știa Hugo, Amanda nu primise nici un răspuns. Cel mai recent număr al nostru, a informat Jake clasa, te învață cum îți poți construi o casă doar din deșeuri reutilizabile. Hugo a pufnit, încercând imediat să-și deghizeze ieșirea într-un acces de tuse. A fost recompensat de Lotti cu un zâmbet strălucitor. —Yogi, poate că ar fi bine să te întâlnești cu Jake. Tu ești agent imobiliar, nu-i așa? Accentul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altă părere. Și-a pus ambele mâini pe perechea ei de șolduri opulente. —Cât o să dureze chestia asta? a vrut ea să știe. Destul cât să bei o cafea. —Ei, pentru numele lui Dumnezeu! Vreau un latte fără grăsime, a pufnit blonda. Îmi pare rău, a spus Sherry. Aparatul nu face decât cafea la filtru. Amanda Hardwick a fixat-o cu o privire de gheață. Atunci va trebui să te duci până la Dean&Deluca și să-mi aduci un latte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
crezut că ești manechin. Sau că lucrezi în modă. Roșind, Alice și-a dat seama, mult prea târziu, că vorbele pe care tocmai le rostise o dădeau de gol că-l considera pe Jake frumos de pică. Însă el a pufnit pe nas și n-a părut să-i sesizeze complimentul. Toate revistele alea glossy ți-au afectat creierul, i-a spus el. —Probabil. Dar ... o revistă despre reciclare? Asta e, îmmm, grozav. Jake i-a aruncat o privire scurtă, speculativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Să ții minte asta. — Sunteți foarte generoasă, a spus Alice bățoasă, fiindcă era ofensată. Sigur că maternitatea era punctul ei forte. Doar urma să nască un copil, nu? Trebuia să fie punctul ei forte. Și asta pentru veșnicie. —Generoasă! a pufnit șefa de la Resurse Umane. Glumești, nu-i așa? Nu suntem generoși. Asta nu e decât o fracțiune din banii pe care ni i-ai economisit din procesele de calomnie. Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice a simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Înțeleg, a zis Martha privind către ceilalți cursanți. Dar tuturor ne-ar prinde bine dacă am ști chestiile astea dinainte. Tu să vorbești în numele tău, a sărit plină de semeție Amanda. Eu o să am o asistentă de la pediatrie. Jake a pufnit dezgustat. Între timp, Laura o privea pe Amanda cu gelozie. —Bravo! a exclamat ea. Mi-ar plăcea să am și eu una. Amanda s-a umflat în pene. —E grozav, nu? O să vină timp de șase săptămâni imediat după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unde, în lumina abia mijită a viitorului răsărit, l-a găsit pe Jake stând furios în mijlocul unui morman de cartoane, folii de protecție și bucăți de plastic lucitor. —E dificil? a întrebat ea cu teamă. — Nu e numai asta, a pufnit Jake. Se presupune că e ecologică - și uită-te aici! a spus el ridicând una dintre foliile de protecție. Cu ce crezi că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bune. Când și-a văzut dormitorul de la Fitzherbert Place, cu crăpătura adâncă dintr-un zid și cu pata de igrasie de pe un altul, asistenta Harris a aruncat o privire de jur împrejur, dar fără să scoată nici un cuvânt, apoi a pufnit prelung și dezaprobator și a remarcat: —La lordul Fairbourne nu era așa. Hugo și-a dat seama că s-o întrebe cum era în casa lordului ar fi fost o adevărată nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]