1,293 matches
-
că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât de tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele, Însă am râs În sinea mea cât am putut. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
relația dintre doi oameni Într-o anumită direcție pentru ca Între ei să apară o atracție sexuală. Dacă s-ar fi născut În America Latină sau Centrală, ar fi putut să-și vadă de viața ei nestingherită, dar vezi, noi suntem japonezi... pufni el disprețuitor. Apoi Își scoase din buzunarul de la piept o cutiuță din aur, de formă cilindrică, semănând cu un strugurel de buze. Și-o puse În dreptul unei nări și trase cu putere aer În piept. — Vrei și tu? mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
partidă de sex pe care și-ar putea-o imagina. Gan Își scutură capul, cu o expresie care parcă vroia să spună „Uite-al dracului, Yazaki ăsta!“. Gândul acesta părea să-i facă o adevărată plăcere. Din când În când pufnea În râs, de parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva. Își amintea cu plăcere și cu nostalgie de acel Yazaki pe care-l cunoscuse pe vremuri. Spunea că nimic nu era mai dezgustător decât să vadă un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În cartea aia. Mă fixa cu privirea În timp ce vorbea. — Nici dacă e vorba de cineva apropiat? am Întrebat. Cred că dacă e vorba de cineva apropiat, poți să-l lași să te vadă când iei aspirine, nu-i așa? Yazaki pufni pe nas. Era un tic al lui. Voia oare să spună că În fața prietenilor nu-și permitea să aibă o erecție? — Gan este un neputincios. E un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
americane, din gura unui detectiv particular care nu se dă bătut. Ce ți-a povestit Keiko că s-a Întâmplat cu Mie În final? — S-a sinucis, nu-i așa? Nici n-am pronunțat bine cuvintele acestea, că Yazaki și pufni pe nas, după vechiul lui obicei, se ridică brusc În picioare și porni spre frigider. Sea Întoarse cu o sticlă de șampanie cu gâtul lung și cu două pahare. — S-a sinucis, murmură el printre dinți, cu un zâmbet pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care eram acoperiți căzuse Într-o parte, lăsând la iveală trupul gol al Maestrului. Dormea doar cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o teamă de ridicol. I-am povestit tot. El ascultă atent, fără să pufnească în râs, ceea ce, chiar în acele condiții, m-a mirat. Mi-a spus că vroia să meargă cu mine acasă, să vadă și el desenul. Tipul băuse zdravăn, eu însumi îl văzusem înghițind aproape o jumătate de sticlă de rom
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ecuația mea s-a zdruncinat... Totul a început, de fapt, cu un telefon. Cineva a făcut, într-o zi, din greșeală numărul meu și m-a amuzat cât de rău se bâlbâia tot cerîndu-și scuze. La un moment dat, am pufnit amândoi în râs. În ziua următoare m-a sunat din nou, a treia zi la fel. De fiecare dată la ora cinci după-amiază, fix. La început mă agasa asta, mă sâcâia. Pe urmă a început să mă distreze. Era un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîmplat ceva deconcertant. Nu-mi dau seama cum s-au petrecut exact lucrurile. Cred că Eleonora a vrut să facă o glumă și mi-a zis că "ar da un telefon". La care eu, în loc să mă uit mirat sau să pufnesc în râs, i-am răspuns pe tonul cel mai serios. ― Du-te, dar nu sta mult. Ea a rămas încremenită. Se așteptase la orice. Să-i zic: Stai locului, femeie nebună, n-ai văzut că telefonul are firele rupte? Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți când înțelepciunea pufnește în râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu cel mai tare și să-l trădeze pe cel mai slab. Sânt gata să râdă pe stradă la trecerea căruțelor spre eșafod după ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
amintesc de bărbatul ăsta, răspunse ea. Și el a lucrat aici. E un motswana. Era prieten cu americanul. Vorbeau și vorbeau și vorbeau tot timpul ca doi bătrâni la o kgotla. — Era din sat? se interesă Mma Ramotswe. Mma Potsane pufni în râs. — Nu, nu era unul de-al nostru. Era din Francistown. Tatăl lui era director de școală acolo și era un bărbat foarte inteligent. Și fiul, omul acesta, era la fel de inteligent. Știa multe lucruri. De-aia stătea americanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
i-o lua bine de tot înainte. Nu merge așa repede, o implora Ammaji. Încerci să depășești un jeep Maruti? Eu sunt prea bătrână pentru așa ceva. Uită-te la fratele tău cum stă liniștit. Nu aleargă de colo-colo, ca tine, pufni ea. În cele din urmă, după trei sferturi de oră, renunță și se așeză ca să se odihnească. Spre satisfacția lui Pinky, de atunci înainte, se posta în fața magazinului de cereale în toate drumurile lor la oraș, ca să povestească împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
împotriva lui. Se apucă de colțul fotoliului din cameră și nervoasă ca și Doradia, smulge cu dinții câte o bucată de stofă, chelălăind ca și certăreții. Atenția celor doi frați fiind distrasă, până la urmă, de starea de nervozitate a cățelușei, pufnesc în râs și abandonează discuția contradictorie, mai repede. E adorabilă cățelușa cum încearcă și ea să se revolte împotriva lui Patrick. În momentul în care încetează cearta dintre cei doi, și July abandonează imediat fotoliul care, oricum, poartă pe el
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se șterge aproximativ cu poalele anteriului.) Hm! Era să rămân cu bucata-n mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a spus că electroterapia are ca efect temporar tulburarea memoriei. În rest, mă simt grozav. Bruno mă privi cu neliniște: — Ești sigur? Nu m-am simțit nicicând mai bine. Ei, mai bine tu decât eu, aruncat așa acolo, zise. Apoi pufni: Așadar, ceea ce ai reușit să afli cât ai stat la clinica lui Kindermann e temporar rătăcit în capul tău, nu-i așa? — Nu e chiar atât de rău. Am reușit să arunc o privire prin biroul lui. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de la Parchimer nu-și amintea ca ea să fi urcat în tren, dar a spus că stătuse la băute toată noaptea și probabil că oricum nu și-ar fi amintit. Această remarcă provocă un hohot de râs general. — Bețivul naibii, pufni Hans Lobbes. Aceasta este una dintre cele două fete care au fost îngropate de atunci, zise Illmann pe un ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care am văzut-o vreodată. — Și ai văzut câteva, nu-i așa, Helmut? Bărbatul zâmbi cu modestie și se uită peste umărul lui Becker în timp ce acordă fotografiilor o atenție sporită. — Tipul de fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
masaj? — Nu va trebui să merg în instanță, nu-i așa? Nu zic nimic dacă asta înseamnă să merg în fața unui judecător și să spun că sunt o femeie ușoară. — Singura persoană cu care trebuie să vorbești sunt eu. Fata pufni fără prea mult entuziasm: — Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pare rezonabil, nu-i așa? Dacă sunt incapabili să aibă grijă de ei înșiși, atunci cu greu ar putea fi potriviți să crească și să educe copii. Asta nu pare să-i fi împiedicat pe fruntașii de la Tineretul Hitlerist. Nebe pufni și se duse înapoi în spatele biroului său: — Va trebui să ai grijă ce vorbești, Bernie, zise el pe jumătate amuzat. — Treci la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa? — Nu atunci când e vorba de crimă, domnule, nu. Eu văd tipare unde alți oameni văd coincidențe. Sau cel puțin încerc. M-am lăsat pe spătarul scaunului, încrucișându-mi picioarele: — Cunoașteți opera lui Carl Jung pe această temă, domnule? El pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un pahar de vin, mă întind spre supieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
centrul Manhattan-ului unde puteai să iei masa îmbrăcată în pantaloni de yoga și cu părul transpirat strâns în coadă fără să atragi privirea, așa că au continuat să vină aici. Nu știu. Doar nu crezi că e homo? — Bineînțeles că nu, pufni Adriana. — Și nu se poate să nu fie atras de tine... Adriana pufni grațios cum făcea ea de obicei. — Zău. — Păi atunci înseamnă că e vorba de una din chestiile astea obișnuite. Probleme de erecție, herpes sau membru infantil. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu părul transpirat strâns în coadă fără să atragi privirea, așa că au continuat să vină aici. Nu știu. Doar nu crezi că e homo? — Bineînțeles că nu, pufni Adriana. — Și nu se poate să nu fie atras de tine... Adriana pufni grațios cum făcea ea de obicei. — Zău. — Păi atunci înseamnă că e vorba de una din chestiile astea obișnuite. Probleme de erecție, herpes sau membru infantil. Ce altceva să fie? Adriana cântări aceste variante, dar nu i se păru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]