1,686 matches
-
nume. Toți. Îi cheamă: Cristinel, Adrian, Alina, Costel, Tamara, Gigi, Viorica, Vasilică, Nicușor, Tudorel, Maricica, Laura, Petrică, Sorina, Sorin... Așa se face că, astăzi, Sorin și Sorina sunt încărcați de pere dulci și parfumate, Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarnă... Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi spre pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe și am început să ne jucăm plutind încet. Te-am recunoscut într-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!... și m-am așezat pe mănușa ta albastră. Eram atunci un fulg de zăpadă. Ai suflat spre mine. Mi-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că acesta o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini. Am pe mâini cicatrici provocate de atingerea altor oameni. Odată, în parc, când Franny era încă în căruț, mi-am pus mâna pe creștetul pufos al căpșorului ei și am lăsat-o prea mult în acel loc. Altă dată, la Loew, pe Seventy-second Street, urmăream împreună cu Zooey un film de groază. El avea șase sau șapte ani și s-a vârât sub scaun ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
compun pe față zâmbetul de rigoare. Părul Shebei devenise și mai haotic față de cum era dimineață. Cârceii largi se transformaseră în fuioare și acolo unde ar fi trebuit să fie neted și întins spre spate ieșeau la suprafață mici lăstari pufoși care îi făceau o coroană în jurul capului. Era o femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu membrii catedrei, corpul parcă i se îndoia de la mijloc ca o foaie de hârtie. — Noua noastră profesoară de olărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Richard. A coborât încă o bucată de scări și s-a aplecat peste balustradă să vadă ce se petrecea. Ușa de la intrare era deschisă, iar în hol stătea o femeie scundă și blondă, cu o haină groasă și o pălărie pufoasă, arătând cu degetul spre Richard. — Nu vorbiți așa cu mine, a auzit-o Sheba spunând. Am dovezi. Mincinoasă e soția dumneavoastră. Asta este, s-a gândit Sheba. Se produce dezastrul. Impulsul ei a fost să fugă - să se repeadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În afara ringului de dans, p platformă de cinci metri pătrați de unde ea și Zach aveau să manevreze vâslele uriașe, podeaua ambarcațiunii era plană, solidă și surprinzător de spațioasă. Era ca un pat de lemn în formă de sanie, minus salteaua pufoasă, dintr-unul din hotelurile alea numai pentru cupluri din Poconos - imagine care era potrivită, dat fiind că ea și Zach erau în luna de miere. Jina s-a cuibărit în sacul de dormit și și-a așezat capul pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zi pe picioare cu buze molatice întorc viața în el uite-mă sunt viu se bucură îl aud sunt cu tine până la sfârșitul veacului de taină te recunosc după vorbele mele după cum mă placi cu teama de apropiere acel aer pufos înaintează pași de inimă dornică sunt femeia care te-a făcut să te simți bărbat femeia ta în toate felurile te recunosc după faptele mele acel trecător stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cumpărase un set de cuțite de bucătărie. Din acelea foarte ascuțite, tăioase, periculoase. Ce-i drept, le scrisesem în lista de cadouri, dar de ce n-o fi putut să ne ia o pătură de cașmir sau un set de perne pufoase, care de asemenea erau pe listă? Am rămas cu privirea pierdută în monitor. Era un avertisment? Sau exageram eu? Mai târziu i-am povestit sfios lui Aidan, care a râs și a zis: — Da, e genul ei de glumă. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai zice că toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată din începutul lunii martie, când pământul, acoperit peste noapte de o nouă plapumă albă pufoasă de nea strălucea în lumina încă timidă a soarelui, m-am gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l construi am luat un morcov pentru nas, doi căr buni pentru ochi, două crengi pentru
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
niciodată. Ajunsă pe tărâmul meu, mi am dat seama că de fapt nu am plecat nicăieri, decât în imaginația mea, deoarece părea că doar cu o clipă înainte rostisem dorința: eu eram tot la fe reastră, și parcă aceiași fulgi pufoși pluteau în aer. Sau a fost adevărat tot ce s-a întâmplat? Nu știu! Dar sunt sigură că, oriunde am fost, am văzut cu adevărat cum se produce magia acestui anotimp minunat și, mai ales, am aflat cum se produce
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele. Desenă un heleșteu întunecat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lemn aceluiași sistem elementar de scripeți pe care îl foloseau ca să îi livreze lui Sampath apa de baie și, de atunci încolo, mesele ajunseră până la Sampath doar trăgând de o funie și ridicând lădița. Imediat ce erau pregătite jos chapattis pufoase și naan, acestea îi erau oferite în vârful unui băț de bambus, la fel cum se întâmpla și cu bucățile de murături, feliile de fructe și alte bucate gustoase. Din când în când era atașată sistemului de funii, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre fraudă și trădare, redundanță și evacuare; — Sunt banii mei și îi vreau! spunea el. Îmi vreau banii și îi vreau acum! Orașul e plin de tipi ca el, de băieți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îngrozitoare, mult amânată și sinistru de elegantă vizită la un ginecolog. De ce nu te faci mai comod? spuse ea, cu o nuanță de indignare batjocoritoare în glas. M-am afundat ascultător, încă un centimetru sau doi, în perna densă și pufoasă. — Nu, scoate-ți halatul! Într-un minut vom fi iar împreună. Așa că am rămas gol, în umezeala sufocantă a camerei, așteptând-o pe She-She și regretând sincer că nu-mi încercasem norocul cu Moby. Dacă aș fi în locul tău, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De fapt semăna mai mult cu un laborator botanic sau cu o seră, în care se aflau din întâmplare sau uitate pe acolo utilajele standard pentru o atare operație. Din întâmplare mi-am uscat mâinile pe unul din pliurile prosopului pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă mângâia pe cap. M-am uitat încruntată la el. —Nu-mi spune că „nu contează, mititico“, Sebastian. M-am dus înspre mesele acoperite cu alb casă îmi iau niște antreuri. Stomacul meu începuse să se obișnuiască deja cu aluaturile pufoase; am mâncat repede niște rulouri cu creveți și ciuperci fără ca stomacul să protesteze măcar. —Rahat, a spus Sebastian, uitându-se peste umărul meu. Este un client cu care trebuie să vorbesc. —Un client? S-a uitat la mine de parcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am auzit ceva trântindu-se. Exact cum speram, Suki s-a dus imediat să se uite în grădină și să verifice dacă Geneviève îi invada teritoriul. Din moment ce pentru aceasta era nevoie să se aplece peste pernele de tafta și jucăriile pufoase care umpleau scaunul de la fereastră, am avut destul timp cât să ridic mâneca de mătase a pijamalei Briar Rose și să mă uit la brațul Belindei. În jurul cotului erau îngrămădite mai multe semne mici de vârf de ac, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]