1,506 matches
-
lui. Îl recunoscu pe Cocceius Nerva, celebrul jurist care, se spunea, nu-și pusese niciodată semnătura pe o lege sau pe o sentință nedreaptă. Se gândi că, în ciuda prezenței curtenilor, dacă i-ar fi căzut în spate lui Tiberius, strângând pumnalul așa cum îl învățase tribunul Silius, ar fi avut timp să-l ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fuseseră distruse dintr-o providențială poruncă a lui Tiberius. Dar cei care-l cunoscuseră bine pe bătrânul împărat replicară că acesta nu distrusese niciodată nimic. — Spunea că, pentru a ucide un om, trei rânduri sunt mai de folos decât un pumnal. Urcau încet, discutând. Începeau să se ivească bănuielile. Cine s-a tot plimbat prin palatele astea, prin arhivele de pe Capitolium, din zorii zilei în care am aflat de moartea lui Tiberius până în momentul când l-am ales pe Gajus Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul era tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și reuși să-l izbească de zid pe când acesta încerca o nouă lovitură de pumnal. Lama străpunse aerul. — A ratat, gemu cineva. Să plecăm. Îl văzură pe Împărat alergând spre ieșirea din cryptoporticus. Văzură că un soldat alerga spre el din direcția aceea. Încremeniră de groază, apoi, într-o străfulgerare, își dădură seama că militarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Împărat alergând spre ieșirea din cryptoporticus. Văzură că un soldat alerga spre el din direcția aceea. Încremeniră de groază, apoi, într-o străfulgerare, își dădură seama că militarul nu venea în ajutorul Împăratului, ci voia să-l atace cu pumnalul ridicat. Împăratul nu putea să se apere, era închis în spațiul acela îngust. Cei doi agresori se apropiau - se afla între ei. — N-o să scape, spuse Asiaticus printre dinți. Cei doi se mișcau prudent, siguri că-l prinseseră în capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre dinți. Cei doi se mișcau prudent, siguri că-l prinseseră în capcană; la fel se proceda cu urșii și cu mistreții. O rază de lumină căzu pe chipul celui de-al doilea agresor: era Julius Lupus, care-și ridica pumnalul, surâzător; la fel arăta chipul celui care ucidea un urs sau un mistreț. Împăratul dădu din mâini, încercând să ajungă în atriu, însă nu mai era nici o speranță pentru el, căci acolo nu se vedea nimeni. Pumnalul lui Julius Lupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care-și ridica pumnalul, surâzător; la fel arăta chipul celui care ucidea un urs sau un mistreț. Împăratul dădu din mâini, încercând să ajungă în atriu, însă nu mai era nici o speranță pentru el, căci acolo nu se vedea nimeni. Pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - cum se lovește nu în război, ci în încăierări - în stomac, și Împăratul se chirci; Chereas îl lovi la rându-i în spate, foarte puternic, pentru că genunchii îi cedară. Gajus Caesar, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea doar veșmintele Împăratului pe pardoseală, trupul prăbușit al acestuia și balta de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie de treizeci și două de lovituri de pumnal ca să te ucidă, șopti Herodes. Cei care, pe când erai viu, nu îndrăzneau nici măcar să-ți vorbească au descoperit că au foarte mult curaj după ce ai murit. Se duse să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre lac cohortele călare se opriră speriați să privească. Pretorienii se năpustiră asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce trupurile înveșmântate în alb pluteau, începură să arunce vase, harpe, sistre, statui pe care apa le înghiți de îndată. Cei care asistaseră la aceste scene fugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice preț, Basie și grupul lui de bandiți stăteau În apropierea oricărei lupte care se ducea. La est de Nantao, Între docuri și baza de hidravioane, era un pămînt al nimănui cu pontoane, depozite și bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima străpunsă de-un pumnal și capul invadat de negură. Ușa salonului se deschise și își făcu apariția Eugenia. Bietul de el se sprijini de spătarul unui fotoliu. Ea, văzându-l livid, păli o clipă și încremeni în mijlocul salonului, iar apoi, apropiindu-se de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înainte, un conglomerat pietros, așa cum văzusem într-un desen care înfățișa o săpătură arheologică, am realizat din bucăți mai mari și mai plate o ladă de piatră, în care fusese depusă căpetenia unui clan, dotată cu toate însemnele înaltului rang - pumnal și sabie, am însemnat mormintele neamurilor din împrejurime care s-au adăugat ulterior și tocmai aveam de gând să înfig o palisadă circulară din crengi de lungimea unui deget în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai un piramidon?” m-ai întrebat zâmbind. Ți-am servit bulinul ce-l aveam în buzunarul vestei. - Firește că-mi aduc aminte, răspunsei bucuros de revedere. - Și în sfârșit, pentru a treia oară, ne-am întâlnit la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât timp fusesem în creștere, îl doream dispărut, el, cel căruia îi atribuisem întreaga vină pentru strâmtoarea lcouinței de două camere și pentru closetul pentru patru familii de chiriași, el, cel pe care aș fi vrut să-l înjunghii cu pumnalul meu de Hitlerjugend și pe care-l înjunghiasem în gând în repetate rânduri, el, cel pe care, mai târziu, cineva îl imita preschimbând sentimentele în supe, el, tatăl meu, de care nu mă apropiasem niciodată cu tandrețe, prea des doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis diminutio: vigurosul metis, care și-a impus pe vremuri lubricitatea „fumurilor și cuțitelor“ pe pista de neuitat de la Hansen, unde pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al nostru, se numește azi Tulio Savastano și-și risipește harurile deloc comune În cumetria cea mai lipsită de substanță. Din această enervantă delăsare abia de izbutește, poate, să ne mântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzându-te cum mergeai ca orbii. Ai ieșit să cauți un al doilea druz; Abenhaldun te-a urmat, ca să dai din nou de el și să faci patru drumuri dintr-o dată, aducând mereu aceeași persoană. Atunci trezorierul i-a Înfipt pumnalul În spate: tu i-ai auzit strigătul. Pe când te Întorceai pe pipăite În odaie, Izedin a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tartorul. A lăsat cuțitașul În odaia ta, să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul pentru a tipări o carte cu scrisorele scrise de un bobleg și felicitări de Anul Nou. E de-ajuns s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere. Trebuia s-o fi făcut atunci cînd, în voluptatea extazului, stiletul ar fi pătruns două suflete dintr-o singură mișcare. Așa, supraviețuirea mea lîngă cadavrul ei nu m-ar întoarce decît la nobila problemă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nimeni n-o recunoaște, și la sfîrșit toți aplaudă. Probabil că trebuie să mai așteptăm pînă să scoatem capodopere pe bandă rulantă, ca dacii, care n-au lăsat nici un singur cuvințel scris pentru posteritate, s-au găsit În schimb ulcioare, pumnale, brîie, inele, n-aveau edituri, ei și, ce dacă. După cum se vede, nu sînt de acord cu definiția lui Marc Vernet: „Povestirea permite istoriei să ia contur, căci istoria ca atare nu există”. Sau sînt de acord? FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ar face cu totul altceva la ora douăsprezece noaptea, de pildă, așa cum am sugerat, să-l provoace la duel mîine dimineață În spatele Mitropoliei, are și martori, patriarhul și alți preafericiți care și ei au suferit, ori măcar să scoată dracului un pumnal dacic de tăiat hîrtie și să-l Înjunghie superficial pe bard, atît cît să-l sperie sub ochii noștri holbați, ei bine, nu, tot ce face domnu’ Radu e să dea impresia că-i aproape gata să pupe gazda. Sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]