2,104 matches
-
schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu în urmă, cu ochii deschiși sau în vis, și să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aștept să măture și să purifice totul, pentru a înțelege cum a început (s-o numesc boală? ruptură? soartă? Dinu i-a zis o dată schizofrenie, întrucât ca psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întâi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arată. Mai întâi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iau o hotărâre? M-am încordat să ascult zgomotul valurilor, parcă de asta depindea răspunsul, după care mi-am zis: „Îi voi face voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu-l de un purgatoriu prea lung. Va dura numai o noapte. După aceea va începe paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a dorului de construcție al vremii noastre”. Atitudinea favorabilă față de futurism e considerată depășită, „mașinismul zilelor noastre” fiind denunțat ca un - horrribile dictu - „nou romantism”. În plus, „afară de problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e longobard se va întoarce la locul nașterii sale. După încă o serie de rugăciuni și lectura din cartea lui Marcu, au așternut bucuroși pânze de in peste mozaicuri, și la apusul soarelui am mâncat bucate ce fuseseră pregătite și purificate prin stropirea lor cu agheasmă, cu ajutorul unor rămurele de isop. Mai mult nu îmi este îngăduit să dezvălui, decât că aceste lucruri mi-au dăruit o mare pace sufletească. A doua zi am plecat cu Ansoald la Concordia. III L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmărind îndeaproape formarea noii rase umane dintre care doar câțiva vor fi aleși să servească la ridicarea „Celui Căzut” - firul exilat a cărui pedeapsă se va rupe odată cu risipirea ultimei impurități a planetei pe care a fost pedepsit să o purifice, pulberea de stele căzută în păcatul unei planete pe care a fost pedepsit să o curețe de păcat prin cei aleși, capabili să citească secretul zeilor, cei care sunt în stare să audă glasul îndrumător al naturii chiar în spatele foii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
episoadele de trezire respectau același tipar. Nu găseai altceva decât o planetă fără viață și puteai liniștit să scuipi în lături și să compui alt fotomodel. În urma ta, un droid vesel îți înhăța scuipatul ce plutea prin aer și-l purifica, stocându-l în măruntaiele lui electronice. Urmau operațiunile de asolizare și experimentele. Erau așa de asemănătoare unele cu altele, că nava le putea efectua automat, fără să-l mai supere pe pilot. Bună, Samuel. Bună. Mă cheamă Yvonne. Locuiesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
naveta spațială ascunsă în coada cometei Hale-Bopp). Un alt caz este cel al creștinilor pre-milenariști, care au identificat răul în Satana, ale cărui manifestări istorice sunt bestiile comunismului, ale New Age-ului și ale feminismului. Conform credinței lor, pământul va fi purificat în mod radical și convertirea va fi rezervată doar indivizilor care, prin ascultare, vor reuși să învingă și să ajungă la sfârșitul triumfal care se află sub controlul Celui Atotputernic, care acționează prin intermediul ființelor superioare. După un studiu realizat de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în această selecție?!... se întrebă Iorgu. Oamenii religioși, unele religii susțin că prin suferință ispășești niște păcate, îți purifici sufletul pentru viața veșnică. -De ce, oare, există suferință în lume?!... Cum să mai ai idealuri, când există pe pământ orbi, surzi sau nebuni!... Cum să te bucuri de lumina pe care altul, poate, n-o vede, sau de sunetul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De ce, Doamne, este pe pământ atâta suferință... De ce, oare, numai unii suferă?!... ”- Această ordine este în aparență nedreaptă!... Doar în aparență îi șopti rar o voce lăuntrică. Revenirea la viața pământească, la reîncarnarea repetată, se face pentru că sufletul să se purifice. Suferința omului pe pământ este dată de păcatele spiritului în alte vieți anterioare, ele trebuie să sufere pentru a se purifica. Scopul reîncarnării este evoluția spiritului!... Nedreptatea este doar în aparență” - De ce nu pot dormi... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi șopti rar o voce lăuntrică. Revenirea la viața pământească, la reîncarnarea repetată, se face pentru că sufletul să se purifice. Suferința omului pe pământ este dată de păcatele spiritului în alte vieți anterioare, ele trebuie să sufere pentru a se purifica. Scopul reîncarnării este evoluția spiritului!... Nedreptatea este doar în aparență” - De ce nu pot dormi... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Rugăciunea Domnului e mai bună decât orice gând. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri...” Unde, în Ceruri?!... Care Ceruri?!... Cerurile pe care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru cei ce aveau credintă,deveneau realitate. Dar, El a și suferit pentru omenire. Era pildă vie că viata se împletește din iubire și ură. Pentru că a iubit-o mult a și pătimit mult pentru ea. Propovăduind iubirea, simțământul care purifică sufletul și-l ridică de la pământ, unde se târăște pătimașa ură, trebuia să îndure toate loviturile și schingiuirile pe care i le-au dat înfătișătorii acestui simțământ josnic. A suferit toate îndurările morții barbare, pe cruce, numai din marea Lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, Îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică În urcare Șaman 59 și se Împărtășește În coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister Între amorf și sublim, Între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vinovată să-l las pe nebun să cutreiere străzile În voie. Dacă aș fi continuat să mă umplu de iubire de Dumnezeu, de minunea aceea pe care o trăisem În spital, să mă rog pentru iertarea păcatelor și să mă purific, poate că aș fi ajuns până la urmă Într-o poziție din care să-l pot opri pe nebun - adică să-l opresc cu adevărat, nu să-l bag În Închisoare. SĂ fac să-i dispară cuțitul din buzunar. SĂ-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
feluri de zăpadă. CĂ se poate obține apă curată din apă murdară și că se poate face rost de apă chiar În mijlocul deșertului cu ajuto- rul pământului, al soarelui și al unei simple pungi de plastic. Fiecare ciclu al transformărilor purifică materia, smălțuiește și adâncește Înțelesul și frumusețea lumii. Și poate că această purificare conține un sens și mai adânc, Înfăptuind trecerea spre alte nivele ale existenței, acolo unde nu apa este liantul lucru- rilor, pentru că nu există materie, ci doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În cumpănĂ, cu fotografia În mână, și mi-am zis : „Fata asta are nevoie de ajutor !“. Nu puteam să te las să te amesteci iarăși cu nisipul, pentru a fi călcată În picioare din nou de oameni ! Trebuie să te purifici ! Se apropie de mine rânjind. — Hai, vino și termină mai repede ce ai de făcut ! l-am Îndemnat eu. Am hotărât să nu-mi mai fie frică de tine. — Ei, bravo ție ! Dar ce zici de asta ? Dintr-o singură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică în urcare și se împărtășește în coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vinovată să-l las pe nebun să cutreiere străzile în voie. Dacă aș fi continuat să mă umplu de iubire de Dumnezeu, de minunea aceea pe care o trăisem în spital, să mă rog pentru iertarea păcatelor și să mă purific, poate că aș fi ajuns până la urmă într-o poziție din care să-l pot opri pe nebun - adică să-l opresc cu adevărat, nu să-l bag în închisoare. Să fac să-i dispară cuțitul din buzunar. Să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai multe feluri de zăpadă. Că se poate obține apă curată din apă murdară și că se poate face rost de apă chiar în mijlocul deșertului cu ajutorul pământului, al soarelui și al unei simple pungi de plastic. Fiecare ciclu al transformărilor purifică materia, smălțuiește și adâncește înțelesul și frumusețea lumii. Și poate că această purificare conține un sens și mai adânc, înfăptuind trecerea spre alte nivele ale existenței, acolo unde nu apa este liantul lucrurilor, pentru că nu există materie, ci doar lumină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în cumpănă, cu fotografia în mână, și mi-am zis : „Fata asta are nevoie de ajutor !“. Nu puteam să te las să te amesteci iarăși cu nisipul, pentru a fi călcată în picioare din nou de oameni ! Trebuie să te purifici ! Se apropie de mine rânjind. — Hai, vino și termină mai repede ce ai de făcut ! l-am îndemnat eu. Am hotărât să nu-mi mai fie frică de tine. — Ei, bravo ție ! Dar ce zici de asta ? Dintr-o singură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode noi, ecologice, planeta, tot mai poluată, se afla Înaintea agoniei, apa trebuia salvată, era ceva vital; sămînța revărsată de trupul lui Thomas o tulbura. Inodoră, incoloră, fără
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]