8,125 matches
-
lua cu tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin așa crezi. Să zicem că nu poți lua decât o valiză pentru că o să fiți o grămadă, iar în autobuzul care vă duce pe insula pustie nu încap prea multe. Ce-ai împacheta în valiză? Sfântul Fără-Mațe a adus cutii de snackuri cu costiță și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau un scenariu sau niște memorii care să dea sens vieții noastre. O capodoperă care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie, ar trebui să fie încălzită comfortabil și climatizată sau cel puțin așa ni s-a dat de înțeles. Vom avea fiecare camera sa. Intimitate destulă, așa că n-o să avem nevoie de prea multe haine. Sau cel puțin așa ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-afară vă va împiedica și înăuntru”. Restul dezastrului n-a fost din vina noastră. N-aveam nici un motiv, absolut nici unul, să aducem o drujbă. Sau un baros sau o încărcătură de dinamită. Sau o armă. Nu, pe o insulă pustie o să fim în siguranță. Înainte de răsărit, în această nouă zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua noastră casă. Insula noastră pustie. Cu toții înghesuiți în clipa aia între autobuz și beznă. În clipa aia când am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deveneau pompe de benzină iar clădirile și copacii le marca din te miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc de ei. În absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc. La una din stații urcară doi milițieni. Trecură pe lângă scaunul fetei și se opriră în spate. Ea întoarse capul după ei. Nici să nu te gândești, șuieră vocea dogită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totul în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea să se închine și să-și facă semnul crucii, în dreptul frunții, cu apă sfințită. Biserica era întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele de bârne ale caselor arse, vopseaua sângerie de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase că sunt tulburări și prin alte locuri din Indonezia. Auzise că ar fi un fel de revoluție, Însă ceva deosebit de cele din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sub soarele care o bătea În creștetul capului. Ce tâmpenie să iasă fără pălărie, și-a spus, dar nu e ea chiar o fragedă floare albă care să se ofilească la soare! și-a urmat drumul de-a lungul insulei pustii din mijlocul orașului Învolburat, străduindu-se să nu țină seamă de durerea de cap. O vreme i s-a alăturat un câine jigărit care a luat-o apoi Într-altă direc ție, În căutarea vreunui adăpost. În depărtare, la umbra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea piață a primăriei era pustie și tăcută, colo nadele marilor clădiri erau Înecate În beznă. În locul soldaților de mai Înainte erau cei care căutau un loc să doarmă. S-a simțit dintr-odată nerăbdătoare să ajungă acasă și fericită că nu mai avea mult de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa? Câtă vreme n-ai murit, e-n regulă. Ei bine, privește-n jur, uită-te la copiii ăia așezați la marginea drumului, care stau cu ochii În gol. Viața lor abia a Început și Încă de pe-acum e pustie. E oare mai bună decât moartea? Crezi că sunt săraci, dar fericiți? Copiii ăia de colo, care cerșesc ori Își vând corpul pentru câteva rupii, habar n-au de propria lor istorie. Istoria noastră. Soarta țării noastre nu e asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cele câteva sunete ale refrenului. Adam ar fi dorit să termine odată, pentru că Îi amintea de locul acela de lângă mare, care nu mai era casa lui. La o intersecție au dat de niște bariere care opriseră circulația. Bulevardul perpendicular era pustiu, un oraș-fantomă În centrul metropolei. S-au oprit printre cei strânși pe lângă bariere și și-au lungit gâturile să vadă convoiul care se apropia, cinci-șase somptuoase mașini negre, unele dintre ele purtând un steguleț care flutura pe capotă. Adam nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se holbeze la umbrele care se Învârteau de colo-colo prin Întuneric. Lui Îi plăcea Întunericul. și-ar fi dorit să fie acolo, În locul acela neguros. La orfelinat nu-i fusese niciodată teamă de beznă. Noaptea, În Încăperea aceea lungă și pustie, cu paturi de pânză Înșirate de la un cap la altul, nu fusese niciodată lumină. Seara, când ziua cade dintr-odată În noapte, băieții nu se mai clinteau din loc, Înspăimântați de ce ar putea să le aducă noap tea. Unii adormeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fou dans un morne paysage, iar când, la școală, căutase În dicționar, aflase că era vorba de un nebun. El Însă nu se gândea la acea biată ființă ca la un nebun. Era doar o făptură singuratică Într-un loc pustiu. Însă poate că tocmai asta Înseamnă să fii nebun. Poate că, dacă ești cu adevărat singur Într-o lume pustie, Înseamnă că ești nebun, pentru că nu ești În stare să pricepi ce-i cu lumea aceea care le aparține altora
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Însă nu se gândea la acea biată ființă ca la un nebun. Era doar o făptură singuratică Într-un loc pustiu. Însă poate că tocmai asta Înseamnă să fii nebun. Poate că, dacă ești cu adevărat singur Într-o lume pustie, Înseamnă că ești nebun, pentru că nu ești În stare să pricepi ce-i cu lumea aceea care le aparține altora. Johan se Întrebase dacă nu cumva și el era nebun. I se părea o mare ușurare să gândească În felul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunet. Nu suspina, era un fel de oftat ciudat, apoi a căzut pe podea de parcă nu-l mai țineau picioarele, iar eu am Încercat să-l ridic, Însă lui i se goliseră ochii de orice expresie, erau pustii, negri și pustii, și m-am speriat. L-am strigat pe nume de mai multe ori, dar nu se potolea și, cu cât puneau mâna pe el, cu atât Îi era mai rău. M-am repezit să-l iau În brațe și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată, nu numai că nu era pustie cofetăria, sunt cel puțin patru persoane, poate mai multe. Mai departe, zi, cine era omul? Un domn în vârstă, cred că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este lângă tine sigur de nimic. Iată, nu numai că nu era pustie cofetăria, sunt cel puțin patru persoane, poate mai multe. Mai departe, zi, cine era omul? Un domn în vârstă, cred că avea un defect la picior, îl ținea țeapăn. A plecat și el foarte curând. Toți au plecat, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să intre prin magazinele cu articole de menaj, să cumpere toate lucrușoarele necesare și, aflată lângă vânzătoare, mașina de calculat să înceapă să înregistreze prețuri, cu clinchet după fiecare apăsare de clapă. Se ducea apoi cu sacoșa plină în apartamentul pustiu al Carminei, începea să scoată unul câte unul obiectele achiziționate. Pâlnia trebuia sa stea în raftul de sus acolo unde punea și dopurile de plastic și de plută, la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât era în realitate. Îi era silă de ea însăși. Ce drum cotit îmi aleg, își spuse când ar fi mai simplu să-mi găsesc rezolvarea prin mine. Nu-i venea să se urnească de pe bancă, să urce în camera pustie, să se ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]