1,643 matches
-
bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de lucrurile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzându-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urmă de al doilea și al treilea, dar când am vrut să mă opresc am descoperit că atârnam deasupra unui gol negru, în care puteam să cad dintr-o clipă într-alta, deoarece liana cu care mă legasem de arbori putrezea și o auzeam trosnind, gata să cedeze. „Povestește mai departe, mi-a spus necunoscutul, altfel vei muri”. Și avea glasul uscat și obosit. „Dar nu mai știu unde am rămas”, am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ca o poruncă. N-are importanță că eu sunt surd”. Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iubeam atunci lumina! Vorba Călugărului, n-am avut niciodată chef să cobor în orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng, gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să-i iert pentru ingratitudinea lor; depindea de mine totuși cum va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au petrecut și alte evenimente. Dinu observase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Păcat. Îmi pare foarte rău, crede-mă. Planurile mele au dat greș. Și știi cum se întâmplă în asemenea situații. Riscul de mărire implică și riscul de a fi micșorat cu un cap. În loc să dorm în cortul de tuareg, voi putrezi probabil aruncat șerpilor și păsărilor în bălării. De ce să ai aceeași soartă? În definitiv, tu n-ai fost decât complice și n-ar fi drept să plătești pentru mine. Așa că du-te și dă-i drumul. Spune tot ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că scotea ochii la vrăbii și pisici. Și tot el a fost găsit cu crima unor străini turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă judece. Nu tribunalul. Ești închis aici, e greu să trăiești, dar crime se fac continuu. Că la violența care e afară, statul nu se gândește la lume, la populație. Mă uit la meseviștii ăștia care stau aici și sunt putreziți de pușcărie, și visele sunt prin pușcărie - nu mai au vise din libertate. Visul e un lucru frumos făcut la om. Și dacă ți se ia? Rămân ca la televizor, știri proaste. Lumea e crescută bine, dar e multe lepre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de... prisos, condamnat să vegeteze în minoratul unui loc uitat de lume: „În sfîrșit o săptămînă furăm la putere, solicitați, recunoscuți de oficialitate. Apoi lucrurile și-au reluat sfoara. El a plecat petrecut de flori și noi am rămas să putrezim aici. Rester c’est beaucoup mourir, Tristane”. Pe modelul vizitei lui Marinetti, Costin propune o vizită a „marelui” Tzara în România: „Succesul ăsta m-a făcut să mă gîndesc la tine și la posibilitatea unei vizite oficiale a ta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc, se stinse rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cum se ridica o flacără, se pornea, din senin, o ploaie vijelioasă care, într-o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mă arunce pe rug. Mă priveau cu o cruzime rece, care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și măruntaie care putrezesc, deși au încă viață în ele. De îndată ce acei nefericiți ne-au zărit, au luat-o spre colibele lor mizere, care mai repede, care șchiopătând sau târându-se, cu strigăte de durere și de teamă asemănătoare văităturilor scoase de animale. Gundo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de familiile din regat. V N-are niciun rost să spun aici cum s-a desfășurat războiul. Toate au același miros de sânge, mațe și creiere spulberate pe jos, de carne care putrezește. Pe toate câmpurile de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]