1,135 matches
-
ce reușeam să îi apropii de carte. Noroc că erau inteligenți și prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva ne măsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagră...Venea pe la școli
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva ne măsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagră...Venea pe la școli în inspecție uneori excesiv de interesat. La mine i-a plăcut cum am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
una insidioasă, inaparentă. Murim zilnic tocmai pentru că uităm că suntem muritori, pentru că nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tot mai multe națiuni își fac intrarea în "spațiul public mondial", fiecare aducând cu sine Istorii naționale ori comunitare, Istoria, ca transcendență pe orizontală (ca promisiune de nemurire), își pierde treptat din atractivitate: este foarte greu să te remarci în puzderia de personaje istorice. Acest declin este contrabalansat de ascensiunea "istoriilor domeniale", respectiv cele ce se desfășoară pe diversele domenii ale vieții publice: artă, sport, tehnică s.a. A-ți rămâne numele în istoria tehnicii, spre exemplu, a constituit o puternică atracție
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de modul în care "arătam" noi în acel loc. Astfel, dorul de casă este dorul după un teren solid al Sine-lui, ca punct de vedere stabil asupra lumii. Casa este locul în care Sine-le se simte în siguranță în puzderia de obișnuințe ce nu trebuie, fiecare dintre ele, raționalizate, obișnuințe generate (cel mai adesea) de nevoi a căror satisfacere în medii străine riscă să ne consume o mare cantitate de energie. Dintr-o perspectivă energetică asupra omului, casa este locul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
reușiseră să-i vină de hac. Oliver avea În fața lui o zi și o noapte ca să se gândească la ale sale. Pe moment, simți nevoia să-și Îndrepte mai bine aripile de pe umeri, care Încă mai erau acoperite de o puzderie de frunze. Făcându-și o introspecție și meditând Îndelung la șirul Întâmplărilor ce au avut loc În ultimele zile, Oliver simți cum un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar bătrânul înțelege nedumerirea mea și spune: Pe aici ne-am cam terminat plimbarea. Dacă te mai țin picioarele - și altfel nu se poate - o să intrăm pe Podul Hagioaiei. Privesc cu băgare de seamă în jur. Uliță lungă cu o puzderie de dughene și case înșirate ca la paradă, iar copacii stau în coasta lor ca niște străjeri falnici...Bătrânul calcă ca de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hotel. Se plimba pe străzi fără să vadă oamenii, fără să audă ce se întâmplă în jurul ei, în astfel de momente o putea călca o mașină, putea s-o jefuiască oricine. A ajuns într-un turn, privește în jos la puzderia de oameni, îi vine să-și dea drumul de aici. Viața este un mare rahat... Și totuși dragostea înseamnă apropierea treptată de celălalt, cu grija de a nu stârni frica ce ne obligă să punem masca, să ne însingurăm în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca și aici, la Tokyo, trăiau destui oameni fără alt țel decât acela de a se agăța de viață. Mai erau lângă stație și alți ghicitori, tineri și bătrâni, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se vedea, roșiatic, în întuneric. Domnea o liniște deplină. Takamori știa că se gândește la Napoleon, așa că a evitat cu dibăcie să aducă vorba. — Sunt foarte frumoase stelele, nu-i așa, Gaston? — Da. — Îți place să le privești, nu? — Da. Puzderii de stele sclipeau puternic pe cerul întunecat. Takamori nu mai cunoscuse altă ființă omenească atât de naturală și pură cum era Gaston. La fel cum stelele se străduiau să lumineze cerul noaptea, tot așa și acest străin își dădea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie de stele sclipeau deasupra acoperișurilor înguste ale barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii. Și-a amintit fără să vrea de seara în care a stat cu Gaston la fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în sus și-n jos pe picioare, unde ieșeau frumos în evidență în contrast cu pielea sa. După aproape o lună în livadă, ajunsese la concluzia că merita să colecționeze doar dacă trăia departe de ceea ce colecționa, nu și dacă trăia în mijlocul puzderiei de obiecte dorite, nu și dacă trăiai exact unde creștea sau se târa mereu pe lângă tine ceea ce iubea. În orice caz, cum să aduni ceva dacă tot timpul își dorești, de fapt, să te adune el pe tine? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Îl așază, iese. Doamna Lume și Bufonul, cu câte o foaie de hârtie în mână, se plasează de-o parte și de alta a cadrului.) REGIZORUL: Deci: existența se sprijină pe un așezământ de fotolitografie în care se fabrică zilnic puzderie de diplome și certificate ad-hoc. Autor principal al acestor importante documente Doamna Lume. Aprobări, adaosuri sau ștersături Domnul Destin. Ziceți, pentru edificare! DOAMNA LUME: Petrică Moft... BUFONUL: Profesor doctor docent Petre P. MoftuPerjasca... DOAMNA LUME: ... farsor en gros și en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău n-a visat așa bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă viața decât pustnicia, că altfel v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai sus, acela să aibă și burduful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai înainte arătați. CEAUN: Însă se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată a fi îndestulați dacă nu vrei să-i vezi cu sprânceana încruntată. Ba, cu cât au o dregătorie mai măruntă, cu atâta se încruntă mai tare. LIANA: Oricât de tânără oi fi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înghețat ăia așa, în creștinismul lor pre-paulin câteva sute de ani. Măi tată, și la un moment dat mă satur și mă duc iar să văd pe Mona Lisa. De ce se tot holbează lumea la zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo, Samarkand: nimic altceva decât niște oaze pe care o clipă de nepăsare le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le arate ce aveau de făcut. Prin puzderia de cadrane, se afla tabloul de control, deosebit, de culoare roșie. Îl parcurse cu privirea, citi instrucțiunile scrise deasupra, apoi coborî manetele într-o ordine precisă. Un întrerupător dublu era acoperit de apărătoare de plastic. Cercetă aparatul, făcu doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]