1,121 matches
-
ține oarecum de nebunie și de secretul prieteniilor mele. Spusă în câteva cuvinte, povestea sună așa. Acum patru ani am prezentat la Sorbona Ăla un colocviu cu miturile confiniilor în Europa Centrală) o comunicare despre paradisul numit Banat. După o puzderie de cercetări cehești, poloneze, slovene, ungurești, care depănau povești crâncene, cu strigoi și vrăjitoare, cu dușmani ițiți pretutindeni la hotare, cu străini întotdeauna răi, ținutul meu dintre granițe răsări dulcuț, surâzător și pașnic, cu feeriile lui culinare, cotropit de șunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Lotte își trece limba peste buzele uscate: — Și eu, la fel! În grădină e liniște. Totul e nemișcat, doar creștetele copacilor mai freamătă.“ Taina pare deslușită, dar nu face decât să se adâncească. Se caută fotografii vechi și se povestesc puzderii de-amintiri. Se piaptănă buclele în cozi și cozile în bucle, iar oglinzile confirmă verdictul. Universul uneia devine jumătatea necunoscută a universului celeilalte. Mister numai bun de cercetat pe sfârșit de vară, odată cu un schimb de identități și-o mulțime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
profeții sau preziceri să intre pe linie moartă. Această amânare treptată prilejuită de eșecul "profeților de ocazie" a făcut ca apocalipsa, inaugurarea eshatonului, să supraviețuiască Apocalipsei Sf. Ioan, ajungându-se la ceea ce noi am numit apocalipsa după... Apocalipsă. Ascuns în puzderia de profeții infirmate, sfârșitul istoriei devine, cum remarca cu sarcasm istoricul Lucian Boia, o istorie fără sfârșit,7 un lucru absurd de altfel. În această eventualitate ar avea loc un progres infinit, care, spune Berdiaev, ar însemna triumful morții: "Singură
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
împreună" și, prin extensie metaforică, se poate combina cu substantive [+Uman] (în contexte depreciative: o turmă de protestatari), substantivul echipă se combină cu substantive [+Uman], substantivul morman selectează substantive [-Animat] etc. C. Substantive colective non-referențiale: droaie, duium, multitudine, mulțime, potop, puzderie, seamă, serie, sumă, sumedenie. Substantivele non-referențiale au o valoare semantică foarte scăzută, fiind aproape complet lipsite de alt sens pe lângă cel colectiv. Ele nu au restricții selecționale lexicale în ceea ce privește substantivul adjunct, aflat pe a doua poziție într-o sintagmă cantitativă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nașterii "Galaxiei Grama", constituie garanția trăiniciei și vitalității Mitului Eminescu. Orice act demolator seamănă fatalmente, cu unul ritualic, sacrificial, menit să reîmprospăteze și să revigoreze memoria colectivă". Parcă pentru a convinge și pe cei mai îndărătnici, Theodor Codreanu aduce o puzderie de probe în acest uimitor dosar, cu o energie și o logică detectivistice rar întâlnite, încât cartea se citește cu sufletul la gură, chiar dacă sunt dezvoltări "tehnice" nu pentru toată lumea agreabile și lipsește orice urmă de romanțare. E, totuși, vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
M-am trezit răsfoind și aranjând comoara noastră de scrisori, ce nu o pot prețui. Urmărind numai datele scrisorilor, vedeam anumite fraze din puternica noastră dragoste cu subiect de roman trăit. Am aranjat totul și apoi pentru a-mi cheltui puzderia de gânduri ce-mi năvăleau în minte, mă văd scriind la București. Nu știu acum ce voi fi scris, căci nu am recitit rândurile și nici nu știu firul gândirii. În tot cazul cred că a fost o scrisoare întrețesută
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vor să-mi dea și călătoria, să aleg, mă dau mie, mă dau călătoriei? norocel plutitor așezat prin vis, de unde gestul frenetic să-l iau și să-l pun în sîn, ce cauți, suflete, să înduri pe pămînt idealul România? puzderie de lumini mîine ca drum de coastă către spital, Pașcani intră în holul gării, formele feminine derizorii în pantaloni, bărbații cu umeri, panoul "Informații", vagoane la Pașcani-Triaj, totul trecere pe lîngă ele, închină-te la chipul cioplit al poveștii, iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Domnul, adevărat, adevărat zic vouă, cine-și iubește sufletul său îl va pierde! dar eu nu, că să cîrtesc asupra morții, care mă rabdă, ca pe oricare! Bîrnova lumina în vîrful stîlpului sigur materială, Iași intrarea dinspre sud, ridicături luminile puzderie, paloare de lumină halele cu pereți translucizi la Combinatul de Utilaj Greu, durează pînă să depășești cîte una, două roți portocalii metalele topite la o extremitate, argumentum baculinum: lucrează cu metale într-o vîrstă de fier, paranteză istorică. IX. IUBIREA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acoperite, dar n-au fost mișcate din loc. Unul, mai arătos, a rezistat mult, dar până la urmă a fost acoperit și dat uitării. Parcă și lumina s-a metamorfozat. Treptat gândurile mi-au oferit o paralelă cu societatea umană. În puzderia de oameni ce se perindă în această lume, asemenea firelor de nisip, unele chipuri strălucesc prin inteligența lor asemenea unor grăunțe nobile de nisip, altele generează o paletă de lumini asemenea curcubeului și, puține, poate prea puține au străluciri diamantine
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
el fiind ultimul împărat al Imperiului Roman unit, era firesc ca Imperiul Roman divizat să conducă și la divizarea bisericii creștine. Chiar dacă aceasta a rezistat peste șase secole la unele dificultăți insurmontabile, cu un Imperiu Roman de Apus destrămat de puzderii de triburi, mai ales germanice. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1049-1058) au desăvîrșit ruptura în anul 1054, cînd a avut loc așa numita Marea Schismă. Gîndurile mele erau provocate și de un pătrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-au oprit pe Dealul Crucii, îndreptând câteva reflectoare puternice către sat. Atât tot. Până dimineață a fost liniște. Abia după ce a răsărit soarele au început să coboare Dealul Crucii cu tancuri, autocamioane, căruțe și tot felul de atelaje. și puzderie de ruși. De cealaltă parte, pe Dealul Morilor, nemții mai urcau încă în grabă, de frică să nu fie prinși din urmă de ruși. E adevărat, au fost și câteva schimburi de focuri prin sat. Dar nu s-au dus
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nativă. Nu spun că un negustor inteligent trebuie să citească seara din Shakespeare (deși nu strică), dar cei a căror meserie e legată de vorbire și de comentariu e musai să facă vocalize, confruntându-se cu vorbele și comentariile altora. Puzderia de ziariști, analiști, politicieni, vedete ale micului ecran, scriitori, diplomați, consilieri etc. care se perindă zilnic prin fața noastră ar face foarte bine să nu se bizuie strict pe inteligența lor naturală, pe bunele lor reflexe. Să mai și citească. Să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dimpotrivă, pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta e inhibitorie. Oricine a trecut, în ultimii ani, prin încercarea unui sondaj bibliografic știe ce spun. În fiecare zi, subiectul de care te ocupi, oricare ar fi el, e abordat de o puzderie de „colegi“ din toată lumea. Apar, trimes trial, mii de pagini noi: reorganizări ale informației, reformulări, descoperiri de detaliu sau de anvergură. Efectul e descurajant: dacă ești cât de cât realist, știi, de la bun început, că n-ai să poți acoperi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca bradul. Acela de Crăciun, de la naștere și de la moarte. Acela iubește negentropia, puritatea. Urmându-i exemplul, prefer rezolvarea problemelor românești pe calea negentropică, adică În cadrul unui stat unitar, chiar cu granițe spiritualizate, decât pe calea entropică, degradată, În cadrul unei puzderii de regiuni. „Radiosfera“, 7 martie 1997, ora 11,25 9. Poate trestie, dar sigur femeie Femeia inspiră - binele, poate și răul. De asta cultura și istoria umanității Îi este datoare aproape În totalitate; măcar pentru că toate cele nouă muze sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o mai putem răbda, ultravioletă, gamma, X, bașca imensele fulgere ce-l brăzdau, au format substanțele prebiotice, inclusiv primordiile „benzii de magnetofon“ care e ADN-ul. Apa doar le a dizolvat și a Îngăduit structurarea lor, Încetul cu Încetul, În puzderia de organisme de tot felul. Amoniacul Își Îndeplinise rolul și putea, ajutat de viața căreia Îi dăduse naștere, să se oxideze, devenind balastul atmosferei, adică azot. Metanul era de acum componentă de bază a viețuitoarelor, nițeluș schimbat, și doar puțin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dinte“: unul sau altul Îl Înșeală pe celălalt. Dar tot bionică e și asta, Natura inventând gestul cu mult Înaintea noastră. Și dau un exemplu, Însă nu pentru a fi urmat: cireșul. Păi ăsta nu odrăslește, am În vedere o puzderie de progenituri, decât polenizat cu polen străin florii, pomului, soiului, ba chiar speciei: „Înșeală“ cu vișinul de pildă. Dreptu-i, astfel de „odrasle“ sunt asemenea catârului - altă Încrucișare interspecifică -, adică incapabile a lăsa, la rândul lor, urmași. Dar noi, plantând vișini
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
polenizat cu polen străin florii, pomului, soiului, ba chiar speciei: „Înșeală“ cu vișinul de pildă. Dreptu-i, astfel de „odrasle“ sunt asemenea catârului - altă Încrucișare interspecifică -, adică incapabile a lăsa, la rândul lor, urmași. Dar noi, plantând vișini printre cireși urmărim puzderia de cireșe, nu de semințe... Cât despre harem, altceva ce ne repugnă, cel puțin În vorbe, e tot bionică: leul ori „morsunul“, de pildă, trăiesc ca niște sultani... Dar, fără a epuiza subiectul, familia vegetală, dar constatându-i complexitatea - bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul Franz Iosif, fără să ajungă să fie ascultat vreodată, într-una din clipele de răgaz a ieșit să se aerisească pe ulița principală a Vienei. Într-una din vitrine a văzut puzderie de produse de drogherie și parfumerie, despre care nu mai auzise niciodată, și l-a întrebat pe vânzătorul care stătea proptit de ușorul ușii : - «Mă rog frumos dumitale, ce se vinde într-o prăvălie ca asta ?» Arogantul negustor, văzând că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
purtând buchete de flori și dansând în timp ce mergeau. ─ Reprezintă grădinăresele și florăresele. Treceau și autovehicole pe a căror platformă se arătau diferite etape ale obținerii vinului, coșurilor împletite, tricotajelor, etc. Fiecare grup avea muzica lui. Am rămas uluită în fața unei puzderii de culori, de forme, de cântece, de dansuri. Nu mai văzusem până atunci pe viu așa ceva. Parcă aș fi fost la carnavalul de la Rio de Janeiro, deși poate că în timpul acela nu știam nici despre acest carnaval prea multe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la vreo 7-8 metri de pământ fără să-mi pese că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i pese câtuși de puțin de lighioana care venea și se-apropia de noi. Numai eu, ridicând, arătând bâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceramică roșie, alături de alte construcții noi, albicioase din beton, sticlă și oțel, ridicate cu o cutezanță unică, pe un uriaș arhipelag de 30-40.000 de insule, de toate formele și mărimile, insule unite prin sute de poduri și o nesfârșită puzderie de vase, plutind pe canalele dintre ele încât fiecare familie de-aici poate avea cel puțin o barcă proprie. Știam din cărțile despre Suedia că orașul s-a născut pe malul Canalului Norrström, care, în opinia localnicilor are o întreită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pietros după datele actuale din cei 449.793 km2 ai Suediei, 54% sunt păduri, 9% teren cultivabil, 9% lacuri și 27% teritorii cu alte destinații având, mai ales, zăcăminte bogate de fier, plumb, cupru, zinc, metale prețioase etc.; cu o puzderie de lacuri în interior și înconjurați de Marea Baltică și Marea Nordului, suedezii s-au afirmat de timpuriu ca meșteșugari, negustori, navigatori, intrând și întreținând legături cu numeroase țări din Europa Occidentală și Răsăriteană. La hotarul dintre antichitate și ev mediu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Monitorul de Suceava" anunță stilul său, predilecția pentru detaliile vieții spirituale de odinioară, plăcerea de-a se cufunda într-un univers intim al celor ce-au visat și încercat a înfățișa oameni, locuri, întâmplări, preocupări și frământări ale acestora și puzderia lucrurilor ce pot deveni simple amintiri ori piese de muzeu. II. Simțindu-se cu mult mai bine printre cărți decât printre oameni, bădia Eugen s-a împrietenit cu câțiva dintre acești oameni ai cărților și a izvodit, în calitate de coautor, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]