29,239 matches
-
putea face, mă gândesc eu, să se simtă în largul lui. Observ imediat că nu m-am înșelat deoarece, când vine vorba de muzică, personajul meu se transformă subit. Vocea îi devine mai puternică, suind pieptiș spre acute, ochii îi râd în voie, zâmbetul devine larg. Până și gesturile îi sunt altele, mișcările mâinilor parcă bat tactul, corpul i se îndreaptă dintr-o dată, gata să atace vreo arie celebră din Verdi sau Puccini. Și asta pentru că muzica pe care o cântă
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
rolul de acompaniatori ai unor soliști. „A fost un moment de derută. În turnee am început să acompaniem diverși soliști de muzică ușoară, ca Mirabela Dauer, Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, cu adevărat niște oameni extraordinari. Am mers în turnee, am râs împreună, ne-am simțit foarte bine. Din punct de vedere musical însă, eram în două tabere diferite. Astea erau condițiile“. Cine își închipuie că în vremurile acelea muzica necomercială era mult mai puternică se înșală. „Noi am fi vrut să
Agenda2004-28-04-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/282638_a_283967]
-
au importanță, în care Antoniu și JFK dau nas în nas, printre replicile celor doi amanți, perfect previzibili unul celuilalt. Totul s-a întâmplat deja, nimic nu mai poate fi povestit, istoria e o glumă și n-avem decât să râdem de ea“, punctează secretarul literar Codruța Popov. „Horia Gârbea scrie un teatru livresc, intertextualist, exploatând teme majore ale dramaturgiei universale“, argumentează regizorul. Rolurile principale sunt încredințate actorilor Luminița Stoianovici și Cristian Szekeres, secondați de studenții Silviu Văcărescu, Bianca Fodor, Claudiu
Agenda2004-48-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283092_a_284421]
-
de rău pe bieții pensionari? După cum îl cunosc eu pe președinte, lovitura n-a fost gratuită. Probabil l-or fi înjurat bătrânii. Hai cu ziarele: Gândul observă că, în timpul manifestațiilor de stradă, Vlădescu a privit pe geamul Parlamentului și a râs de protestatari. Nu mi se par mulți, a spus el, referindu-se la Ku Klux Klanul care a dat foc păpușilor din Guvern. Și nu mă refer aici la pițipoancele sinecuriste, sau la șefa Cultului Eroilor, ci la câteva marionete
Ziare, la zi. Menaj în trei cu Licuricii Mari () [Corola-journal/Journalistic/28086_a_29411]
-
vreo zece ani mai mare decît el. De cîte ori ne vedem tustrei, ea își bate joc vizibil de bietul băiat fără școală, în loc să încerce să-l corecteze acasă la ea unde trăiesc în concubinaj. N-o face, preferă să rîdă de el de față cu alte persoane. Pe mine, aceasta purtare a femeii ușor îmbătrînita, prost crescută și mitocănește gătită, mă enervează. Nu știu cum să intervin. La un moment dat, în timp ce el la "dublă comandă" îmi dă lecții de condus mașină
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
frica!" Și, ca să fiu și mai explicit, adaug, profesoral - "brutalitatea este consecința fricii, să știi dumneata!" Instructorul, care e de fapt un băiat f. deștept, - deși neînvățat -, se lasă pe spate pe scaunul lui de Dacie rablagita și începe să rîdă cu hohote. Mă uit la el, mirat, să nu fi înebunit pe caniculă aia și circulația aia infernale. Dar el nu numai că nu a înebunit, dar mă întreabă calm, după ce a încetat să rîdă, "de unde am scos-o p-
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
Dacie rablagita și începe să rîdă cu hohote. Mă uit la el, mirat, să nu fi înebunit pe caniculă aia și circulația aia infernale. Dar el nu numai că nu a înebunit, dar mă întreabă calm, după ce a încetat să rîdă, "de unde am scos-o p-asta". Cum de unde? fac - așa cred eu... "Și cînd conduceați v-a venit ideea asta, ați găsit timp să vă gîndiți la ea? "Nu înțeleg interogatoriul lui. Dar el e amuzat la culme și mă
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
mă pune să repet, - ce fac, - chestia aia că de ce sînteți brutal. Mă răstesc și eu la el aprinzîndu-mi pipa stinsa. Am zis, repet, ca brutal sînt, dom'le, din cauza fricii... Conducătorul scoate exclamații de entuziasm și iar începe să rîdă foarte înveselit. Băiatul, abia acum îmi dau seama, are în el stofă de cugetător, de filozof, de psiholog, mă rog, oricît neinstruit ar fi. Lui îi place atît de mult observația, sau scuză mea că de ce devii brutal, ... cînd ești
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
domnule, că am făcut peste 60. Atunci băiatul, - eram la sol, - s-a aplecat la urechea mea și mi-a zis confidențial, cu mult-respect: "Să nu mai ziceți la nimeni că ați făcut 60 de ore (o vară întreaga) că rîde toți de dvs. Am vrut sa rectific acordul, dar am renunțat. Era, în ciuda inteligenței, o defecțiune pe viață. "Ascultati-mă, - a repetat, - să nu spuneți la nimeni că vă faceți de bafta, lăsați așa, 19, cum scrisei eu aicisa, n-
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
greșeală gravă: Este indispensabil să învățăm din operele generalissimului I.V.Stalin". - Eu protestez și cer sancționarea celui vinovat: cum să pui numele scump al tovarășului Stalin alături de cuvîntul "indispensabil"? Cei de față au tresărit, s-au îmbujorat, nici n-au rîs, nici n-au surîs, articolul (a nu se uită: pentru copii pînă la 9 ani!) era opera redactorului-sef, o femeie isteața și versatila, gravidă - la data aceea - si căreia, tocmai, în ședință, secretara de partid, tot constănțeanca, îi împletea
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
la niște americani importanți, profesori universitari, le-am rostit și lor frază această, mecanic, automat, ca pe apă. Mai întîi, strîngîndu-ne mîinile, ei se uitaseră la mine ca la un apucat. Pe urmă, după aerul meu natural, probabil, începuseră să rîdă cu poftă. Pe urmă, intrînd în amănunte, ei mă felicitară, spunîndu-mi că nimerisem "esență" existenței capitaliste americane. Tipii erau de stînga, și aproape că mă invidiau. Deși le arătasem cu eroare, contrariul, prin diverse directe și upercuturi și chiar prin
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
a astrelor// o mare eclipsă e această naștere a zis/ și nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei// un mărunțiș scăpat de palmă cerșetoare/ a unui zeu mititel// traiectoria umbrită a degetului/ tremurător al aceluiași/ linie frînta obosită un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
și-o fi șoptit în barbă Alexei al doilea privind manifestația de la București. Și asta,... pardon de întrebarea lui Stalin,.. cînd i s-a vorbit prima dată de Statul Vatican, și el a întrebat: Și cîte divizii are?"... Să nu rîdem. Să ne gîndim și la adîncul sens, figurat... chiar dacă nu fusese, metaforic vorbind, decît o nimereala. Pentru că sînt divizii și divizii...
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e o devitalizare, cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate fi, în felul său, fericit, omul ironic e unul prin excelență frustrat, care-și apară idealitatea inițială cu mijloacele negarii și ale autonegării. Actul sau creator este unul als ob
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
pășesc pe câmpul de sare?" - Mozaic. Peisajul e straniu, străbătut de plăsmuiri mut/ malefice de felul celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
mă avertizaseră că la mijloc e o manipulare de tip securist, le-am sugerat redactorilor cu pricina că înainte de a publica Declarația ar fi normal să-i contacteze pe prezumtivii semnatari, spre a înlătura orice ambiguitate. Firește că mi-au rîs în nas: la fel ca pentru domnul Constantinescu, interesat doar de voturi, chiar cu prețul provocării unor conflicte cu iz naționalist, redactorii-sefi ai acelor publicații șunt intersati doar de banii intrați și prin astfel de fraude primejdioase în conturi. Adevărul
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
minute de ocol cinematografic în jurul artei poetice a lui Tykwer compun un fel de "clip" grandios: concizie, inteligență, percutanta, tehnica, meserie. Și un mesaj clar: Trăieste-ti viața! Aleargă! Nu se știe niciodată. Și, dacă tot nu putem face altceva, măcar să rîdem de hazard. Bineînțeles că tot acest "clip" n-ar însemna nimic fără privirea regizorului, care descoperă, în acest joc absurd - " Viața că un clip!" -, o ironie patetica și un colț de tandrețe. După succesul de public din Germania, Tykwer e
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
înlocuite, juxtapuse, suprapuse - detaliu întru totul semnificativ al mobilității lui intelectuale. Îi place nespus să stabilească distincții, să reflecte o situație în cât mai multe oglinzi, așa cum se poate vedea și într-un fragment din Jurnalul de la Arsenal: "Domnul Petrovici râde de mine - scrie el - că sunt un spirit excesiv clasificator, pentru că am făcut lui Alexandru Marcu o teorie, arătându-i că suntem aci 4 categorii de acuzați, cu poziții deosebite în proces: militarii, economiștii, intelectualii și cei cu legile rasiale
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
mai mare frizer din lume. Are un metru șaizeci și doi și cincizeci și opt de kilograme. El deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafa. Dar specialitatea lui e bărbieritul. Râde orice barbă dintr-o singură mișcare prelunga, învăluita în acolade, așa cum numai marii artiști sunt în stare să deseneze un portret." T.O. Bobe (născut la l3 februarie l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
se plasează sub semnul condițiilor acute ale poeziei care se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
colțul străzii noastre dar ămortul/ trebuie dus prin tot orașul care i-a fost drag căci altfel/ rămîne cu păreri de rău și devine stafieă// pe cer treceau nori cu forme stranii/ încercăm să-i schițez într-un caiet/ copiii rîdeau de mine ca de-un infirm îmi puneau în penar/ muște cu aripile tăiate// curtea noastră era plină de scaune de prin vecini/ tata le repara azvîrlind arcurile vechi în spatele magaziei/ eu vream să mă fac scamator și urma să
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
a spus că se bucură că-i calc pe urme tatălui meu, un liberal convins. I-am răspuns că n-aș vrea să fac politică, ci doar țin să dau o mină de ajutor la ce se întîmplă. Fărcăsanu a rîs și... așa a decurs aderarea mea la Tineretul Liberal. E drept că după Revoluție nu mă mai bucur că am făcut parte din Partidul Liberal din pricina lui Câmpeanu... Însă asta este altceva. - Dar despre ceilalți oameni politici români, ce părere
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
șteargă paragraful, semn al unor relații speciale, cu un caracter poate mai înfiorător decât cel al mărturisirilor scrise de mâini cu unghiile smulse. Firii structural scindate a lui Ion Caraion îi răspundea un neașteptat schizoidism al Securității, devenită naționalistă după ce râsese de pe fața pământului mai toată elită națională. Probabil că faptul de a-l fi păstrat, totuși, pe Valentin Lipatti - un exeget recent n-a știut, pesemne, că fusese și unul dintre cei mai mari moșieri din România - nu-i liniștea
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
de bine, în întortocheata lui sensibilitate, încît să nu-l rănesc, fără intenție, desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
nu-l rănesc, fără intenție, desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca întotdeauna. După Marian Papahagi, după Ioana și Liviu
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]