1,152 matches
-
spectacolului pentru copii “Degețica”, în regia lui Aurel Mitran. Împreună cu celebrul personaj creat de Hans Christian Andersen, spectatorii mici și mari cutreieră, alături de Degețica (Corina Dragomir) și de prietenii săi Buburuza ( Veronica Popescu), Libelula (Oana Tofan), Fluturel (Stelian Milu) și Rândunica (Mihaela Coveșeanu), tărâmuri de poveste. Timp de oră peripețiile Degețicăi, ale mamei sale (Annemary Ziegler, care este și asistent de regie) și întâlnirile cu Domnul Broscoi (Bogdan Niță), Domnul Șobol (Marian Rădulescu) și cu Prințul (Ovidiu Ușvat) sunt prezentate cu
Jolt Kerestely la ?Excelsior? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84318_a_85643]
-
fost niciodată importante, și totuși există în limbă și astăzi; iată câteva exemple: arom. afreață „turtă“ < lat. africia, (a) astruca „a acoperi“ < lat. astrucare, căscăund „gură-cască“ < lat. *cascabundus, (a) dejgheura „a curăța nuci de coajă“ < lat. *disglabrare, drepnea „soi de rândunică“ < lat. *drepanella, grangur < lat. galgulus, scoare „(reg.) zgură de metal“ < lat. scoria etc. Păstrarea acestora și a altora de același tip nu se poate explica decât prin faptul că... nu s-a simțit nevoia să fie înlocuite prin cuvinte împrumutate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de sus), inventa tot felul de împrejmuiri ale plantelor expuse. Semințele florilor uscate, mai ales ale celor așa-zise de piatră, le colecta în borcane de medicamente etichetate. Evenimentul mic, dizlocarea unei streașini, ruperea unei garoafe, căderea unui pui de rândunică din cuib aveau mare importanță pentru Hergot, îi ocupau existența, agitîndu-l, stîrnindu-i pasiuni. Hergot, scuturat de micile lui drame, avea obiceiul să vorbească singur și Ioanide îl zărea din pod dând din mâini și mișcând buzele în răspunsuri imaginare pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu azurul lor, cu catifelarea dureroasă a purpurei lor, cu nuanțele, și aproape și gustul de cireașă putredă, de fistic fistichiu, de naramză, cu pipăitu-ntre degetele pleoapelor de covor persian, cu forma lor florală și avântată, cu cozile lor de rândunică, cu ochii lor de păun, de dihor, de viespe, de păcătoasă și de nevăstuică, aripile întreceau în ape și răsfrângeri până și crinii câmpului, care nici nu torc și nici nu țes, dar, de la Matei citire, sânt îmbrăcați mai măreț
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu prin sensul textului conținut, ci prin însăși structura paginilor, ca și când prima ar fi un punct, a doua o linie, a treia o suprafață, a patra un volum, a cincea un volum al lui Mobius, a șasea un cuib de rândunică thomian, și tot astfel până la a miliarda pagină, unde Dumnezeirea este la puterea Dumnezeire. Mitoză și meioză, doi, patru, opt, șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și patru, morulă, blastrulă, gastrulă, și cele trei învelișuri embrionare scânteind ca o sticlă moale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un pieptăn de apă, în partea cealaltă, îmi pierdeam uneori cunoștința și apoi, când îmi reveneam, mă-ntre-bam unde fusesem în acea clipă de absență. Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică? Se adâncea deodată în țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găseam deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut? Era acela singurul loc de pe lume în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult, se rotunjise, își refăcuse forma și-și întregise desenele. Maria privea acum vrăjită sorbul modelelor, spirala liniilor, glisarea lentă a culorilor una-ntr-alta. Căci în aripile ei predomina purpura, dar purpura era tivită cu azur, iar cozile de rândunică de la capete erau negre ca păcura. Desenele se topeau în desene, fețele deveneau orașe, pădurile deveneau păsări, ochii lor deveneau orologii. Rotițele dințate din orologii deveneau constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el, primul, părea a fi deplin real, cu trupul lui păros, cu cele șase piciorușe filiforme ghemuite sub torace și cu aripile-ntinse deplin, cele de sus terminate-n capete de cobră iar cele de jos în cozi prelungi de rândunică. Lopăta leneș din aripi deasupra mării de flori, într-un vârtej de alte lepidoptere, întrupate din mîzgălehle spațiului peste colinele verzi. Cei doi se ridicaseră în picioare și erau acum, de la șale în jos, numai flori și de la șale în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște strune nevăzute, vântul. „Na ni, na-ni, somn ușor!” șoptesc din frunze prietenii de taină ai fetiței. Sus, sub streașină, ghidușii n-au astâmpăr. Vor s-o vadă mai bine pe fetița care stă sub cuibul lor. Rândunelul și rândunica le-au spus că aici, la casa unde s-au oprit ei când au venit de peste mări și țări, sunt oameni cu suflet bun. Iar copiii sunt, toți, cuminți. Nu lovesc cu mingea căsuța rândunelelor, nu trag cu praștia în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mult e că, spre seară, când nepoții bunicilor se adună acasă, încep să cânte, să spună poezii, să joace tot felul de jocuri, care de care mai năstrușnice. Și totul se petrece aici, nicăieri altundeva, ci pe prispă. Puii de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba ciripitul ghiduș al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o să învățați să zburați...” „Și o să putem pleca și noi, așa, ca și mama și tata?” „Da, sigur că o să puteți . la început o să zburați puțin, doar în ogradă, prin curte și prin grădină...” În cuib au sosit rândunelul și rândunica, tata și mama adică. Ei le-au adus celor mici mâncare. Auzind ce le spunea Sorina, cei doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să fiți foarte atenți, să nu cumva să vă întâlniți cu colții tăioși
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ascuțite ale pisicii”. „Îmi pare rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și rândunica au plecat iarăși. Acum zarva s-a mai potolit căci puii mănâncă. Însă, ici și colo, tot se mai aude câte-un ciripit. „La masă nu se vorbește!” par a-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cirip, mulțumim frumos, mulțumim!” pare a zice întreaga familie rândunicească. Mulțumiri tuturor: lui Cuțulache, lui Sorin și, mai ales, bunicii... Sorina simte că-i pare rău. Dacă ar fi încercat, dacă ar fi făcut un efort mai mare, puiul de rândunică ar fi ajuns mai repede în căsuța lui. Deschide ochii. Bună, somnoroaso! Cât timp tu ai dormit, ce de lucruri s-au mai întâmplat! Știu! spune Sorina. Ce vorbești?! De unde să știi, că dormeai dusă... Nu-i adevărat. Am auzit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
manifestat neîncredere. Pusei aceste virtuți pe seama naționalității și-mi fu necaz pe mine în clipa următoare: mă comportam la fel ca toată lumea, atribuindu-i primei suedeze întâlnite caracteristici pe care mă zoream să le decretez tipic suedeze, ca și cum cu o rândunică s-ar face primăvară, ca și cum personalitatea necunoscutei n-ar avea nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și relele sale. Strada necăjită a căpătat aer de bulevard, casele s-au transformat în blocuri, unele mai bune, altele mai proaste. Al nostru era prost. Avea zece etaje, era de confort doi, adică avea balcoanele ca niște cuiburi de rândunică, finisajul era ca vai de el, liftul mai mult nu mergea; cu alte cuvinte, totul îl definea ca fiind de confort inferior. Ciudat, însă, l-am iubit cu toții, semn că eram niște amărâți pentru care un apartament era ceva aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și cântecele de demult. În nesfârșirea cerului și a mării, Cum să trăiești iar visul înaintea astrului nopții? Când animalele și oamenii vorbeau cu toții aceeași limbă, strigătele cocorilor spuneau exact ce aveau în gând. Acum trăim în ecouri neclare. Turturica, rândunica și cocorul iau aminte la timpul care le-a fost rânduit, spune Ieremia. Doar oamenii nu pot să-și aducă aminte de rânduiala lui Dumnezeu. Când Karin îl sunase în camera de hotel, ceva nu se lega. Vocea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că așa n-o să mai fie rahați pe mașina lui taică-meu. N-am înțeles ce avea el împotriva rahaților de pasăre, când la el în casă mirosea așa urât. Am văzut-o și pe nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o descriere a unei plimbări duminicale cu mașina prin Belle Isle, dacă expresia de pe chipul soțului de la volan era fericită sau nesatisfăcută ori să deducă dintr-un pasaj despre ultima coafură a Sourmelinei - o chestie care se numea „cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie să i-o ciufulească. Aceeași Sourmelina, plină de propriile secrete, Își studia acum noii parteneri de conspirație. ― Căsătoriți? Căsătoriți la modul că dormiți Împreună? Lefty reuși să Îngaime: ― Da. Sourmelina Își observă scrumul pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi (aburul de la duș se subțiază Într-atât cât să-mi pot vedea clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society, Norma Abdow, al cărei tată plecase În hagialâc și nu se mai Întorsese, Tina Kubek, care era cehoaică prin origine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șase ani. ― Nu... Înțeleg... de... ce... nu... o... lași... pe... Sophie... să-ți... facă... ceva... la... păr. ― Pentru că văd ce face cu părul ei. ― Sophie are o coafură foarte frumoasă. ― Îâu! ― Ei, da’ ce-ai vrea? E genul cuib de rândunică. ― Te rog, las-o baltă. ― Stai așa. Mă perie În continuare, trăgându-mă de păr. Capul mi se clatină la fiecare mișcare. ― Oricum, acum se poartă părul scurt, Callie. ― Ai terminat? Încă două-trei perii frustrate, de Încheiere. Apoi, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar trebui; nici unul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: "Ce am făcut?" Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7. Chiar și cocostîrcul își cunoaște vremea pe ceruri, turtureaua, rîndunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului!" 8. Cum puteți voi să ziceți: "Suntem înțelepți, și Legea Domnului este cu noi?" Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o chelie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ferestre. Crengile ciresului din față, băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i un semn, de la Dumnezeu!” si un gând superstițios puse stăpânire pe sufletul lui; si, tot el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chiar dacă ești adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și eu am visat de mai multe ori, de atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]