2,010 matches
-
din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
misterios decât oricând. Își Încruntă fruntea. Din ochi izbuti să scoată câteva fulgere ce desemnau clar asprime și hotărâre. Încordă bicepșii și pectoralii. Îi veni În minte, fără să vrea, că-l lăsase nevasta nu cu multă vreme În urmă. Rânji și, după ce-și examină dinții, manifestând ceva preocupare, clămpăni și scrâșni de câteva ori foarte fioros și ajunse la concluzia că nu mai era nevoie să-i frece cu degetul tăvălit prin sare. Ieși În curte. Se mișca Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-aveau ce era cu ceșcuțele acelea și nici nu s-au străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zise Maria ironică. ― Mersi, mamă, am chicotit eu. David se Întoarse repede la masa noastră, cu Înghețatele pe care muream să le mâncăm și care urmau să ne aducă numeroase remușcări. ― Asta e și preferata mea, zise David. Poftă bună! Rânji la Maria. Oare ea chiar nu vedea felul În care o privea? L-am lăsat să plece Înainte să Îi arunc o privire Mariei. ― Uită-te la tine, deja ai viitorul iubit asigurat. Nu e destul de nedrept, tu doi, și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și machiaj exagerat. Pe vremea când noi două eram prietene bune, Îi spuneam Gothica și comentau mereu despre preferințele ei Întunecate. Acum Însă, se părea că ele erau prietene. ― Alisia, nu? spuse Gothica, care se Întorsese brusc cu fața la mine și rânjea cu buzele ei roșii. Am aprobat ușor din cap. Bianca pufni lângă mine și Începu să se prefacă că desenează ceva. ― Nu fă asta, Îi spuse Eliza Gothicei. N-o Întreba! ― Oh, ai Încredere În mine! Eliza Îmi aruncă o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prietenul ei. Vedeți cum își prinde tocul în grilajul canalului? Vedeți cum i se rupe tocul? Rachel habar nu are că noi suntem cei care am avut grijă de tocul ăla. Vedeți cum merge șchiopătând tot restul drumului? Ceilalți Dumnezei rânjesc din nou. Dar cel mai grozav, râde Jeremy, e că bărbatul cu care trebuia să se întâlnească nu vine la întâlnire! A invitat-o numai ca să câștige un pariu. Ia uitați ce jenată e Rachel! Cum stă și-l așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
evident, aluzie la sora cea mai mare, Claire, care reușise performanța de a fi părăsită de bărbat chiar în ziua în care a dat naștere primului ei copil. Și am o slujbă, i-am reamintit. Nu o mai ai, a rânjit el. îl uram. Iar el mă ura pe mine. N-o luam ca pe o chestie personală. Ura întreaga familie. îi venea foarte greu să se hotărască pe care dintre surorile lui Margaret o ura cel mai tare. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o amintire extrem de vagă. Dezbrăcat, Luke era superb. Am început să-mi scot și eu hainele, dar el m-a oprit. întâi mi-a ridicat bluza atât cât să-mi elibereze sânii, fără să mi-o scoată încă de tot. Rânjind, și-a pus genunchii pe brațele mele, imobilizându-mă. S-a jucat cu sfârcurile mele, mângâindu-le cu capul penisului în erecție. Cea mai ușoară atingere mă făcea să mă cutremur de dorință. —Acum, am spus eu. —Acum ce? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă făcea să simt un gol dureros în stomac, că se putea să existe două Cloisters și că eu mă găseam în cea greșită, în cameră a intrat Clarence. Era roșu la față, părul rar îi era ud fleașcă, dar rânjea cu gura până la urechi. Unde-ai fost? l-a întrebat Peter cu un râs forțat, aproape lătrat care mă împungea parcă să-i torn o ceașcă de ceai clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea dormit azi-noapte, i-am explicat eu oftând ușurată. Și cred că sunt încă amețită din cauza diferenței de fus orar. De ce n-ai spus nimic? — Nu știu, am rânjit eu. Poate fiindcă sunt obișnuită să mă simt ca dracu’. în majoritatea zilelor, la serviciu, mă simt ca un zombi... Când i-am observat expresia am tăcut imediat. Celine nu era genul de om cu care să discuți despre nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a zis ea cu buzele strânse. îîn fiecare sâmbătă venea un preot care ținea o slujbă pentru cei interesați.) —Așa e. Nu m-ai văzut, am răspuns eu veselă. Chaquie mi-a aruncat o privire furioasă, iar eu am rânjit cu tupeu. După care a început iar cu una dintre obsesiile ei. De data asta era vorba despre mamele păcătoase care lucrează. Mi-am tras pătura peste cap cu un gest teatral și am spus „noapte bună“. Dar asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tocmai ieșea, împingându-mă cu grosolănie. N-a fost o atingere ușoară, ci mai degrabă un brânci sănătos. Și nici nu și-a cerut scuze. M-am uitat după ea și, cu toate că nu-i puteam vedea fața, sunt convinsă că rânjea fericită. Se distra pe seama mea. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ce-i făcusem? Sala de mese era ticsită de pacienți și vizitatorii lor. Se pare că atunci când era vreme bună, aveau voie să se plimbe prin grădină. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fața lui Mike s-a descompus dintr-odată și a izbucnit în niște hohote de râs care păreau să nu se mai oprească. Ce-ai găsit de râs? l-am întrebat agasată. Pentru că exact asta am spus și eu, a rânjit el. Am venit aici ca să-i fac pe plac soției, Chaquie a venit ca să scape de bărbată-său, Don e aici din cauza maică-sii, Davy s-a internat ca să nu-și piardă serviciul, Eamonn e aici din cauza soră-sii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mike cu o voce de cercetaș. Doar nu vrei să le murdărești. —Țărani, am sărit eu dându-mi ochii peste cap. Dar Chris n-a făcut decât să râdă. —John Joe a vrut să știe de unde le-am luat, a rânjit el. Zicea c-ar fi bune la mulsul vacilor. Și așa am ieșit în frigul de-afară. Copacii se legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste el. 23tc "23" —Mă tem că nu poți pleca, a spus doctorul Billings. Cine spune asta? am întrebat eu strâmbându-mă. — Chiar tu, a răspuns el blând, fluturându-mi prin fața ochilor o hârtie. Ai semnat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scrisese despre mine. în fond, nici nu era așa de rău, mi-am reamintit singură. Primul care a ajuns lângă mine a fost Mike, care, asemenea lui Chris, știa dinainte să-i spun că sosise un chestionar. —E evident, a rânjit el umflându-și pieptul cât un butoi. După trei săptămâni, și tu o să recunoști toate semnele. Oricum, ce-a avut de zis tipu’ tău? — A zis că în unele dimineți luam cocaină înainte să plec la serviciu. Rostind cuvintele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu se pună pe urlat. în timp ce îi salutam politicos pe băieți, Helenka mă sfredelea cu privirea ei gen „mama vitregă și rea“. M-am înroșit, dar am ținut capul sus. Nu-mi era frică. Luke a intrat ultimul. —Salut, a rânjit el. Ce mai faci? Dumnezeule, m-am gândit eu simțindu-mi vaginul în flăcări, ce bine arată! —Bună, am murmurat susținându-i privirea pentru o clipă mai lungă de-o zi și jumătate. Sau cel puțin așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu sunt, a insistat Eamonn cel gras. Sunt foarte diferite. Batonul Lion are în el alune, pe când Picnic e plin cu stafide. La suprafață sunt la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunt într-o stare mizerabilă. Având în vedere că n-am la dispoziție nici un fel de drog, ciocolata o să mă facă să mă simt mai bine. E grozavă, nu-i așa? am reușit să spun. Am surprins-o pe Celine rânjind în timp ce se prefăcea că era ocupată cu lucrul ăla de mână pe care-l avea tot timpul cu ea atunci când ne spiona. Incapabilă să mă abțin, am luat un baton cu fructe și alune care era așa de mare c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i? aproape că m-am înecat eu de curiozitate. —Auzi? — Ce s-aud? Sunetul telefonului care nu sună. Apoi, spre surprinderea mea, Brigit a izbucnit în râs. Era ca și cum norul negru de deasupra capului ei se risipise. Hai, mă! a rânjit ea. Nu mai suport așteptarea asta! Hai să facem ceva mișto! Depresia teribilă cu care mă luptasem toată ziua parcă nu mai era așa de apăsătoare. — Hai să ne îmbrăcăm, am propus eu nerăbdătoare. Hai să ieșim! Detestam să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe scaun. Amândouă râdeam să ne prăpădim. Mike a prins celălalt scaun bun. Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl vreau eu. Dă-mi-l mie! Rânjea și rostea cuvintele pe un ton provocator, de parcă Mike ar fi fost ultimul bărbat de pe Pământ. La care el s-a întunecat la față, dar a plecat șchiopătând către cel mai prost scaun, unul ale cărui arcuri, dacă stăteai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]