1,494 matches
-
curios. Cum adică i-ai cerut să-ți arate Biblia? insistă rectorul. Doar să ți-o arate sau ai și citit din ea? Sau poate ați citit împreună? Sau poate ați și cântat împreună! Din nou un cor incert de râsete se ridică rarefiindu-se în spațiul vast de deasupra stalurilor, în timp ce pe sus, prin cupola de sticlă, pătrundea lumina zilei cenușii de afară. Dar ceva neașteptat se petrecea în clipele acelea în amfiteatru. Întreaga atenție a studențimii părăsea cu grăbire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un timp să-mi revin. Dar echilibrul nu-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut asta au exagerat. Ar fi fost de ajuns să râdă de el ca de un bufon. Recunosc, însă, că râsetele pe seama mea nu mă lăsau indiferent. Mă enervau, mă înverșunau. Trebuia să mă răzbun într-un fel. De aceea, la vreo săptămână după ce nu vrusesem să deschid vechilor prieteni care mă căutaseră, am trimis o carte poștală unuia dintre ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
compasiune. Nu-l cunoșteam, dar parcă îmi murise un frate. Mă lega de el misterul morții. Când însă moartea nu e mister, e oribilă. Lângă eșafod nu ninge niciodată. Nici nu se aude muzică de Schubert. Nu se aud decât râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea se strânse în mine moale și fierbinte. Mă întrebă speriată: ― Ce-i asta? N-a fost greu să pricep despre ce era vorba. Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit mintal scenele petrecute în tren, conversațiile noastre simple, aproape puerile, cu vorbe de toate zilele, m-a cuprins o mare nedumerire. Nu mă mai recunoșteam nici pe mine, nici pe Mihaela. Mă întreb, și pe drept cuvînt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să ne batem puțin joc de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun ce conversație s-a încins în limba lui Moliere pe care o vorbea destul de stângaci, ce râsete au fost, ce veselie! Credea tot ce-i pălăvrăgeam, dar nu-și lua ochii de pe mine. Mi-a cerut adresa de la Athena, chiar mi-a făgăduit că vine acolo să mă vadă. Colegele mele să moară de rîs! gata, l-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îl tulbura. Am avut grijă să urc primele trei trepte ale scării cu dreptul (ca de obicei, fiindu-mi frică de zbor), dar, după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fim pe drumul cel bun, dar povestea se repetă: "Mona, mai uită-te o dată". Cu o răbdare angelică, Mona consultă, iar, harta. "Unde ne a-flăm?" o întreabă Dan. "Nu știu", zice Mona. Râdem nervos, suntem obosiți. Însă, pe măsură ce trece timpul, râsetele noastre sună mai neconvingător. Exasperați, oprim, în cele din urmă, la un telefon, lângă o benzinărie închisă. Cu siguranță, nu suntem departe de "La Canada", zona unde locuiește doctorul, dar cum să ajungem la el? Dan se duce să-i
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
comercializate. Inclusiv kitsch-ul poate fi fabulos. Singura legendă care lipsește ― și mă mir de ce ― este aceea a lui Dracula. Intrăm la un bar să bem ceva. Mă așez pe unul din scaunele înalte și cer o bere. Zgomot continuu, râsete, comenzi, anunțuri. Pe ecrane, curg rezultatele unui joc pe care nu-l pricep. Impresiile au început să se încurce, dar nu-mi mai pot închipui un Las Vegas ieșit din fascinația jocului. Chiar și după un dezastru nuclear s-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de răgaz, pe creasta valurilor mărunte și răcoroase, printre stropi de spumă și râsete. De atunci, toată Grecia plutește la nesfârșit, undeva în mine, la marginea amintirii... Dar văd că am luat-o razna și devin liric! Vă rog să mă opriți, dragă prietene! Dar, fiindcă veni vorba, cunoașteți Grecia? Nu? Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plictiseam. Renunțasem la joc, la teatru, trăiam acum după adevăr. Dar adevărul, dragă prietene, e plictisitor la culme. Nemaiașteptând nimic nici de la dragoste, nici de la castitate, m-am gândit că-mi mai rămânea desfrâul, care înlocuiește de minune dragostea, face râsetele să amuțească, tăcerea să coboare, dăruind nemurirea. Pentru cel ajuns la un anume grad de beție lucidă și care, culcat noaptea târziu între două femei de stradă, se simte golit de orice dorință, speranța nu mai e o tortură; spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vă închipuiți că v-am vorbit atâta cinci zile în șir numai pentru propria mea plăcere. Nu, destul am vorbit altădată fără să spun nimic. Acum, cuvintele mele pornesc de la o idee, și anume, evident, de la ideea de a face râsetele să înceteze, de a evita judecata, deși, în aparență, nu există scăpare. Marea dificultate de a i te sustrage nu constă oare tocmai în aceea că suntem primii care ne osândim pe noi înșine? Pentru început trebuie deci să extindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce colegii mei erau, aproape toți, franțuziți, eu veneam dintr-o Românie înapoiată, încremenită în tradiții neguroase. Abia când râsetele au devenit hohot, domnul Iftodiu s-a uitat la mine mai atent și a înțeles de ce mă căzneam, fără succes, să mă descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum se mănâncă având un șervet alb pe genunchi. Eram, încă, la jumătatea drumului dintre prânzurile naturale luate pe iarbă ori pe o coastă de munte și ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
copac, dar ei nu-l văzuseră și nu mai știau unde să se ascundă cînd a Început să plouă cu bulgări de pămînt ca niște gloanțe, gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul ei, fără să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și aplauze Îi răsunau În urechi? Luis Martin obosi tot lăudînd-o atîta, se auziră cîteva strigăte de admirație: olé! și el o luă de mînă și o conduse din nou la bucătărie, trebuia păstrată bine bijuteria asta căreia Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să te odihnești puțin? Să-ți dau jos găleata?“ Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil că nu și cei de jos izbucniră Într-un hohot de rîsete presărat cu cîteva Înjurături admirative, ba chiar cu aplauze, pe care ei nu le auziră din pricina zgomotului de la betonieră. „Adu-l Înapoi! striga meșterul. Să nu pice tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai aducă niște cuburi de gheață! O să-ți arăt Îndată dacă sînt sau nu de neînlocuit vechiturile astea!“ Susan se duse chiar ea să aducă puțină gheață văzîndu-l atît de agitat: știa că totul se va Încheia cu glume și rîsete, ia să vedem cine e mai priceput la glume și la zeflemea; era un duel critic plin de iubire și de ironie, În care o mică frază tăioasă sau o comparație exactă avea să distrugă mobila aleasă de celălalt; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
United States și cînd o să vă fie dor de țara voastră, care e și ea o țară frumoasă, luați un alt avion și rrrrrrrrrr veniți În zbor la Lima, ce ziceți? Și toți răspunseră În cor daaaaaaaaa și se auziră rîsete și Roșcova se Întoarse lîngă celelalte măicuțe și cîțiva de la kindergarten se speriaseră de atîtea rrrrrrrrr-uri și Mary Trinity coborî În fugă pentru a-i liniști pe copiii care plîngeau și măicuța de la pian ridică și coborî brațul repede pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
două rînduri Învinse se ridicau din nou la luptă cu fețele zâmbitoare, cu mînuțele ridicate sus de tot și fluturînd banii. Ahaaaaaaaaaaaaa, i-atsi phăstrat bhine!, era prima dată cînd maica Mary Joan le vorbea În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli, toată clasa se bucura, În afară de Fernandito, care stătea de-o parte furios; rîsete, fiindcă maica Mary Joan vorbea În spaniolă cînd ar fi trebuit să le vorbească numai În engleză, ce drăguță era maica Mary Joan... Șșșșșșșșș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sus de tot și fluturînd banii. Ahaaaaaaaaaaaaa, i-atsi phăstrat bhine!, era prima dată cînd maica Mary Joan le vorbea În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli, toată clasa se bucura, În afară de Fernandito, care stătea de-o parte furios; rîsete, fiindcă maica Mary Joan vorbea În spaniolă cînd ar fi trebuit să le vorbească numai În engleză, ce drăguță era maica Mary Joan... Șșșșșșșșș, nu țipați, nu vedeți că numără banii? și dacă am pierdut Îi mai dăm iar, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]