1,696 matches
-
totuși, niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. 11. Dar dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește, va fi un străin pentru mine. 12. Tot așa și voi, fiindcă rîvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13. De aceea, cine vorbește în altă limbă, să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14. Fiindcă, dacă mă rog în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
voi a ajuns el? 37. Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. 38. Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39. Astfel, deci, fraților, rîvniți după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rînduială. $15 1. Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
înseamnă să pui în mod arbitrar peste literatura română modernă pălăria unui singur scriitor, dintr-o admirație care dovedește neînțelegerea chiar a operei acestuia. Fiindcă iată ce citim în articolul care deschide numărul omagial al Vieții romînești: "Mihail Eminescu a râvnit o epopee aromânească, dar, fulgerat înainte de vreme, n-a reușit să înalțe construcția; visul său l-a realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dar, fulgerat înainte de vreme, n-a reușit să înalțe construcția; visul său l-a realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a "rîvnit" un scriitor și cine a venit pe urmă și a realizat, miroase a sociologism vulgar. Dar poate că mă înșel, poate că nu trebuie stingherită critica să oficieze în templul unei opere, mai ales că mulți dintre critici se apropie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca dracilor. S-a cumințit, s-a Întors acasă, s-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se petrecea așijderea. Urmașul, generos și din pricina vinului băut pe ascuns, s-a arătat gata să-i cumpere bunului său Fiu femeia la care râvnea. „Nu e de vânzare”, a făcut stăpânul ei, „abia am cumpărat-o și eu și Încă nu m-am bucurat de ea. Dacă vrei, așteaptă până mâine, ca să văd de ce e În stare, și poate ne tocmim.” Urmașul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai funcționarilor: și-ar fi dat seama imediat că În fața lor se găsea un omorâtor de nemți, nu i-ar fi acordat viza și l-ar fi lipsit, poate, pe viață, de vederea nepotului său pe care atâția ani Îl râvnise”. Pe atunci, Însă, viitorul Repetent nu putea bănui că viața colonelului avea să dureze Încă zece ani buni pe care el, Repetentu, nu se știe bine dacă i-a apucat au ba. În seara În care cei trei băieți Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un caracter În care se Împleteau trăsăturile unui porc și cele ale unei curci tâmpite Foameangât, după o expresie pe care Agapie o folosea des și cu vădită plăcere nu numai când Îi era foame cu adevărat, ci și atunci când râvnea la o femeie, când stătea la vreo coadă imensă la cinematografele unde rulau filme americane, când aștepta autobuzul care nu venea și, În general, când Încerca să arate că aștepta ceva cu nerăbdare ori chiar Îi era dor de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era mai mult decât un zvon, dar rareori iese fum fără foc. Ranmaru, pajul favorit al lui Nobunaga, era fiul lui Mori Yoshinari, vasalul clanului Oda care murise în luptă cu ani în urmă, la Sakamoto. Din acest motiv, Ranmaru râvnea, în taină, la Castelul Sakamoto. Se auzea chiar și zvonul că primise deja o promisiune tacită de la Nobunaga. Și nu era numai atât. Mulți erau de părere că ordinul dat lui Mitsuhide să avanseze spre Drumul Sanin fusese calculat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E ca și cum ar trimite agenți instigatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de stejar! Și nu se mai putea opri din râs. Nimerise drept în plin. De câtva timp, Nobunaga râvnea după tablou. Atât cutia de ceai, cât și pictura, însă, erau moșteniri de familie, iar, din acest motiv, nici chiar Nobunaga nu putuse spune deschis ce voia. Acum, însă, proprietarul fusese destul de amabil pentru a deschide subiectul, iar Nobunaga își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32. și acum, fraților, vă încredințez în mîna lui Dumnezeu și a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufletește, și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33. N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34. Singuri știți că mîinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35. În toate privințele v-am dat o pildă, și v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
popor preia, iar nemții analizează schimbarea legislației în domeniu. Industria iaurtului, face parte din cele 11 sectoare socotite strategice de către Paris și unde orice preluare este vizată direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decât și-ar fi putut imagina el. Îi mulțumeam nu numai pentru bal, pentru flori sau orice altceva de genul ăsta. Îi mulțumeam pentru că Îmi era alături, pentru că mi-ar fi iertat orice, pentru că mă iubea deși nu meritam asta. Râvnisem prostește la ceva ce nu puteam avea, În timp ce aveam lângă mine ceva poate și mai bun. Fusesem atât de oarbă, așa cum și el fusese orb când nu văzuse că nu sunt așa cum ar fi trebuit să fiu. Și totuși această
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în fiecare există de toate. Oamenii sunt diferiți, adesea opuși, dar fiecare are în el, potențial, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie ASOCIAȚIA Model chiar ocazia ideală, masca ideală? Un mod de a urma și desăvârși morbida inițiere, în care se lansase în tinerețe? Domnul Vancea balansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am vrut“, în fața sa era altcineva. — Tu, tu ești Diavolul, salvarea, tu ești salvarea noastră. Tu, adorata, canibala, floarea-de-colț, spurcăciunea... Emilia zâmbea, de parcă n-ar fi auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clintește, soarbe liniștit din pahar. — Azi se fuge de la un loc la altul. Pentru bani, pentru aventură, pentru libertate. Scos brusc din cadrul firesc și din limbă, exilatul este simplificat, dintr-odată. Redus la cele elementare: hrană, casă, boală, somn, amor. Râvnea altceva, metafizic și iată... hm, da, metafizic. Dar exilul dumneavoastră e alt soi, desigur. „Vine pentru unii o zi să-l spună pe marele Da sau pe marele Nu.“ V-amintiți? „Mă voi duce într-o altă țară, pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene la care râvnise atât de mult, numai că, după ce probase tot ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în afară de unul singur. Du-te, dragul meu, și nu mai întârzia să-ți faci datoria! ― Nu, nu! Rămân și chiar mă așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tânăr, deosebit de agil, gata să atace, cu obrazul palid ușor înclinat spre ea, se lansa într-o convorbire pasionantă. Îi acorda o încredere totală, se deschidea, îi împărtășea speranța că va ajunge, cândva, stăpân peste tot Orientul, îi mărturisea că râvnește la coroana împăraților bizantini, pentru că, dintre toți conducătorii lumii, doar ei atinseseră suprema magnificență. Aprecia mult inteligența ei. Relația lor se dovedise a fi una cu bătaie lungă, dar nu depășise niciodată camaraderia. Mai târziu, o reîntâlnise la Paris. Guibert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fusese o îmbrățișare. Julia îl lipise de pieptul ei amplu și-și împletise brațele goale în jurul lui. Cum Emilio abia dacă avea un metru și jumătate înălțime, privirea lui era la același nivel cu decolteul Juliei - un premiu atât de râvnit încât probabil că omul ar fi fost în stare să închidă tot restaurantul numai ca să-l obțină. Alison și Susan erau deja așezate la locurile lor. În mijlocul mesei stătea o sticlă de apă minerală îngropată într-o frapieră cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sekia care cu mii de ani în urmă fusese un râu cu multă apă, și de aceea alesese acel colț cu câmpii pietroase, nisipuri nesfârșite și munți sfidători, la paisprezece zile de drum de El-Akab, pentru că nimeni în afară de el nu râvnea la cel mai neospitalier pământ din cel mai neospitalier deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând pe militarii francezi și se duseseră, de asemenea, zilele de jafuri, lupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cineva, nu contează cine, să scape cu viață. Gacel reușise. De două ori. Dar tuaregi ca el nu erau mulți, și de aceea „Poporul Vălului“ îl respecta pe Gacel Vânătorul, inmouchar singuratic ce stăpânea pământuri pe care nimeni altcineva nu râvnise vreodată să le stăpânească. Apărură în fața jaimei sale într-o dimineață. Bătrânul era în pragul morții, iar tânărul care îl purtase în spate ultimele două zile abia izbuti să murmure câteva cuvinte înainte de a se prăbuși fără cunoștință. Porunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]