1,075 matches
-
timpului. Exersam o stare de euforie conștientă, negenerată de vreun drog înșelător și periculos, ci doar de iubirea dintre spirite. Toți îmi deveniseră prieteni, toți îmi deveniseră frați! Densitatea materiei se diluase, permițându-ne zborul spre înălțimi până atunci doar râvnite, intangibile, încât sunt și greu de definit. La un moment dat, m-a tras ușor lângă el un tip cu o manifestare mai reținută - deformație profesională, aveam să înțeleg ulterior - de profesie bibliotecar, ce mi-a cerut să-i dau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alina suferința interioară. Rămăsesem ghemuit în colțul meu și mă bucuram cuminte și... trist în același timp. Mă simțeam ca un copil orfan ce se minunează privind pe geam la pomul încărcat cu lumini multicolore, cu globuri, beteală și cu râvnitele jucării, dar căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Mataji și să devin umil? Nu cred că există un răspuns-definiție. Umilința, consider că trebuie să devină a doua noastră natură, să ajungem la stadiul în care aceasta să transpară din noi fără un efort anume - vom primi atunci scaunul râvnit. Eforturile ar trebui să le concentrăm pe curățirile noastre permanente, fără scopuri meschine, fără să cerem imperativ dreptul la scaun pentru că am muncit! Răsplata va veni doar dacă n-o vom cere; altfel, unde este umilința noastră? Aplicând umilința ca
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cine are caracter, are deci și o trăire-tip care revine mereu”. Am interpretat, În diferite momente ale existenței mele auctoriale sau individuale, această sintagmă - trăire tip! - ca fiind o șansă a unității, poate ca o unică șansă a acestei râvnite unități Într-o viață și o lume - dar nu sunt toate viețile și lumile oarecum asemănătoare?! - care are mereu tendința, adeseori tiranică, brutală, de a-ți „deconcentra, diversifica” preocupările, necesitățile și aspirațiile, printr-o uriașă și adeseori imprevizibilă mare diversitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu avem un premiu Nobel!” și „nu-și pot explica” miopia institutului Nobel - dar și a unor creatori de opinie literară din Vest! - față de „performanțele noastre”, de geniul și de originalitatea efortului nostru creator. Dar, chiar dacă acest mult visat și râvnit premiu Nobel se va abate pe capul unuia dintre noi - din țară sau de aiurea! -, nu cred că va rezolva mare lucru din deschiderea literelor noastre spre Înțelegerea și aprecierea reală europeană, așa cum alte țări mici, cu o limbă de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al acelor „mici șefi cu șapcă de responsabili pe cap”! Nu a fost numai uimirea unor personalități literare „cum de a apărut o asemenea carte!”, ci și a nu puținor activiști superiori de partid; da, se găseau În prezența mult râvnitului roman „de uzină”, cu clasa muncitoare În centru și mai ales cu figura unui activist „luminat” - și cu toate acestea „se pare” că nu era „produsul” final al dezideratelor lor! Și, În acei ani, nu a fost numai romanul meu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luat parte la întâlniri literare, colocvii și mese rotunde, și-au citit textele în fața unui public eterogen din orașele vizitate, au acordat interviuri mass-mediei, încercând să demonstreze că alcătuiesc o comunitate de spirit însuflețită de idealul Europei Unite. Nu întotdeauna râvnita imagine a „frățietății literare” s-a dovedit la fel de convingătoare. Nici pentru cei ce o alimentau, nici pentru public. Ar fi fost și imposibil. Trenul Scriitorilor străbătea și reflecta el însuși, prin structura umană a călătorilor săi, un continent al contrastelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
subită „îndrăgostire” sau dintr-o „competiție amoroasă”. Tusi, în acea vreme, printre numeroși admiratori, avea și unul „de inimă”, se pare, „frumosul” Traian Gherman, funcționar la telefoane, care mi-a făcut și onoarea unei dispute fizice, în parcul Cișmigiu, în timp ce „râvnita femelă” ne asista, așteptând, probabil cum se întâmplă în lumea biologică, să plece la braț cu învingătorul. „Trânta” viguroasă nu a avut un „scor clar”, dar cea amoroasă, da. Spre supărarea tatălui meu, m-am logodit cu Tusi și apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se succed cu regularitate. Puente la Reina, 22 iulie Spre amiază am ajuns la Pamplona. Frumos oraș. în partea veche se află și biserica catedrală lângă care am găsit albergue de peregrinos (hanî municipal unde la intrare am primit mult râvnitul credențial, pașaport al pelerinului, ce mă va însoți până la Santiago de Compostela și-mi va permite cazarea la hanurile pentru pelerini, fie municipale, fie private. Eram extrem de mândru cu el în mână și admiram cu o vădită satisfacție prima ștampilă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
simtă răcoarea serii. Nu credeam că o să-mi trebuiască polarul ce mi l-a indicat Iosif Dîm, dar acum înțeleg că a avut dreptate. Dacă ziua este foarte cald, dimineața și seara este răcoare de-a binelea. Mă întorc spre râvnitul și binemeritatul pat din dormitorul hanului. Sper ca vecinul sforăitor să-și fi terminat porția de sforăit. Logroño, 24 iulie Astă noapte, vecinul sforăitor a continuat cu aceeași intensitate. La fel și cel de deasupra mea. Din fericire, am dopurile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
secretari din cadrul direcției, dar fără să fie retribuiți pentru responsabilitățile suplimentare, asumate de câte ori era necesar. Am fost încadrat la sectorul ceremonial și am primit referentura cea mai dificilă, adică relațiile cu toate ambasadele statelor socialiste. Era referentura cea mai puțin râvnită, întrucât frecvența anuală a schimburilor de vizite ale României cu cele nouă state socialiste europene reprezenta aproape 50% din totalul relațiilor externe ale R. S. România. Întâlnirile bi și multilaterale ale oficialităților politice de la București cu oficialitățile din toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lirică și patetică”. Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea” îi acordă Premiul pentru scriitorii tineri needitați. A decedat în București, „în umbra anihilatoare a anonimatului, în fața căruia probabil s-a resemnat cu conștiința - amară - că schimbarea râvnită se prefigura să se producă în lume altfel decât dorea și în nostalgia locurilor băstinașe părăsite”. A mai fost redactor la mai multe periodice. CIȘMIGIU ALEXANDRU - 1917 - 2003 INGINER Printre marile personalități ale secolului al XX- lea, în domeniul construcțiilor
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
acestei „lumi răsturnate” care-mi paralizase orice inițiativă: Stai aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii scriitori ai lumii care nu s-au "în-nobelat", comparativ cu destui alții, de talie modestă, laureați ai râvnitei distincții suedeze. Cu ce interes să ne dorim premiul Nobel dacă nu l-au dobândit Tolstoi, Proust, Joyce, Kafka, Valery, Borges, Rilke, Pessoa, Kavafis, Ungaretti, Esenin? S-ar înălța realmente nația română, în propriii săi ochi și-n ochii străinilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Găina, sau într-o parcare pe o vale necunoscută, toate marginile țării păreau că devin centru, acolo unde se afla Păunescu. Și tu, care ai trăit ca un exclus toată viața, din pricina propriei biografii, erai acum în punctul cel mai râvnit de milioane de oameni din țară, în acel moment istoric. Și asta a durat cam șapte ani din viața mea, cu intermitențe, desigur, până spre finele anului 1982, când am părăsit ireversibil cenaclul, cu câțiva ani înaintea dezastrului de pe Stadionul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiind foarte amabil să mă ducă până la Reșița; cred ca i-a fost milă pesemne de felul cum arătam, eram tot ud de transpirație și cocoșat de greutatea genții pe care o purtam în spate, având în mână și mult râvnita lucrare pe care și-o dorea Vintilă. Nu o realizasem cu gândul de a o căra atâta drum, i-o lăsam cu cea mai mare plăcere, dacă ar fi știut să-mi vorbească, fără a mă jigni. Cuprins de amintirile
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și schițe Poarta, cu o prefață de M. Petroveanu, Velea era un nume literar deja impus. În parte, fenomenul se explică prin starea generală de atunci a literaturii noastre, aflată în faza unui nou început, a unei întrezărite și mult râvnite deschideri de orizont, după lunga trecere prin tunelul dogmatic, din care nu se smulsese cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul cenușiu de contrast
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ți-am slujit la porțile aurite cu dragostea și moartea cu scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului, acolo unde se află, a primit mult râvnitele răspunsuri. O fiică a Bărăganului Am vorbit altă dată despre risipirea valorilor, un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cerere, Ambasador A. Miculescu" (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reținut este ca, în acel moment, Adrian Nastase, vânătorul de mireasă nomenclaturista, care își încercase norocul și ca să devină ginerele lui Nicolae Ceaușescu (curtând-o pe Zoe), găsise în fine partida râvnita, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. și iată-l căsătorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouă adresa. Sistemul "intervențiilor și pilelor" socrului începuse să funcționeze pentru el. După prima încercare nereușită de a fi și soț, ambițiosul Adrian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
fost refuzată de asemenea 49. Posturile de conducere erau ocupate în mod tradițional printr-o serie complexă de alegeri prin tragere la sorți, ceea ce însemna că cei din clasa cetățenilor își protejau cu invidie puținele șanse de a ocupa pozițiile râvnite. Ceea ce John Najemy numea "așteptările de participare, fie această cât de măruntă, la viața politică" a fost un principiu de bază al regimului republican din secolul al XV-lea50. Aprobarea cererii celor din Pistoia i-ar fi lipsit, în fapt, pe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fie mai multe, adică atâtea cât durează, pentru toți, vacanța. În medii plate, mă refer la relief, adică entropice, degradate, trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu ghilimele, de asta. De ce? Pentru că ea e, nu atât o producătoare, cât mai ales o acumulatoare de negentropie. O nuanță se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
drum spre cariere mai înalte în ierarhia socială. Tineretul însuși a sesizat această "menire" pe care societatea a acorda școlii și învăța nu pentru a fi util societății, ci pentru a obține note de trecere și a putea dobîndi slujba rîvnită. O altă cauză ținea de modul în care regimul burghez stabilea conținutul învățămîntului, impunînd generațiilor tinere prejudecățile și idealurile sale "reacționare". Generația de mîine este educată în spiritul ideilor de ieri; fiind ruptă de frămîntările "maselor populare", de marile probleme
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Argeș în gios” a finalizat o completă întemeiere: voievodală, dinastică și religioasă, atât în sensul instituțional al ortodoxismului isihast de tip palamit, „legiferat” de sinodul de la Constantinopol care s-a ținut în 1341 în biserica din Vlaherne - model de credință râvnit de domnitor pentru neamul său, cât și în dimensiunea soteriologică proprie. Este vorba de două fragmente de frescă , exponate ale Muzeului Național de Artă al României, bucăți decapate din turnul clopotniță care a străjuit celebra mănăstire Curtea de Argeș și acareturile până la
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ranchiuna ori dușmănia cu iertarea, înlocuind teama cu credința. Să nu uităm totodată că ura, dușmănia, invidia, ranchiuna, toate acestea sunt boli ale sufletului, care netratate, vor duce la boli ale trupului și ne vor împiedica să ajungem la mult râvnita pace și liniștea sufletească pe care toți ne-o dorim. Doamne ajută. Badea Gheorghe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]