KorAP: Find »[drukola/base=răcni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...53 >

1,313 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Bilhei să-i ia locul Rahelei, pentru ca Rahela să poată prinde copilul; poate că sângele nașterii avea să facă ca pântecul Rahelei să se umple din nou. Și așa Rahela s-a scăldat în râul dădător de viață. Lea a răcnit și a născut. Era așa de mare, că a fost nevoie și de Rahela și de Inna ca să-l prindă și a început să plângă încă înainte de a-l ridica cu capul în sus. N-a fost nevoie de tuburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Bătrânul nu suporta însă ideea că Iacob ar putea pleca de la el ca un om bogat. În lungile nopți de certuri, Laban stătea umăr la umăr cu cei doi fii ai lui, Kemuel și Beor. Cei trei beau bere și răcneau la Iacob și de obicei discuția se termina fără nici un rezultat. Iacob stătea și el alături de fiii lui mai mari, Ruben și Simon și nu se atingeau de nici o băutură mai tare în afară de o bere de ovăz. În spatele lor stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
toate, zicea Laban către cei rămași să strângă și să împacheteze. Nici nu dispăruse bine pe după primul deal, că fiul său Kemuel a cerut să-i fie servit vin de către Rahela însăși: - Să nu-mi trimiți vreo servitoare urâtă, a răcnit el, o vreau pe sora mea. Rahela n-a obiectat, pentru că avea astfel ocazia să-i toarne în băutură niște ierburi care să-l adoarmă: - Bea, frate, a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cedat, n-a cedat, între timp se auzea din sală că toată lumea urlă, tropăie și fluieră, urla și tovarășul director cât îl ținea gura, trebuie să fi stat în picioare, undeva în fața rândurilor de scaune, fiindcă-l auzeam de-aproape, răcnind să rămână toată lumea pe locuri și că vom cânta cântece patriotice până trece pana de curent și nu cumva să îndrăznească vreunul să arunce cu obiecte în ceilalți, că se lasă cu scandal, curentul o să revină peste câteva minute, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-sii faceți voi aici, cărați-vă dracului acasă, că vă omor în bătaie pe toți, mai auzisem vocea asta odată, dar atunci râzând, am recunoscut-o totuși, era Csákány, m-am uitat în sus și l-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
iubise, numai pe ea, iar bunica de aia a ținut ca sicriul să fie închis, ca să nu se afle adevărul, dar între timp taximetristul o scosese din sală, așa că nu se mai înțelegea ce strigă, se mai auzea doar cum răcnește, a tăcut brusc, atunci s-a deschis ușa mascată și a intrat unul din gropari, a coborât de pe podium și a ridicat de pe jos pantoful negru, apoi s-a aplecat din nou, a ridicat și buchetul de trandafiri, l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Un moment doar pentru tine. Dumnezeule, chiar nu pricepe, nu-i așa ? Aproape că m-apucă râsul. — Sunt asociată la Carter Spink, îi explic. Nu am un moment doar pentru tine. Deschid rapid telefonul și de la capătul firului se aude răcnind o voce enervată de bărbat. — Samantha, unde dracu ești ? Simt o împunsătură în stomac. E Ketterman. Șeful departamentului nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spun aproape scuipându-l. Ești un zero barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc pe Nathaniel. Chiar acum. Totul e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

cerbul a ridicat privirea. A făcut doi pași, intrând În apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu-ne din ochi. - Dar zi-i odată Tatălui din Cer să ne scoată din pocinogul ăsta! - răcni Enkim. De ce nu te scapă de necaz dacă ești parul ăla care i se scoală lui ori de câte ori vrea? - Tată, am strigat, Îngrozit, căci Îmi vedeam Umbra cu ochii. În clipa aceea am auzit strigătele unor oameni și am zărit câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tu să dai vestea lui Moru tuturor oamenilor. Nu l-am mai băgat În seamă și m-am ridicat. - Ce-i cu crengile alea din mâinile voastre? am apucat să Întreb dar, În clipa aceea, auzii un șuierat surd. - Umbra! - răcni Enkim și deîndată mă azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
apucă din nou să mă lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile din sat - din ce În ce mai mari după lumina tot mai puternică ce juca pe stâncile din fundul peșterii. - Stai, zise din nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
când de volbura Înspumată. - Acum! Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim cu blănurile! În clipa aceea le văzurăm pe femeile lui Vinas, amestecate cu uriașii. Alergau, răcneau și-și făceau semne, În grabă, pe malul de pe mâna tare, repezindu-se spre apă. - În apă, Enkim! Lasă blănurile. Nu ne mai ajută acu’! strigă Runa gros și, când Îl văzurăm cum se codește, Îl traserăm de pe culcuș, trântindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se afundă sub spume. Răsări din nou și ne făcu semn, de parcă am fi putut să-l așteptăm. Sau să uităm că dorise să cheme Umbra peste noi. Răcni din străfundul piepților. Dacă ar fi fost pe mal, l-aș fi ucis fără să clipesc, ca să scap de griji. Așa Însă, am Înghițit În sec. Runa Își mușca buzele. Enkim Îl privea și el. Uriașul ridică din nou o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tresărit, m-am ridicat În capul oaselor și am ciulit urechile. Am auzit un fel de scârțâit ca de copac bătrân pregătindu-se să cadă, apoi câteva pliciuituri de palme. Încă un scârțâit din acela. - Om e, măi, Krog, măi! - răcni Enkim cu glas Întretăiat. M-am repezit la ei. Enkim tocmai scosese din foc o piatră de mână cu care tăia funia de viață a pruncului. Îi Înnodă capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea, căci astea erau lucruri de femei. - E om, măi Krog, măi! răcni Enkim din nou. Tocmai prinsese măruntaiele-de-mumă și le privea, căutând să vadă dacă erau Întregi. - Tatăl din Cer a fost cu femeia mea, izbucni el, chiuind. Era plin de sânge pe mâini. Ne-am aplecat s-o săltăm pe Runa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dar, În noaptea aceea, Tatăl ne-a părăsit din nou. Încă vedeam stelele și luna când, deodată, s-a ridicat o pâclă. Apoi s-a auzit un vuiet surd și nisipul a Început să ne joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de mă și Întrebam de ce bătuse atâta drum ca să mă prindă din urmă. Se părea că Logon avea să-și dea, În sfârșit, drumul la gură când, deodată se auzi un sfârâit, urmat de un tropot grăbit de pași. - Tată! răcni Enkim cu glas atât de ascuțit, Încât ne Îngheță sângele. Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o hărmălaie cumplită, de parcă toți oamenii pândiseră doar un semn ca să se apuce să răcnească, să chiuie și să urle. Uriașul se prăbuși la picioarele mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și hai! - se auzi un glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]