1,206 matches
-
pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar trebui să-ți urez. — Poate că știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
biserici - Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi în obositul creer, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greer; Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. {EminescuOpI 98} " Arald! strigă crăiasa - las-fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Vieața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și dacă îl mai iubesc, iar dacă s-ar întâmpla, aproape că aș continua să cred că e o simplă fantasmagorie. Aproape. Spre surprinderea mea, am un mesaj de la Jake. —Bună, Rebecca, se aude. Are o voce nemaipomenită, joasă și răgușită. Mai bună decât a lui Patrick, recunosc. Acesta are o voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată prea sexy. La începutul relației noastre, ascultam mesajele pe care mi le lăsa pe robot și-mi doream să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
neagră de scris. Capitolul 22 TEG Era în jur de ora șapte seara și soarele începuse să se împace cu gândul c-o să apună în curând și își va lăsa domeniul iar pradă frigului și întunericului. "Corvium," se auzi vocea răgușită a lui Helur, "am inspectat încăperea. Din câte mi-am dat eu seama, e liber. Vino și tu dacă vrei!" Imediat. Unde ești? "La intrarea în școală. Nu putem comunica cât timp suntem în tunel." Vladimir, mă duc să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai spus asta. — Crede-mă, vreau să îți spun totul, zise el. Chiar vreau. Dar trebuie să aștepți până ajung acasă. Este mama ta? întrebă Dave. — Cine e în mașină cu tine? spuse Lynn. — Nimeni. — Cine a vorbit? Vocea aia răgușită. — Chiar nu pot să-ți explic, zise Henry. Trebuie să aștepți până ajung acasă, iar atunci o să înțelegi. — Henry ... — Trebuie să închid, Lynn. Pupă-i pe copii. Și închise. Dave îl privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în cele din urmă în depozit, unde începuse să înjure ca un marinar. Gorevici îl anunțase pe Zanger, care venise imediat cu avionul, din New York. Până la sosirea lui Zanger, maimuța făcuse laringită și acum nu mai vorbea, cu excepția unei șoapte răgușite. Ce naiba asta? întrebă Zanger. Nici nu poți să-l auzi. Nu contează, spuse Gorevici. O să-l înregistrăm și apoi o să-i dublez vocea. O să facem o sincronizare cu mișcarea buzelor lui. — O să-i dublezi vocea? — N-o să-și dea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu era nimeni în baie, cu excepția maimuței. Ridică arma și înaintă. Clic-clac! Îngheță. Cunoștea sunetul unei carabine cu dublă acțiune. Niciodată nu intri într-o cameră, când auzi acel sunet. Așteptă. — Te simți norocos, șmechere? Ce zici? Era o voce răgușită, care părea cunoscută. Rămase în pragul ușii toaletei femeilor, furios și temător, până când începu să se simtă foarte stupid și foarte expus. — Ah, la naiba cu toate, zise el, se răsuci și porni spre mașina lui. Oricum, nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
datele... Îmi Întinde o bucățică de hârtie și o iau, străbătută de un val subit de Încântare. În clipa În care se Îndepărtează, ridic telefonul cu un aer sobru și formez numărul lui Connor. — Hei, Connor, spun cu un glas răgușit. Vino până la arhivă. Trebuie neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu-mă ca Sharon Stone. Ha ! Sex la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cât pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. Cât mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgândit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pământ, după părerea mea. Bagă mâna În buzunar și scoate un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunându-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de oră. Ce naiba Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș ? Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atât de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
decât sângele zvâcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii lui a dispărut orice lumină. Arată de parcă tocmai i-ar fi călcat cineva În picioare grădina. — Eu... Jack... zic cu glas răgușit. Nu e... nu e... — De ce... Se freacă pe frunte, În Încercarea de a Înțelege ce se Întâmplă exact. De ce vorbeai cu un ziarist ? — Tu de ce crezi că vorbea cu un ziarist ? se bagă Jemima plină de sine. — Poftim ? Privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde Ben cu vocea lui răgușită, de fumător Înrăit. ,, Iar ai citit ziarele alea cretine care nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara? Antoniu pare că nu a Înțeles Întrebarea și-l roagă să o repete, nu Înainte de-a face câțiva pași fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Unde pleci? Unde? Ușa trântita zguduie clădirea. Îmi vine să îmi mușc mâinile... Plâng scrâșnit, bărbătește. Mă fac că nu o văd pe chinezoaica, patroana blocului... Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care nu o pot recunoaște. Dau încet și ritmic din brațe. O pot lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a făcut Martin Eden, acum un veac și mai bine. El a făcut-o mai la nord... Mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori scânteind în tablouri. mă întreb dacă e bine sau rău, dacă-mi mai aparțin. ce prostie e asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
obicei se strigă la ei, sunt Împinși, repeziți, bruftuluiți de toată lumea și În tot acest timp ei surâd, fac glume, Își cer singuri scuze și, când se dovedește a fi mai puțin cazul, Încep dintr-odată să urle cu glas răgușit, pițigăiat, mâinile tremurându-le, obrajii congestionându-li-se: — Cum ai putut să faci o asemenea neghiobie? Când mi-ai spus că ai de gând să vorbești cu el și să-i ceri ceva, ți-am interzis, e adevărat, spune? Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o oră, am fost de-a dreptul exasperat. Pentru ei, era mai ușor, veniseră să mă vadă și, mulți dintre ei, să Îmi ceară ceva concret. În plus, au și obișnuința, devenită plăcere masochistă, de a sta la cozi. Așa că, răgușit, cum știi că ajung după fiecare conferință, le-am spus: „Vă mulțumesc tuturor, dragii mei, pentru că ați venit să mă ascultați! Din păcate, trebuie să mă retrag, dar mai rămân câteva zile aici și sunt convins că vom avea ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se încrețească bărbătește și biblic. Mâncam cu linguri, în măsura în care puteam s-o facem. Alminteri eram hrăniți. Viața era atât de bună pe cât putea fi. Adesea primeam scrisori, pe care directoarea ni le citea cu voce tare. Citea rar, cu voce răgușită și țipătoare, ca și cum ne-ar fi ținut o lecție, chiar dacă majoritatea erau duși cu totul. Ea obișnuia și să răspundă la scrisori, cu câteva cuvinte liniștitoare și pline de milă, scrise pe dosul unei ilustrate care reprezenta picturi de Helmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]