9,450 matches
-
colțuroase, negre, de exesită, de nefelin monzodiorită, unde te simți și mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
au ajuns, iată, foarte înalte și foarte late, au toate culorile și toate modelele și broderiile incluse în ele, îți vor fi foarte folositoare când vei traversa pădurea de păpădii uriașe, în care dacă bate vântul poți fi foarte ușor rănit de semințele de păpădie uriașă, în alergarea ta vezi către răsărit un conducător de oaste străin, nu îl băga în seamă, el nu te vede, nu îi vor da de bănuit un gărduleț viu verde și niște draperii multicolore care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
elev intern privat de atenția și ochiul matern. Apoi relatarea e spartă de informații impersonale. Până să mai primim vești mai sigure, să mai zburăm cu gândul în larga lume. În Cehoslovacia la 5I, Alois Basin, ministru de finanțe, e rănit mortal de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit în urma unor divergențe de păreri. De la stilul confesiv, extrem de atașant, se trece la un ton de relatare jurnalistică seacă. La 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un amărât de invalid din război, rănit la Mărășești, unde mi-am lăsat un picior... La ce armă ai fost, camarade? Petrache Tunar. Servant la obuziere. Da’ de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii. Eu am plecat voluntar pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Egoismul ei dăduse atunci în clocot. Nu bănuise că dincolo de bucuria împlinită de a avea un suflet drag lângă ea, un copil frumos și deștept, se vor prăvăli de pe muntele speranțelor, întocmai unei avalanșe de grohotiș, pietre care să-i rănească mai târziu atât pe ea cât și pe copilul ei. El nu ceruse să vină pe lume, fusese dorința ei, și atunci? Atunci? repetă ea ca pe un laitmotiv această întrebare, singura vinovată era ea. Va trebui să găsească, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zi de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase. Natura se dezlănțui cu o furie de nestăpânit. Tunete cumplite zguduiră pământul. Șfichiurile de foc ale fulgerelor răniră înaltul, dar ploaia nu veni. Nici cerul nu mai avea atâtea lacrimi cu care să plângă alături de sufletul îndoliat al unei mame și a celor care trăiseră o cumplită și de nedescris tragedie. 15 D oina manifesta o înțelegere profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însuți, apoi celuilalt. Ea nu vine de la sine, trebuie să dorim acest lucru, să ne impunem toate simțirile și gândurile noastre să lucreze la realizarea acestui scop. Se întâmplă uneori ca o persoană să ne provoace multă suferință și durere, rănindu-ne adânc în suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim. Aducerile aminte de cele întâmplate sau vederea persoanei care ne-a pricinuit durerea și suferința ne fac să retrăim acele momente, să resimțim
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vreodată la malul unei liniști. Apariția lui Vișinel în noua și adevărata lui familie îl determină pe Mihăiță să-și pună o serie de întrebări. Deși acestea nu erau exprimate direct, părinții îi intuiră frământările și pentru a nu-l răni sufletește, cu multă grijă, căutau să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întreaga casă pe jăratec, ușa liceului teoretic din oraș. * Anii de liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
suspans, peștele, atras ca vrăjit de lumina unei făclii, a unei lămpi de carbid sau a unei lanterne, era lovit în spinare cu o furculiță gigant, având coada de doi metri, denumită ostie. De multe ori, peștii cei mai mari, răniți pe spate, scăpau doar cu o cicatrice până la viitoarea confruntare. Un alt gen de pescuit pe care-l practicam noaptea era cel cu cârlige mari și peștișori vii îzvârlugi, chișcari, boiști) înfipți în tija cârligului legat de o sfoară lungă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urâse pe nimeni niciodată în viața ei. Își dădea seama acum că ura era mai puternică decât dragostea pe care i o purtase. Dar din orgoliu nu-i arătă cât de tare o lovise vestea primită, cât de mult o rănise această indiferență a lui. Deși auzise cuvinte în care i se comunica o hotărâre ce părea de nezdruncinat, mai spera că s-ar putea să-l întoarcă din drum. Uneori, bărbații sunt ca niște copii capricioși care, atunci când sunt furioși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în proprii tăi ochi. Ce e scris să fie al tău, va fi al tău, vei vedea, va veni și ziua aceea... Nu se poate să nu vină. Socotește acest fapt care te-a umplut de obidă și te-a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că el știe, dar nu-mi dau seama cum a putut afla. Nici eu, nici X nu i-am mărturisit nimic, și nici nu am lăsat să se înțeleagă ceva... Iar mătușa Mia îl simpatizează prea mult pentru a l răni. Nu avea cine să-i spună... Dumneavoastră? — Ar mai fi avut vreun rost vizita mea? În acest caz, nu. Nu învinuiți pe nimeni, căci nimeni nu i-a spus. Mai târziu veți înțelege, deocamdată însă vă rog nu-i mărturisiți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sigură, dacă Alex mi-ar fi spus că între tine și el sunt niște relații speciale ce ar fi putut conduce la un mariaj, l-aș fi sfătuit să-ți rămână credincios. Nu m-ar fi lăsat inima să te rănesc! Acum înțeleg mai bine ca oricând rezervele tale din ultimul timp, că te-ai retras în tine, că ai suferit... Dar spune tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să se prefacă că nu știe nimic din cele aflate. Ceea ce i se părea de neînțeles era faptul că Ina nu făcuse în ultimul timp nici o aluzie, fie ea cât de palidă, la ceea ce era lesne de înțeles că o rănise. Hotărî că ceea ce este imperios necesar, era să regăsească drumul spre casă. Ce vină avea Ina că el înnebunise după o fustă scurtă și un păr în flăcări!? În momentele următoare, puse caietul la locul unde îl găsise, întinse bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Amețit cum era, din cauza loviturii pe care copacul de pe marginea șoselei o primise, din partea microbuzului, în capul său începură să se amestece, toate. Numai că, nu realiza ce se întâmplase. Mai înțelese că mătușa era decedată, că unii copii erau răniți, cei mai grav fiind expediați, cu elicopterul, către București, iar alții, fiind urcați în ambulanțele, care, tocmai se îndepărtau de locul accidentului, cu direcția spitalului din Vâlcea. Mai desluși, din frânturile discuțiilor celor dimprejur: cauza? Păi, cauza, care e? Simplu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
persan s-a lăsat asimilat, chiar dacă e aproape intraductibil! Ce rău îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-a eliberat... GHEORGHE IORGA În viață sunt răni care, precum lepra, rod încet în singurătate sufletul și-l distrug. Există dureri ce nu se pot destăinui nimănui, fiindcă se obișnuiește ca aceste încercări incredibile să fie socotite drept accidente sau evenimente rare și ciudate, iar dacă cineva le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atât părea că Se îndepărtează de mine. Am simțit deodată că nu știam nimic din secretele inimii Sale și că nu ne lega nimic. Aș fi vrut să spun ceva, dar mă temeam ca sunetul vocii mele să nu-I rănească urechile, urechile Sale atât de delicate, obișnuite fără îndoială cu o anumită muzică celestă, îndepărtată și suavă. Mi-a trecut prin minte că poate I-o fi foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei, era însăși reluarea în memorie, a discuției... Acuma începeam să pricep eu cât de cât, de ce am găsit statueta Afroditei făcută cioburi. Fusese așa ca și cum ar fi trebuit poate, să corespundă unui anumit plan încă necunoscut mie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]